Cum m-am apucat de gatit si ce treaba are cu psihoterapia

Cu 4 ani in urma la 1 ianuarie m-am hotarat sa nu mai mananc carne ( de pui/porc/vita, rar inca mai consum carne de peste) trecand treptat spre un regim ovo-lacto-vegetarian. Primavara si vara mananc foarte multe fructe si legume de sezon, iar iarna incerc sa mananc legume sau fructe care sunt cultivate in zona in care traiesc. Acum cativa ani am citit cartea „Studiul China” si am ramas uimita de cate argumente au descoperit pentru a renunta la consumul de carne. Plus cateva filmulete vizionate cu animale torturate in ferme doar pentru industria carnii.
Nu a fost o calatorie usoara ( nu din cauza lipsei de carne) ci mai degraba din lipsa unor informatii nutritionale clare si adaptate stilului meu de viata. Pentru prima data, dupa multi ani in care am fost crescuta cu felul mamei de a gati, am descoperit ca exista retete simple si gustoase folosind doar ingrediente naturale ( asa am exclus: vegeta, keciup, bauturile carbogazoase etc ) si am pus in cap de lista: apa plata de la fantana, paine integrala/neagra/seminte si cat mai multe fructe si legume adaptate la modul meu de viata, lactate de calitate.

Poate si din cauza ca aveam ceva mai mult timp la dispozitie, m-am apucat sa gatesc. La inceput retete simple ( de la salate la paste cu sos) pana la deserturi (am renuntat sa folosesc zahar in favoarea borcanului de miere naturala). Primele poze le-am facut cu telefonul si toate chestia asta era un fel de hobby singuratic in care experimentam si pregateam cate ceva hranitor. In toata perioada cand experimentam in bucatarie, am continuat sa gatesc ( gratar, snitele sau carne fiarta de pui) pentru cei dragi mie care nu au renuntat sa manance carne. E dreptul fiecaruia sa decida ce si cum consuma in alimentatia lui. Aici intervine flexibilitatea in a respecta convingerile fiecaruia.

De unde vine pasiunea pentru gatit?

Cred ca de la mama: ea ne pregatea 3 feluri de mancare zilnic, folosea ingrediente proaspete de la piata si chiar daca avea 10 ron reusea sa gateasca pentru o familie de 4 persoane. In ciuda acestui lucru, nu pot spune ca am invatat multe lucruri de la stilul ei de gatit (ea gateste mai multe retete traditionale, nu prea face deserturi si foloseste carne/mezeluri).
De cand am facut aceasta schimbare, am observat ca i-am inspirat indirect si pe cei din jurul meu: sunt mai atenti ce cumpara/de unde cumpara, mananca mai multe fructe si legume decat inainte.

Anul acesta am decis sa centralizez toate postarile/imaginile cu ceea ce am gatit strict pentru consumul personal intr-un loc unde sa revin cu drag. Acesta este pagina de facebook:
Cooking with Lorra: https://www.facebook.com/pages/Cooking-with-Lorra/779209898831471

…dar si rubrica „Cooking with Lorra” in revista Altfel ( atat editia printata si distribuita in toata Timisoara cat si varianta online: http://citestealtfel.ro/traieste-altfel/retete/ciorba-de-urzici-si-pesto-de-leurda

De acum inainte, acest spatiu virtual o sa serveasca delicii culinare dar si retete inventate cu drag si creativitate pentru gurmanzi ca si mine.

Poate te intrebi ce treaba are gatitul cu psihoterapia, iata cateva lucruri pe care eu le-am invatat:
– gatitul-hobby poate devenii o modalitate de a-ti scadea anxietatea/stresul cotidian
– gatitul este pentru oameni creativi, daca cauti o modalitate sa-ti dezvolti creativitatea intr-un mod practic, e timpul sa incerci sa gatesti!
– atunci cand gatesti ceva delicios, recompensa este bucuria din ochii celor dragi dar si fericirea papilelor tale gustative
– gatitul este o cale constienta prin care iti poti schimba stilul de viata ( kg in plus,combaterea unor boli sau chiar intretinerea unui stil de viata sanatos prin alimentatie)
– gatitul aduce oamenii impreuna ( o reteta delicioasa poate fi prilejul unei cine romantice sau o intalnire cu familia de sarbatori, o seara cu prietenii la film sau chiar un cadou pe care ti-l faci tie insuti dupa o zi obositoare de munca)
– sa inveti sa gatesti este o abilitate care iti poate fi utila in multe situatii, incearca intai!
– gatitul te aduce mai aproape de diferite culturi ( incearca mancarea asiatica, indiana sau retete traditionale romanesti) pentru a diversifica si sparge rutina obiceiurilor alimentare
– gatitul te invata multe despre corpul tau, te pune pe ganduri si te invata sa celebrezi trupul tau prin ofrandele pe care i le aduci
– gatitul te invata in mod practic ca: ” putin si de calitate e mai bine decat mult si ieftin”.Ma refer aici la alegerea de a consuma o shaworma ( pentru ca are de toate si e mai ieftina) decat o reteta de paste cu sos de rosii si busuioc.

..poate mai sunt si alte concluzii insa le pastrez pentru un articol viitor. Acum te las sa-ti ploua in gura cu cateva din retetele mele:

Daca ti-au placut retetele mele ( te invit sa dai LIKE si Share paginii mele de facebook si sa urmaresti rubrica mea din revista Altfel), iar daca ai intrebari sau vrei sa mai scriu articole pe tema aceasta, te rog sa lasi un comment la acest articol.

Cu prietenie,
Lorra

Anunțuri

„Sotul meu isi iubeste mama si nu vrea sa o supere…”

Asa suna una din replicile unei sotii care incearca cu ardoare sa inteleaga relatia dependenta intre sotul ei si mama lui.

Sa le luam pe rand:

..o mama care isi doreste nespus de mult un baietel, face poate tratamente medicale, ramane insarcinata si iata-l: printul unei regine! Apoi il creste asa cum isi doreste ea sa fii fost sotul ei, il rasfata si uneori il confunda cu cea mai buna prietena. Ii povesteste problemele ei,ii plange pe umar cand sotul vine beat acasa, doarme cu fiul in pat( pe post de scut impotriva realitatii). Apoi creste, devine menajera si bucatareasa lui, ii da sfaturi despre cum sa se imbrace, ce prieteni sa aiba si cum sa seduca fetele. Cand in sfarsit aduce acasa pe una, cu o spranceana ridicata o declara ” nedemna de printul crescut in puf”.
Dupa cativa ani, dupa deceptii si rebeliune, ea incepe sa foloseasca neputinta ca sa manipuleze si sa capete mai multa atentie. Se imbolnaveste, il suna des ca sa vada daca e totul bine,ii trimite mancare la pachet si inca ii spala chilotii cand e in vizita.

Poate va intrebati unde e tatal in povestea asta!? Uneori e acolo, in peisaj. Satul de critici obsesive, de curatenie si lipsa intimitatii. Un rege care doar alcoolul il mai relaxeaza in fata coalitiei din casa lui. Singurul lucru pe care il face pentru fiul lui?
-„Fii barbat, sa n-ajungi ca mine!”, ii spune.
Alteori, tatal lipseste din peisaj(nemai suportand o sotie geloasa si obsedata de control) fuge in bratele alteia: mai simpla, mai nestiutoare. Asa ramane fiul drept sotul „de inlocuit”. Un partener cu drepturi egale, fara voia lui.

Dar vine vremea sa isi caute o printesa si pleaca in lume. Le incearca, le seduce si se indragosteste. Testul suprem? Sa locuiasca cu el la palat. Dupa ce isi dovedeste talentele: spala, gateste si are grija de el, e timpul ca regina sa le ofere binecuvantarea. Desigur, fiindca e timpul sa se-nsoare ca sa intre in rand cu lumea.

Abia atunci incepe calvarul, cand mama dornica de control, isi baga nasul in casnicia fiului pentru a repara-o simbolic pe cea pierduta de ea. Frici, temeri si prezumtii false se nasc intr-o relatie triangulara in care nora devine o ” a treia” care nu isi intelege rolul.

Sa fie ea mama copiilor lui sau doar o marioneta in mana coalitiei unui cuplu de papusari?

Dar din naivitate, primii ani incearca sa se faca placuta, sa se simta ca acasa si sa inteleaga suferintele micului print. Apoi, ca prin vis ajunge sa-i faca de mancare, sa curete odaia si chiar sa strambe din nas cand el face ceva gresit. Regina e multumita ca isi lasa odrasla pe maini bune! Abia atunci printul simte cu adevarat ca este prins in capcana si realizeaza ca nu mai e mult pana cand o sa calce pe urmele tatalui sau!

Fie ca vorbim de un cerc vicios, fie ca el se transforma intr-un triunghi impletit cu temeri si dezamagiri, acest fapt este din pacate realitatea multor familii si cupluri. Daca ar fi sa privim fiecare rol din poveste par intemeiati sa faca ceea ce fac pentru ca nu stiu altfel.

O mama obsedata de control, fara iubire de sine care isi gaseste alinarea in odreasla ei, un sot ignorat si criticat la orice pas, un copil(care isi iubeste mama si nu vrea sa o supere) cu atatea responsabilitati de adult si o nora care isi doreste o familie normala si un copil de la barbatul iubit.

Strigatul fiecaruia il poti auzi in singuratatea lor, il poti vedea in modul in care se agata unul de celalalt din teama. Poti citi rusine, vina, dar si dezgust pe buzele lor. Sortiti sa joace intr-o poveste in care cu totii stim sfarsitul: aparent „au trait fericiti pana la adanci batraneti…”.

Desigur,se ascund intentii bune…dar e un drum spre Iad. Un Iad al emotiilor si al suferintelor!

Primul pas de a iesi este constientizarea, apoi e de-ajuns actiunea diferita in povestea ta de viata.

Orice poveste incepe cu:

” A fost odata…*

Povestea ta cum incepe? Tu ce rol ai?

Cu prietenie,
Lorra

De Lazar Loredana Publicat în Fără categorie

Scrisoarea unui psihoterapeut pentru viitorul client

Young Woman with Her Hand on Her Belly and Man Beside Her Writing

„Dragul meu viitor client/Draga mea viitoare clienta,

stiu ca suferi, e timpul sa nu mai ascunzi asta! Poate ai intampinat in viata ta o serie de necazuri si probleme, poate ai vazut orori si violente sau poate pur si simplu ai adunat traume din copilarie care iti influenteaza viata actuala. Astazi as vrea sa iti transmit niste cuvinte alese, stiu ca ai nevoie de ele!

Am fost invatati atunci cand ne doare ceva sa ne ridicam si sa mergem mai departe. Daca esti ” barbat” nu ai avut voie sa plangi,sa arati ca si pe tine te doare. A venit momentul sa privesti altfel viata ta. Daca pana acum nu ai reusit sa intelegi comportamentul si reactiile tale, invata sa ceri ajutor!

Sunt aici sa iti fiu alaturi in calatoria vietii tale. Nu, nu vom merge in exterior, pentru ca e calatoria ta interioara.
Nu o sa te mint, o sa fie dureros: te vei intalni cu demonii tai, cu viciile tale , cu umbrele copilariei si intr-un final cu adevaratul TU.
Dar nu te las singur, te voi tine de mana si ne vom opri ori de cate ori vei simti nevoia sa reflectezi asupra celor descoperite.

Apoi, dupa multa munca de sapat si sculptat in zidurile dupa care te-ai ascuns, te vei simti eliberat! Dupa multi ani de cautare, dilema si zbucium sufletesc, vei invata sa lasi bagajele emotionale care le-ai carat nestiind ca nu iti apartin. Vei invata sa ierti si sa te ierti, sa investesti energie pozitva in actiunile tale si mai ales sa te iubesti neconditionat.

Iti voi pune intrebari. Da, multe intrebari menite sa te scoata din zona de comfort, sa iti ofere o perspectiva pentru a sparge drumurile batatorite de esecuri. Nu, nu te voi hipnotiza sa iti dau pastila magica de slabit. Pentru asta exista alti terapeuti, multa bafta!

Iti voi oferi sinceritate si incredere si ma astept ca tu sa investesti acelasi lucru in relatia terapeutica. Nu este rolul meu sa te judec, insa te pot ajuta sa incetezi sa iti judeci propia persoana, sa critici familia sau partenerul de viata.
Ne vom intalni saptamanal, la o ora stabilita si costurile unei sedinte vor fi clare de la inceput. Nu, nu voi investi timp gratuit pentru ca imi doresc echitabilitate. Ca si oricare alt specialist, am investit timp, energie si nu in ultimul rand bani pentru a ma forma si a devenii terapeutul care sunt astazi.

Sedintele sunt confidentiale, asta inseamna ca orice tu consideri si simti ca trebuie dezvaluit va ramane confidential. Nu, nu vei fi nevoit sa treci prin intamplarea nefericita in care ai avut incredere in cel mai bun prieten si secretul tau a fost facut public. Aici nu e cazul, avem o altfel de relatie ( terapeut-client).
Si poate e momentul sa iti spun ca nu suntem prieteni! Da, ai citit bine! Pe mine nu ma poti invita la petrecerea firmei unei lucrezi, nu imi poti aduce cadouri si nici nu te voi suna sa ma ajuti cand fac pana la masina. Nici cu dentistul tau nu esti prieten. Insa el te ajuta sa iti recapeti zambetul.

Repet, stiu ca suferi. Stiu ca ai nevoie de un spatiu confortabil unde sa te deschizi si sa incepi sa pui in cuvinte suferintele tale. Ai nevoie sa plangi pierderile, doliul si esecurile tale. Ai nevoie sa te vezi in oglinda asa cum esti cu adevarat. Ai nevoie de ajutor!

Te rog sa nu mai fugi de tine, sa nu te ascunzi dupa scuze: timp sau bani. Acestea sunt cele mai mici probleme ale tale, eu ma ocup de cauza lor.
Te astept sa stam de vorba la un ceai, te astept sa iti luminez drumul spre ACASA- al sufletului tau.

Cu prietenie,

viitorul tau psihoterapeut”

Daca vrei sa programezi o sedinta de consiliere online, astept emailul tau pe adresa: loredana_lazar89@yahoo.com

Despre cum formezi un caracter in primii ani de viata

Five-Things-You-want-to-Teach-Your-Children

Putina lume stie ca pe vremea cand aveam 19 ani, am lucrat intr-o gradinita particulara, timp de 2 ani. Da, am fost educatoare!
Terminasem liceu pedagogic si mi-am dorit sa practic o meserie despre care invatasem ca este mai mult decat un job/cariera.
Am avut norocul sa ma formez alaturi de pedagogi cu vocatie. Uneori exigenti, alteori vulnerabili, insa intotdeauna oameni! M-au invatat sa pun suflet in tot ceea ce fac si sa trasez limite de profesionalism.
Mai tarziu, in munca mea cu copii, am invatat sa le dau singurul lucru pe care il aveam in acel moment: pasiunea pentru viata!

N-a fost o perioada usoara din viata mea, printre cursurile facultatii de psihologie si nopti nedormite in care citeam cate-o carte pdf despre analiza tranzactionala, mi-am exersat rabdarea si stapanirea de sine intr-un haos. Desigur, mi-a luat putin timp sa descopar ca defapt haosul ce parea din exterior, era o oaza de liniste si iubire pura. Copilasi de 3-4 anisori care ma confundau cu partenerii lor de joaca si parinti care in goana lor dupa bani, sperau sa-si lase pruncii pe mana unei persoane responsabile.

Nu sunt mama, insa am fost pe rand mama a 30 de copii minunati. Asiatici, arabi, romani, sarbi, tigani sau nemti.
Toti au nevoie de iubire! Aceasta e cheia spre sufletul lor, spre energia din interior care iti da putere sa ii inveti ce inseamna speranta.
Cele mai importante lectii despre viata le-am invatat alaturi de ei. Erau ca niste mici oglinzi care imi aratau cand sclipirea din mine cand tunetele si fulgerele de pe cerul meu.
Desi am cautat ani de zile o reteta cum sa formezi caractere, mi-am dat seama ca ei m-au format pe mine. M-au invatat sa simt iubirea intr-o singura imbratisare, sa impart cu cel nevoias, sa plang sau sa rad fara sa imi pese de ce zic ceilalti si sa ma bucur de viata prin lucrurile simple.

Cred cu tarie ca unui bun pedagog, (in orice domeniu) nu ii e teama sa fie autentic, chiar daca asta inseamna uneori sa fie vulnerabil si sa greseasca. Cele mai importante lectii de viata le-am invatat din greselile facute.
Cred ca oricine te poate invata o lectie, atata timp cat il asculti cu adevarat.
Cred ca primii ani din viata sunt cei in care avem cel mai mult nevoie de iubire si suport. Nu avem nevoie de parinti perfecti sau profesori-idoli. Avem nevoie de spatiu pentru explorare. De greseli, daca e nevoie.

Un caracter se formeaza dupa experiente, dupa valori. Uneori vrem sa le insuflam copiilor valori pe care nici noi nu le-am insusit cu adevarat. Atunci ne simtim vinovati si incepem sa gafam.
De ce sa nu-i lasam sa isi creeze propiul set de valori?
Pana la urma cine stabileste ce e bine si ce e rau?
De ce am incetat sa ne mai ascultam instinctele? De teama unei pedepse ale societatii?

Nu totul este doar recompensa-pedeapsa. Exista si zona de gri, intre Iad si Rai, acolo unde doare mai tare fiindca trebuie sa stai fata in fata cu tine. Sa te accepti.

Un copil se cunoaste pe el si nici nu apuca sa se accepte fiindca un adult vine si-i spune: „nu-i voie, nu e bine, ai grija!”.

Poate daca am inceta sa ne straduim sa controlam viata, ea s-ar dezvalui asa cum este: simpla.

Formam caractere, nu doar predam lectii!

Cu prietenie,

fosta domnisoara educatoare,

Lole

De ce e important sa iti scrii o scrisoare in loc sa-i scrii lui Mos Craciun

letter-to-santa

Ce-ar fi daca in loc sa-i scriem lui Mos Craciun, am scrie o scrie o scrisoare adresata Sinelui nostru?

In fiecare an de cand eram mica ma pregateam sa scriu scrisori adresate unui Mos batran de la Polu’ Nord. Se presupunea ca are o lista mare de copii cuminti pentru care aduce cadouri. Un an intreg trebuia sa fiu cuminte ca sa merit sa vina Mosu’ cu cadourile mult dorite.
Ce-i drept, ori era batran si surd/orb, ori eram eu rea (si parintii saraci) ca sa-mi cumpere in fiecare an papusi Barbie.

De cativa ani buni nu imi mai doresc nimic anume, dar continui sa fiu cu-minte si nu ma supar daca gasesc vre-un cadou sub brad.

Anul acesta nu-i mai scriu Mosului.
Defapt nu i-am mai scris de mult. De pe vremea cand am vazut copii abandonati in orfelinate si cand am realizat ca Mos Craciun lucreaza prin „spiridusii” lui cu suflet mare ca sa faca o bucurie.

Anul acesta o sa-mi scriu o scrisoare mie.
Imi doresc multe cadouri de la mine pentru mine.
Tot anul am fost cu-minte si cred ca trebuie sa fiu recunoscatoare pentru micile cadouri morale/lectii de viata din acest an, pe care am invatat sa le primesc cu mintea si sufletul deschis.

De ce e important sa NU-i mai scrii Mosului?

Pentru ca e batran, pentru ca e surd si foarte ocupat cu cei care inca asteapta recompensa materiala pentru ca au fost cuminti. Nu un televizor nou sau o haina noua o sa te faca fericit/a.
In schimb, sa te regasesti pe tine te aduce mai aproape cu un pas de Sinele tau. O scrisoare pentru TINE este o declaratie in care iti deschizi sufletul si iti iei responsabilitatea ca si la anu’ vei fi cu-minte.

Daca te simti inspirat de Sinele tau, fii tu Mos Craciun in viata cuiva.
Ramai un Secret Santa pentru o persoana care are nevoie de ajutor.

Tu cum ai incepe scrisoarea pentru Sinele tau?
Ce cadou iti doresti de Craciun de la tine?

De Lazar Loredana Publicat în Fără categorie

400_F_45132790_YCMgAbzNCASgSxEqg9v7EA6NhYzVfbm3

Am uitat sa iubim. Defapt sa ne iubim pe noi insine.
Toamna emotiile prind culorile frunzelor cazute.
Vezi oameni grabiti sa-si caute fericirea.
Si totusi, nu suntem la fel.
Cuplurile toamna se despart,
Se regasesc si se intalnesc pentru prima oara.

Priveste-te in oglinda sufletului meu.
Sa vezi si tu ce vad eu in tine.
Zambeste-mi sa ma incalzesc la iarna.
Da-mi drumul de mana, am invatat sa merg de-abusilea.

De Lazar Loredana Publicat în Fără categorie

Interviu Bogdan Sorop – medic specialist obstretica ginecologie Clinic Life DRS

Losing-a-pregnancy-245x300.

Viata incepe in pantecul femeii. Conceptia incepe prin pasiunea unui cuplu.

Am stat de vorba cu unul dintre medicii cei mai dedicati meseriei de ginecolog, Bogdan Sorop.

Citeste mai jos interviul:

1. Spune-ne cateva cuvinte despre tine si profesia ta.

Am 32 ani, medic specialist obstetrica ginecologie din 2013, nascut in Drobeta Turnul Severin pe 9 iulie 1982. Am urmat Universitatea de Medicina si Farmacie „Victor Babes Timisoara, iar din 2009-2013 sunt medic rezident obstetrica ginecologie.

2. Ce te-a determinat sa alegi medicina si mai apoi ginecologie?

Meseria de medic este un vis din copilarie, specialitatea obstetrica ginecologie este lucrul care mi-l doream foarte mult ptr ca aduci pe lume noi suflete, noi generatii.

3. Care sunt principalele probleme pentru care apeleaza cuplurile la servicile tale?

Pacientii apeleaza de la probleme minore: gen infectii vaginale , la probleme de sterilitate de cuplu! Cazurile sunt diverse atat pe ginecologie cat si pe obstetrica.  Problema de infertilitate poate sa fie din start 50% la femei si 50% la barbat. Se incepe cu o spermograma sa vedem daca problema este la partener. Daca este el o problema incepem investigatiile suplimentare si incercam sa rezolvam problema. Daca nu facem investigatii ptr partenera: permeabilitate tubara, prezenta ovulatiei, teste hormonale , in functie de problema alegem tratamentul si investigatiile suplimentare.

4. Ce rol joaca consilierea in meseria unui ginecolog?

 Apare stresul, depresia, sansele de reusita sunt sub 50%. Sunt cupluri care ajung si la consiliere psihologica, dar de multe ori le recomandam personal specializat. Rolul meu este de a ghida si a asculta problemele pacientilor pentru a le oferi cele mai bune servicii.

5. Care e cea mai dificila parte a meseriei tale? De ce?

Partea de obstetrica. Nasterea naturala poate decurge in limite fiziologice pana in momentul expulziei, cand pot aparea probleme ! Este dificil ptr ca in mana ta sunt doua vieti, viata mamei si viata nou – nascutului.

6. Ce sfaturi ai pentru cupluri?

Sfaturile generale : sa procreeze inainte de 30 ani , dupa 30 ani creste riscul de infertilitate de cuplu. Ii astept la cabinet unde ii intampina o atmosfera placuta, aparatura moderna, tehnici de examinare moderne, colectiv tanar/respectuos/calificat.

7. Pentru ce fel de probleme se pot adresa ginecologului?

1. Vaginite, cervicite

2. Monitorizarea gravidei

3. Control de rutina ( anual)

4. Dureri pelviabdominale

5. Teste de sarcina pozitive, intarzieri de menstruatie

6. Tulburari hormonale : amenoree, polimenore, hipermenoree

7. Menometroragii in climax

8. Probleme de sterilitate

9. Control dupa nasteri sau operatii

10. Din curiozitate 🙂

8. Unde si cand te pot gasi persoanele interesate? Numele cabinetului, adresa, unde se fac programari.

Timisoara , Clinic Life DRS

Cabinetul este in Calea martirilor nr 70 sc b ap 2

Program miercuri 16:00-19:00 si sambata 11:00-14:00

Tel: 0740 19 41 40

Dr. Bogdan Sorop

Multumesc pentru timpul acordat, domnule doctor!

Daca si voi aveti nevoie de sfatul unui specialist, nu ezitati sa va faceti o programare in care sa discutati problema cu care va confruntati.

De Lazar Loredana Publicat în Fără categorie

GPS-ul Relational al Cuplului

5c78516342d6fd57b8608347279b0a38

Pornind de la haz de necaz,cuplurile petrec o buna parte din timpul lor separati. Fie ca sunt la servici, fie ca investesc timp/energie in alte hobby-uri sau proiecte personale. In cautarea unor raspunsuri, optiunea de a vizita un terapeut de cuplu, devine atractiva cel putin in ochii unuia dintre parteneri. De obicei femeia este cea care contorizeaza emotional statusul tensiunilor in cuplu, ea fiind cea care initiaza sedintele de terapie de cuplu. Fata de ceilalti ani, barbatii manifesta o mai mare implicare si sustinere in aceasta calatorie de autocunoastere a problemelor in viata de cuplu.

Hai sa iti povestesc cum decurge o sedinta de terapie de cuplu:

Dupa lungi conflicte in care ambii parteneri aduna reziduri disfunctionale( jigniri, frustrari etc), unul dintre parteneri face primul pas spre a cere ajutor. Fie ca decide sa caute online sau prin recomandari, terapeutul ales este sunat si primeste o minima descriere( de cele mai multe ori subiectiva si incoerenta) despre ce greseste celalalt partener si cat de multa suferinta ii aduce acesta celui in cauza. Descrierea problemei cu care cuplul se confrunta este adesea presarata cu nesiguranta, critica, rusine si vina. Predomina o serie de intrebari retorice si nevoia urgenta de schimbare ( din pacate schimbarea partenerului e de preferat, nicidecum asumarea unor jumatati de responsabilitate).

Urmatorul pas: stabilirea intalnirii cu cei doi. Da, daca problema a fost creata in doi, tot de doi e nevoie ca ea sa fie cu adevarat rezolvata. Altfel, e mult de munca sa lucrezi de unul singur sa crezi ca il vei schimba pe celalalt. Cel mult, vei invata in terapie ca tu esti singurul al carui drept de schimbare il posezi.
Sa zicem ca vin ambii parteneri la terapie.

Uite o imagine relevanta metaforic:

a7e442d82b04e8d178235f1cf699268a

Avem terapeutul al carui rol este de a observa si evalua,
Avem Inima relatiei, femeia care „simte” ca ceva nu e in regula si
Avem Creierul, barbatul care cauta explicatii si solutii.

Ce se-ntampla in prima sedinta?

Cuplul se cearta. Exact, isi aloca timp si spatiu sa arate terapeutului ceea ce i-a adus la capatul puterilor. Conflictul in plina desfasurare poate fi deosebit de benefic in acest context, fiindca ofera o privire detaliata a terapeutului asupra a ceea ce se discuta dar si cum se discuta in cuplu. La sfarsitul primei sedinte se clarifica numarul intalnirilor de terapie de cuplu, obiectivele terapiei ( ce isi doresc partenerii sa obtina prin aceasta terapie, atat individual cat si impreuna ca si cuplu).

Urmatoarele sedinte de terapie exploreaza factori si cauze ale problemei, incercand sa o defineasca ca si un puzzle. Se folosesc unelte : tehnici de explorare a problemei, intrebari , jocuri de rol, desene cat si actiuni specifice care sa ajute la renuntarea unor masti pe care partenerii le-au creat pentru a se apara. Nu e usor sa iti arate cineva in oglinda ceea ce ai negat din-totdeauna!

O sedinta de terapie de cuplu, face mult mai mult pentru cuplu decat ceea ce reusesc singuri urmand aceeasi cale gresita a criticilor si reprosurilor. Atunci cand se rupe o legatura, neacceptarea partenerului devine problema nr 1.

Cum sa merg mai departe daca nu pot sa imi recunosc si accepta partenerul de drum?

Pentru ca oamenii se indeparteaza unul de celalalt, uneori un GPS ii poate anunta unde sa se regaseasca.

G – Generozitate. In cupluri, cand apar problemele apare si egoismul. Dintr-o data, e mai importanta propia fericire, propiile nevoi. Ce inseamna sa incepi sa practici generozitatea? Sa te uiti cu ochii larg deschisi dincolo de ograda ta. Sa il vezi pe celalalt si sa ii oferi cu generozitate spatiu in care sa se regaseasca, in care sa se dezvolte si sa ofere atat cat poate. Generozitatea se impaca cu asteptarile. Ofera o vorba buna/ o imbratisare sau ceva ce sti ca celalalt are nevoie. Nu astepta sa primesti inapoi ceva. Vei primii mai mult decat crezi, atunci cand celalalt este pregatit sa ofere.

P – Protectie. O femeie devine irascibila cand partenerul ei renunta sa ii mai ofere sentimentul de protectie. Ambii parteneri sunt sensibili si contin o multime de trairi/emotii si ganduri. Sa protejezi partenerul nu inseamna ca la fiecare greseala sa ii sari in cap cu „ti-am zis eu ca…” Daca cauti dreptatea nu o vei gasi in relatiile de cuplu. Balanta intotdeauna inclina acolo unde este mai multa greutate si s-ar putea ca tu sa pui mai multa greutate adaugand comportamente si vorbe pline de furie. Protejeaza-te pe tine de gandurile negative, insa protejeaza-l si partener de nesiguranta si actiunile distructive.

S – Sinceritate. O mare greseala este din dorinta de a-l proteja pe celalalt sau chiar pe tine (de un eventual conflic) sa il minti pe partener. Partenerul tau este oglinda ta, el reflecta ceea ce tu aduci in relatie. Nu e usor sa fii sincer nici macar cu tine, dar mai cu partenerul care iti e teama sa il pierzi. Insa, ma intreb, daca il minti il vei face sa ramana in relatie? Sinceritatea fata de proprile dorinte si nevoi este un stalp de baza in relatie care va poate ajuta sa va regasiti. De aici pleaca si comunicarea autentica si apoi se nasc solutii reale.

Tu cum stai cu GPS-ul? Functioneaza?

Astept sa impartasesti calatoria ta relationala!
Cu prietenie,
Lorra

Cuplul Fashion, ce secrete ascunde?

    508ee7eb94472a6cbbfdbe5ea4c65f43
    Photo: pinterest.com

    Ma gandeam astazi la cuplurile dragute pe care inca avem ocazia sa ii admiram pe strada. Cei care se tin de mana, isi potrivesc outfit-ul, cumpara de la acelasi brand-uri si isi beau cafeaua la Starbucks.

    Insa v-ati gandit care e povestea lor?

    1 Superficialitatea. Este o caracteristica a oamenilor care nu se arata pe ei insisi de teama ca vor fi judecati. Reactia de aparare? Un aer de superioritate si cat mai multe avutii personale care sa mascheze aceasta nesiguranta si lipsa unei personalitati armonioase.
    Cea mai mare suferinta a celor care sunt superficiali este ca nu reusesc sa stabileasca conexiuni calitative in relatiile cu cei din jurul lor.

    2. Snobismul. Desigur, cui nu-i plac lucrurile de calitate si luxul? Insa, ce se-ntampla cand te definesti pe tine doar prin prisma acestor preferinte? Cand rujul tau chanel, masina ta bmw si hainele de la zara sunt cele cu care te indentifici insa goala in fata partenerului, te vezi nevoita sa stingi becul-n dormitor. Daca e „la moda” nu inseamna ca te face o persoana mai buna. Din contra, clientul perfect.

    3. Egoismul. Masina mea, masina ta. Banii mei, banii tai. Timpul meu liber, hobby-urile mele..in care tu nu ai ce cauta. Cerinta exacerbata de libertate insa cererea ridicola ca partenerul sa fie disponibil „la comanda”. Sa iti doresti totul doar pentru tine, insa sa nu oferi nimic celuilalt.

    4. Critica. Autocritica si critica celorlati, incepand cu partenerul. Nu faci bine X lucru, nu gandesti bine Y lucru. Se ascunde imaginea in oglinda a ta. Exact ceea ce vezi la ceilalti, critici defapt la tine. Cand nu te accepti pe tine asa cum esti, faci eforturi imense sa te ascunzi in spatele machiajului, in spatele muschilor sau a hainelor largi pentru ca ai probleme cu greutatea si nu te poti abtine de la mancatul pe baza de stres. Sau -> sport excesiv/cure de slabire; teama ca ceilalti sa nu te judece.

    4. Nevoia de atentie. Cand nu ai nimic de spus, compensezi cu limbajul non-verbal. O fusta prea scurta, o camasa descheiata sau poate un telefon mai scump (in cazul baietilor), care sa atraga atentia celor din jurul tau fara ca tu sa spui ceva in cuvinte. Sa petreci o ora in baie ptr machiaj, sa schimbi 2-3 tinute pana sa te hotarasti si cand iesi pe usa primul gand sa fie : oare ce vor zice ceilalti despre mine?
    Nici in extrema cealalta nu e functional. Sa uiti de tine pana la a avea un aspect neingrijit/lipsit de feminitate.

    Oare e „la moda” sa dai check-in la Starbucks cu iubitul tau, fara sa comunicati realmente unul cu celalalt?
    Oare e „la moda” sa te poarte haina pe tine, nu tu pe ea?
    Ce-i drept o haina aleasa cu grija conform constitutiei tale te poate face mai atragator pentru partener, dar te poate invata sa fii mai cu bun-simt?
    Te poate face sa il/o iubesti mai mult?
    Alege autenticitatea in cuplul tau, fiindca mai devreme sau mai tarziu vei fii nevoit sa iti dai arama pe fata, iar partenerul nu ramane alaturi de tine. Cu cat construiesti un zid mai mare dupa care sa te ascunzi, cu atat vei ramane mai singur/a cand zidul se va prabusi.

    Inca mai exista cupluri care au invatat sa se accepte si sa se sprijine in provocarile lor. Inca mai exista apus dincolo de postarile de pe facebook sau instagram. Trebuie doar sa deschizi ochii si sa le cauti acolo unde au fost intotdeauna ( in primul rand in inima ta) apoi in natura minunata.

    Cu prietenie,
    Lorra

    PS: comenteaza acest articol si poti castiga o sedinta de consiliere gratuita via skype. Cel mai bun commentariu il voi alege in 10iulie ora 00, il voi anunta in acest post.

Cum sa esuezi in relatiile tale

787b9fb7291906137be13be7ee3324dc

Atunci cand ai o relatie si suferi foarte tare ca el/ea te-a inselat sau ai incercat ani la rand sa joci rolul salvatorului crezand ca partenerul tau se schimba, convingerile tale fata de relatie se schimba. Iti doresti sa intelegi ce ai gresit de nu meriti sa fii iubit/fericit alaturi de persoana draga.

Daca relatiile tale au fost un lung sir de incercari esuate, probabil ca ajungi sa sufli si-n iaurt rasturnand pe toate fetele situatia prezenta ca sa eviti suferinta dar si singuratatea.
In primul rand problemele pornesc de „acasa „. Ceea ce noi numim acasa insa ne-a creeat o poveste prin exemplu clar al parintilor. Daca parintii tai au construit o familie cu principii sanatoase( nu ma refer doar la cele biblice) ci mai degraba la siguranta/protectie/afectivitate/comunicare, tu vei incerca sa le construiesti copiind ceea ce ai vazut si experimentat in modelul tau familial.

Daca ai avut un tata absent, alcoolic, infidel s.a.m.d , care a fost ideea cu care ai crescut despre barbati?

Care au fost mesajele pe care ti le-a transmis mama ta cand vorbea despre el?

Ce faceai tu, copil fiind cand ei se certau/violenta?
Ce faci acum cand partenerul tau zbiara la tine?

Nici o reactie nu e intamplatoare, iar daca faci efortul sa iti intelegi reactiile, vei invata mai usor sa le gestionezi si sa le sortezi pe cele care sunt disfunctionale si nu iti aduc rezultatele dorite. Aici se aplica ” schimbarea vine din interior”! Daca te regasesti intr-un anumit moment din viata reactionand ca unul din parintii tai, opreste-te si observa ce anume a declansat reactia ta.

Daca identifici „stimulul” declansator, poti pe viitor sa iti modifici reactiile in asa fel incat sa produci rezultate diferite.
Ex:
Marian si Alina mancau in bucatarie. Alina scoate o farfurie din dulap si alunecandu-i din mana o scapa pe jos si se sparge. Marian se enerveaza si o jigneste: „- Proasto, nu vezi ce neindemanatica esti? Nimic nu sti sa faci!”
Modul lui Marian de a reactiona e determinat de o multime de factori cat si de tatal lui care obisnuia sa ii reproseze mamei lui ca nu e ” buna de nimic”.
Cum ar fi putut Marian sa reactioneze „altfel” incat sa nu o devalorizeze pe partenera lui?
„-Alina, esti ok? Pot sa te ajut sa strangi cioburile?”
Daca reactia lui ar fi fost indreptata spre siguranta Alinei, ea s-ar fi simtit protejata (asa cum tatal ei o proteja cand era mica), apoi parteneriatul dintre cei doi ar fi fost reliefat prin ” Pot sa te ajut sa strangi cioburile?”.
Stimulul declansator e posibil sa fie chiar sunetul unei farfurii sparte.

O relatie fara respect este un chin pentru parteneri, de aici si „focul”, care nu este pasiune, asa cum multi au invatat sa il identifice, ci este necunoastere. Nici reciproca dar nici a nevoilori individuale. Cearta, ca si o ploaie de vara, are rolul de a spala praful. Se racoresc lucrurile si parca fiecare stie incotro sa mearga. Nu intotdeauna drumurile sunt separate. Poti alege sa continui acelasi drum, insa de data aceasta cu un scop mai clar, cu responsabilitati impartite si asumate.
O alta problema care intervine, este impartirea gresita a responsabilitatilor. Daca unul dintre parteneri nu se pricepe
la comunicare si negociere, nu are eficienta sa fie cel din cuplu care sa se ocupe de aceasta parte. Desigur, el se poate dezvolta insa mult timp aceasta noua responsabilitate va fi ne-naturala si stangace.
Daca o persoana e facuta sa conduca, permite-i sa conduca. Nu il pune sa faca curatenie in birourile celor care nu isi fac treaba.

O relatie fara incredere este mai grea decat orice pedeapsa. Te tine in suspans, te face sa gandesti gresit despre partenerul tau si mai ales iti distruge si ultima urma de incredere in tine.
Cum poti sa iesi neafectat dintr-o asa experienta?
Cum poti sa continui sa incerci sa fii fericit daca nu ai incredere si respect?

Exploreaza povestea ta de viata alaturi de mine si te voi ajuta sa gasesti raspunsurile potrivite pentru ceea ce traiesti tu acum sau din trecut si te-a facut sa suferi.
Nu esti sortit la esec nesfarsit, meriti sa inveti cum sa iti construiesti fericirea!
Nu esti singura persoana in situatia aceasta si de multe ori suferinta nu este singura care te poate invata sa evoluezi.
Cere ajutorul unui specialist care are uneltele necesare pentru a cauta acolo unde iti e teama sa explorezi singur/a.
Ce rost are sa pierzi luni sau ani de zile invartindu-te in acelasi cerc vicios in care te minti singur ca iti este bine, cand defapt suferi si nu gasesti calea sa razbati in viata ta.

Lasa-mi un mesaj si vom evalua situatia ta personala incepand sa lucram impreuna.
Cu prietenie,
Lorra