Iata cateva intrebari pe care mi le-a pus Sorin Condrea intr-un interviu ce o sa apara pe site-ul lui.
1. De ce apar jigniri in cuplu?
Deobicei atunci cand vine vorba de jigniri trebuie sa definim concret la ce ne referim : injuraturi, reprosuri sau pur si simplu remarci pline de rautate. O persoana care-si jigneste partenerul o poate face intr-un mod intentionat ( ca sa se faca constient ca celalalt are prea multe lucruri pe care inca nu le accepta si nu le poate integra in relatia lor, sau ca sa-l faca pe celalalt sa se simta mizerabil si lipsit de respect, asa cum probabil s-a simtit la un moment dat in relatia respectiva insa n-a putut sa verbalizeze acest sentiment). Cred ca jignirile apar atunci cand vrei cumva sa-i transmiti celuilalt ce anume te deranjeaza din comportamentul lui, cand ii vezi un anumit aspect din viata pe care nu vrea sa-l schimbe, cand ii judeci actiunile si te indoiesti ca poate actiona mai bine.
2. Ce faci cand partenerul te jigneste? Ii raspunzi cu aceeasi moneda?
In mod obisnuit, asta cred ca e prima reactie a unei persoane: sa jigneasca inapoi. Daca ne uitam mai adanc, defapt e o reactie de auto-aparare, nu-i asa? Daca cineva te provoaca la batalie, daca iti ataca intreaga personalitate si abilitati pe care le-ai construit cu greu, nu-ti ramane decat sa ridici toate armele si sa ataci cetatea celuilalt. Insa de multe ori am verificat teoria: violenta naste violenta! Atunci cand celalalt isi mascheaza violenta printr-o injurie, de cele mai multe ori aceasta violenta verbala este resimtita de 10 ori mai mult la nivel emotional. „O palma se vindeca, o vorba spusa nu!”. Atunci cand incerci sa comunici cu celalalt trebuie sa-ti alegi cat mai bine vorbele, sau din contra te poti abtine de la spune ceva ce vei regreta pe viitor.
13. Tu ai fost vreodata jignita ? Cum ai trecut peste aceste jigniri?
Cred ca a fi jignit nu tine neaparat de cine esti tu ca persoana ci mai pregnant este faptul ca celalalt s-ar putea sa se elibereze de furie intr-un mod distructiv relatiei si omoara din fasa comunicarea (esentiala pentru evolutia unei relatii). Am fost jignita, insa am inteles ca ceva il nemultumea pe celalalt si ca-i provoca un mare stres aceasta batalie cu el insusi. Eu n-am fost decat o oglinda care sa-i arat cat de urati sunt monstrii pe care i-a ascuns ani de zile sub pat in intuneric. Cand reuseam sa-i arat ( fara sa fiu constienta la inceput de acest proces) cat de multe lectii mai are de invatat in ceea ce priveste rabdarea si comunicarea, alegerea cuvintelor potrivite…celalalt se enerva fiindca nu e de-ajuns doar constientizarea proceselor , e nevoie si de actiune in plus. Pentru fiecare cuvant urat primit din partea oamenilor din viata mea, a fost necesar la un moment dat sa-mi ofer eu mie inca 5 bune si pozitive ( reale). Incurajez constientizarea si mai ales libertatea si responsabilitatea proprilor alegeri. Nimeni nu te obliga sa stai cu un partener care te jigneste si sa ajungi sa jignesti si tu inapoi. Intotdeauna, dar intotdeauna exista si o alta cale (poate mai benefica pentru amandoi).
3. Cat de usor este sa jignesti persoana care te iubeste cel mai mult?
In cuplu gradul de implicare creste odata cu timpul si experientele comune, atunci cand iti pasa mai mult de celalalt (inclusiv de viitorul tau in relatie cu celalalt), incepi oarecum sa devii mai critic (atat cu tine insuti cat si cu celalalt). Cand ridici stafeta , ridici si asteptarile fata de celalalt. Aici risti sa-l faci pe celalalt sa se simta manipulat, insuficient si mai ales il ajuti sa devina din ce in ce mai „handicapat” cand vine vorba de proprile alegeri la cum sa-si traiasca viata. O persoana matura, este o persoana care constientizeaza si actiunea in ceea ce priveste comunicarea sincera si deschisa cu persoana pe care o iubeste sau fata de care isi manifesta iubirea. Paradoxul este atunci cand iubesti dar in acelasi timp urasti aceasi persoana. Aici cred eu ca e vorba despre o relatie de dependenta, teama si mai ales multe proiectii ale proprilor caracteristici considerate defecte.
4. De ce oamenii care formeaza un cuplu accepta jignirile partenerului?
Faptul ca formeaza un cuplu cred eu ca nu e neaparat relevant in a accepta jignirile. Cele mai multe jigniri au fost cumva prezente in viata unei persoane inainte sa intre intr-o relatie ( adesea in familie exista un parinte care jignea si unul care primea jignirile cu mult stoicism). Atunci cand ai in familie asemenea exemplu , e foarte usor sa repeti aceleasi tipare de comportament. Se spune ca un copil isi vedea parintii cum se certau zilnic. Pana la un moment dat cand tatal lui s-a ridicat de la masa si i-a tras o palma mamei lui. Atunci s-a instalat linistea in casa. Doar lacrimile au mai fost marturiile suferintei. Insa o suferinta mai mare emotionala si sufleteasca, decat cea fizica. Copilul a uitat acest mic incident pana cand peste 20 de ani s-a trezit ca in relatia lui defiecare data cand prietena lui il critica ca nu-si gaseste un serviciu mai bun, atat de tare se enerva ca spargea cate un obiect din casa. Acest tip de agresivitate este foarte periculos fiindca poate aluneca usor spre violenta fizica si verbala repetata.
5. Jignirile in cuplu nu apar din cauza contradictiilor?
Poate unul din motivele principale este descris ca diferinte de opinii. Insa atunci cand cineva are o alta parere fata de a ta, nu inseamna ca este mai prost sau ca merita sa-l subestimezi. Uneori prin simplu fapt ca poti asculta o alta parere poti invata multe lucruri sau poti sa-i dai seama ca te autolimitezi crezand ca detii adevarul absolut. Bineinteles asta nu exclude faptul ca poti alege sa nu iei o decizie bazata pe o opinie care nu e suficient de argumentata.
5. De ce se intampla ca barbatul sau femeia intr-o relatie sa vada acelasi lucru din unghiuri diferite?
„Cu totii suntem diferiti. Din fericire” – era un slogan de cumparaturi intr-un supermarket. Cred ca e normal si benefic sa fie diferiti (atat femeia cat si barbatul). Nu pot sa-mi imaginez o lume functionala daca am fi toti niste roboti trasi la xerox. Intr-un cuplu, atunci cand partenerii sunt diferiti ( poate chiar la poli opusi, lucrurile devin din ce in ce mai greu de integrat). Incepe sa nu-ti mai pese atat de mult de prioritatile celuilalt si exista un anumit punct intr-un cuplu in care cei doi tind sa-l faca pe celalalt sa semene cu el cat mai mult, tocmai ca sa-l poata percepe ca fiind o parte dintr-un intreg. Daca fiecare partener ar reusii sa integreze si sa accepte aceste diferente ( de perceptie pana la urma), stabilirea rolurilor functionale ar fi mult mai usoara prin negociere. Nu e nevoie sa-l jignesti pe celalalt ca sa-l rogi apoi sa duca gunoiul in timpul meciului de fotbal. Poti sa-i comunici intr-un moment prielnic ca numai cel mai puternic barbat din lume poate duce gunoiul de la etajul 4 la ghena de gunoi ( folosind cumva si simtul umorului). Intotdeauna exista alternative, pana la urma provocarea esentiala e de a-l cunoaste pe celalalt asa cum e el, nu prin masca pe care i-o ofer atunci cand incep o relatie. Multora le e frica sa descopere aceste diferente (pana la urma atat de biologice).
6. Nu esti de parere ca contraditiile pe diferite subiecte vor exista tot timpul intr-o relatie pentru ca deobicei cuplurile reusite se unesc ca un magnet din cauza ca partenerii privesc unele lucruri in mod opus gandirii?
Nu exista o regula generala pe care toti o respecta cu strictete atunci cand formeaza un cuplu. E nevoie sa-ti cunosti in primul rand prioritatile, nevoile tale de baza si mai ales de ce faci ceea ce faci. Magnetul de care ai mentionat, cred ca e defapt atractia sexuala. Multe persoane nu reusesc sa faca o distinctie clara intre admiratie, atractie sexuala si iubire. Am intalnit persoane care au ales o relatie cu cineva mai mare ca si varsta dar care avea o experienta remarcabila in domeniul in care profesa. Acest joc al concurentei, acesta motivatie de a fi pe placul celuilalt a devenit un motor al relatiei. Am intalnit persoane care doar sexul conta insa niciodata nu si-au prezentat partenerul unor grupuri de socializare. Intotdeauna o sa existe o alta parere intr-o relatie, intrebarea e: esti dispus sa asculti si o alta varianta?
7. imagineaza-ti ca doi parteneri vad acelasi lucru diferit si din aceasta cauza ambii au dreptate … incep sa se contrazica unul pe celalalt cum ca el are dreptate si celalalt nu… si astfel apar jignirile…cum trebuie gestionata aceasta situatie?
Atunci cand doua persoane se cearta, deobicei una dintre ele este initiatioarea discutiei, si implicit persoana care are mai multe frustrari stranse. Desi poate fi o atitudine care invita la comunicare, este ca un joc-capcana in care celalalt doar doreste sa-si reverse frustrarile fiindca nu stie cum sa si le gestioneze. De la victima, la persecutor si apoi la salvator acest lant al expeunerii de pareri diferite uzeaza cumva toleranta fiecarui partener. De aici apare si stresul. Pana la un moment dat in care se trezesc ambii parteneri ca vorbesc unii peste altii si mai ales ca utilizeaza cuvinte care sa descrie cat de urat se pot simtii ei si cum isi doresc ca celalalt sa empatizeze si sa-i asculte. Desi cred ca e dificil si in teorie e usor sa spui ca aceasta situatie trebuie gestionata cu calm si comunicare, cred ca fiecare isi are popriul raspuns care este si dispus sa-l incerce atunci cand situatia devine tensionata. Unii oameni aleg sa raspunda stresului cu mai mult sport, de aici hormonii care ajuta la relaxare. Unii aleg sa se certe pana cand lacrimile incep sa ofere asa zisul „balsam pentru suflet”. Intotdeauna va exista o descarcare de tensiune ( si jignirile sunt parte din acesta categorie). Ce le recomand eu cuplurilor care nu si-au rezolvat anumite tensiuni ( fie ele sexuale sau emotionale), este sa isi acorde lor cateva minute si sa scrie raspunsul la cateva intrebari: „Cum as putea sa gestionez aceasta situatie fara sa-l ranesc pe partenerul meu? Ce nevoi am in acest moment si cum ma simt? Cum pot sa exprim aceste lucruri intr-un mod sincer si deschis?” Uneori prin simplu fapt ca alegi sa scri aceste lucruri, isi manifesti grija si iubira fata de partenerul tau si inclusiv fata de propria persoana.
8. Sa ne imaginam ca intr-o zi un cuplu are parte de jigniri foarte urate dintr-un anumit motiv . Dupa o zi cuplul si-a mai revenit dar nu poate trece peste cuvintele urate spuse cu o zi in urma. Cum pot partenerii trece peste aceste cuvinte urate? De unde sa inceapa?
Desi a trecut o zi, mie nu mi se pare ca „si-au revenit” din moment ce nu pot trece peste cuvintele urate. Pana la urma nici nu stiu daca e necesar sa treaca peste cuvinte ( ca si cum ele nici nu au fost spune vre-odata), nu cred ca e o practica sanatoasa metoda strutului . Pot incepe prin a-si exprima ceea ce au simtit cu o zi in urma si cum aceste cuvinte, dar mai ales atitudinea lor a contribuit la sporii neincrederea in relatie. Ca sa poti rezolva o problema, mai intai trebuie sa recunosti atunci cand ea a devenit o problema atat pentru tine cat si pentru celalalt. Pana la urma si iertarea are o limita, iar atunci cand doar fiindca lucrurile nu stau asa cum iti doresti, incepi sa jignesti si sa ataci persoana si valorile ei, nu inseamna ca beneficiezi de un credit nelimitar de iertari ( doar din cauza ca celalalt ti-a declarat iubire). Ambii parteneri trebuie sa inceapa prin a-si cere iertare ( sau mai degraba sa-si declare intentiile bune pe care le-au avut, sa-si recunoasca partile care nu le-au putut gestiona, de exemplu gelozia, si apoi sa propuna o solutie pe care sunt dispusi sa o incerce). Sa faci lucrul acesta deschis, implica o responsabilitate din partea ambilor parteneri. Degeaba unul isi cere iertare defiecare data cand greseste, daca celalalt continua sa-l provoace prin critici si reprosuri.
9. Intr-un cuplu in care jignirile sunt la ordinea zilei, este nevoie de o pauza intre cei 2 parteneri?
De cata pauza are nevoie relatia astfel incat relatia dintre cei 2 parteneri sa nu se raceasca?
Intr-un cuplu in care jignirile sunt la ordinea zilei, inseamna ca pasiunea si dorinta, iubirea si atasamentul sunt undeva in plan indepartat, daca nu, chiar absente. Desi sunt unele persoane care cu siguranta percep o dovada de atentie si implicare chiar si acele certuri zilnice, asta nu e o solutie pe termen lung. Daca ei continua sa se certe, asta nu inseamna ca isi cresc gradul de implicare in relatie ci pur si simplu isi cresc sansele sa iasa cat mai sifonati din acesta relatie, poate si cu increderea in sine prabusita. Uneori, daca un singur partener isi da interesul in mod real ca lucrurile sa se schimbe, la un moment dat celalalt trebuie sa constientizeze ca nu exista o rivalitate reala in cuplu si sa i se alature in acest proces de refacere si restabilire a conexiunii intre cei doi. Pauza poate fi chiar mici momente de liniste, o privire sincera si actiuni bazate pe ganduri si vorbe sincere . Atunci cand pleci intr-o relatie cu gandul ca celalalt o sa se schimbe, s-ar putea peste cateva luni ( ani ), sa descoperi ca zilnic ii ceri prin atitudine sau chiar vorbe sa faca o schimba majora. Acest lucru poate la inceput sa para ceva ca o sugestie inofensiva, pe parcurs poate devenii o jignire care nu se va uita niciodata.
10. Exista iubire adevarata si relatie de cuplu fara jigniri? Sau la un moment dat orice relatie trece prin acest proces de jignire ?
Nu ne nastem invatati, insa e de datoria noastra sa adaptam anumite moduri de comunicare in locul celor distructive asa cum sunt jignirile. In afara satisfactiei de moment ca ti-ai impus cu o oarecare agresivitate punctul de vedere (care poate fi departe de realitate uneori), ai mai multe dezavantaje daca jignesti decat daca iti adaptezi stilul de a comunica ce te nemultumeste atat la tine cat si la ceilalti sau la o anumita situatie. Cred ca exista cupluri care au invatat cum sa comunice lucrurile care sunt mai sensibile in relatia lor, cred ca oricine poate invata sa isi expuna parerea intr-un mod asertiv. Nu suntem perfecti cum nici relatia perfecta nu cred ca exista. Insa, cu siguranta, exista bunatate, respect, incredere si mai ales deschidere. Gandeste-te la 10 cuvinte cu incarcatura emotionala pozitiva. Pune-le pe un biletel si afiseaza-le prin casa. Intotdeauna e o alegere ceea ce spui. Incearca sa iesi din egoismul impulsiv. Atunci cand exista factori stresori, atunci cand o etapa a vietii incepe si alta se termina, comunicarea poate suferii si ea mici modificari. Dar, intotdeauna poti alege sa constientizezi cat de mari pot fi cicatricile unei jigniri. Se pot vindeca, insa cicatrici vor ramane.Cand partenerul are multe cicatrici produse de cealalta persoana, te intreb: cat mai este pana la despartire?
11. Care crezi ca sunt sacrificiile unei relatii de cuplu? Si cum poti trece peste aceste sacrificii fara jigniri?
Sa suporte jignirile, sa creada ca le merita si sa le transforme in propria parere despre ei insisi, pentru unele persoane asta este o practica reala si pare a fi un sacrificiu adus relatiei. Ca sa mearga bine relatia, ma schimb pentru celalalt, accept ca sunt ” prost, slab, impotent, lenes, neatent…etc.” Doar atunci cand il reduc pe celalalt la tacere, imi pot exprima dorintele si necazurile ascunse. Acest gen de comunicare opreste din evolutie ambii parteneri. Inainte sa ceri respect, trebuie sa-l oferi. Cand celalalt nu are puterea de a face o trecere la un alt nivel de evolutie, te alegi cu o leguma pe care poti incepe sa o sculptezi in fel si chip. Apoi, cand realizezi ce-ai facut incepi sa plangi ca numai este ce-a fost. Tot acest proces cu sacrificiul de a te pierde pe tine odata cu relatia. Exista sacrificii care sunt auzite si constientizate doar atunci cand apar jignirile si reprosurile. Atunci cand iti oferi tie o oportunitate de invatare, oferi si celuilalt spatiu sa se manifeste asa cum este el. Cand sadesti o samanta de bunatate, cum vor arata roadele ei?
12. Pentru a evita jignirile in cuplu partenerii trebuie sa se minta? Este importanta minciuna intr-o relatie?
Minciuna este o modalitate de a evita exprimarea sentimentelor, actiunilor si intentiilor. Atat cel care alegesa minta cat si cel mintit, pe undeva au complotat sa promoveze acest sistem. Vesnica cerere: „Spune-mi intotdeauna ce crezi, ce simti, ce vrei ….insa nu ma ranii. „. Chiar daca la nivel verbal minciuna are un oarecare grad de persuasiune, limbajul non-verbal si actiunile propriu-zise nu mint, ci din contra tradeaza rani adanci sau chiar pur si simplu intentii care au legatura cu valoarea multor persoane: libertatea. Este importanta minciuna, atunci cand dincolo de ambajal nu e nimic. Cand nu ai ce sa oferi, inventezi lucruri, pastrezi o masca si il faci si pe celalalt sa creada in ea. Cand nu poti pune in cuvinte parerea ta sincera, inventezi o scuza, o minciuna care sa-l faca pe celalalt sa se simta in siguranta, poate uneori mai protejat. In schimb, singurul care vrei sa fie protejat esti tu. Te protejezi sa infrunti dorintele tale reale, fiindca nu sti ce impact vor avea ele fata de partenerul tau. O relatie in care predomina teama, minciuna si jignirile, este o relatie sortita esecului. Rareori sunt parteneri dispusi sa invete sa-si gestioneze pe viitor relatiile intr-un mod constructiv. Atunci cand nu te accepti asa cum esti, lucrand sa-ti manifesti pasiunile si dorintele in viata ta devenind adevaratul TU, e putin probabil sa poti sa-l accepti si sa te bucuri alaturi de celalalt intr-o calatorie numita „Relatie”.
Daca vrei sa afli mai multe despre provocarile din relatiile de cuplu, scrie-mi un e-mail : loredana_lazar89@yahoo.com si povesteste-mi ce subiect iti provoaca interes, iar eu voi scrie un articol despre subiectul propus de tine. In schimb, aboneaza-te in casuta din dreapta la newsletterul meu pentru a fi la curent cu toate noutatile pe care le postez. Fiindca decembrie este luna cadourilor, primesti cadou un PDF exclusiv despre relatiile de cuplu, comunicare si emotii. Astept e-mailul tau sa-ti pot trimite cadoul de la Mos Craciun 😉
Pe tine cum te-au influentat jignirile in relatia ta de cuplu? Care a fost remarca cea mai puternica pe care ai primit-o de la partenerul tau si te-a afectat serios in buna-starea tututor relatiilor tale de cuplu? Lasa-mi parerea ta intr-un comentariu. Promit sa-l citesc cu atentie si sa iti ofer feedback daca este nevoie.
Cu prietenie,
Lorra
Lorra's toughts 
Interesant subiect.Problema rar discutata,dar foarte prezenta in viata noastra.
Ai dreptate Sofi! Ma bucur foarte mult ca Sorin s-a gandit sa abordam si acest subiect in unul din interviurile lansate. Te astept sa te abonezi si sa fi la curent pe viitor cu urmatoarele articole.
Cu prietenie,
Lorra
Buna ziua.in aceasta dimineata,m-am trezit cu o durere in ochi,parca nici nu mai doream sa-i deschid,nici n-as mai fi vrut poate sa ma trezesc ,de la atata plins.cum sa-mi mai gestionez simturile cand cel cu care i-mi impart lumea ma jigneste in fata baiatului de 17 ani ,un copil bun ,cu f. mult bun simt. Deci ,ma ingrijesc de un magazin ,de actele contabile,de casa ,de absolut tot ce trebuie pentru a fi o sotie cu simt de raspundere fata de copil si sot.De mine ,de cele mai multe ori poate ca si uit,ajung acasa de la magazin in jurul orei 17.30,si ma grabesc sa-mi plimb cainele (doar eu il plimb,si uneori baiatul),apoi vin repede sa vad ce gatesc.Singura mea relaxare pot spune ca este plimbarea cu cainele, care stiu ca intradevar ma pretuieste,altceva ,pot spune ca nu fac nimic pentru sufletul meu.Sotul meu ,de la inceput mi-a indepartat familia de mine ,poate, ca aici a-s putea spune si eu ca, si in copilaria mea nu am fost atat de ocrotita,ba mai mult fiind cea mai mare din cei 4 frati eram adesea pusa la toate treburile casei,tata de multe ori ma lovea,acum cand sunt casatorita am parte poate de jignirile cele mai urate , ca si exemplu ,ca a-si fi si tiganca ,si curva, ma iertati,ca m-a luat din mila si sunt foarte multe prea mult a-si zice. Toate acestea se spun in prezenta baiatului,de multe ori mi-e rusine de ce aude, doream sa-l cresc in armonie, cuvinte frumoase, dar, sotul este un monstru ,iar uneori si copilul,simt ca sufera ,si de multe ori mi-a spus ca se poarta cu el urat si foarte rece.Si totusi la toate acestea adaugate mare contributie are mama lui si sora .In anul 2010 a murit socrul meu era o persoana foarte la locul ei,dupa care sotul cred ca a ramas cu o durere f. mare in suflet ,merge in fiecare duminica la mormant ,si cum era de asteptat nu spune: Merge-ti cu mine ,ci suna pe mama lui si sora ,si merge cu ele.Cazurile au fost dese cand mi-a spus ca trebuia sa moara tatal meu,chiar si aseara a facut-o,nu ma mai dor multe din vb. lui,si totusi el ma trateaza ca pe un nimeni.Mama lui ma persecuta ,ma intraba ce mai maninca ,de multe ori i-mi trimite ea mancare, suna, ca a gatit nu stiu ce iar el niciodata nu refuza,bineinteles ea gateste bine face compoturi,orice e bun de la ea .Ea a muncit pentru casa in care traiesc, sora lui care nu este casatorita i-i sta drepti la orice ora daca vrea el iar eu i-l fur de bani ,am conturi, sunt in toate felurile cum vrea el, iar cainele l-am luat pentru a putea iesi la agatat.,vorbe de bulevard ma iertati.La ai mei nu pot merge ca-ci sunt cu problemele lor ,conturi nu am,toate incasarile le duc in casa,dupa altii nu umblu tiganca nu sunt ,si atunci intr-o situatie asa agitata,ce pot face,sa dovedesc ce sunt ca om .?
As vrea sa stam de vorba despre aceasta problema in mai detaliu. Se pare ca exista factori mai complexi si cred ca as putea sa te ajut sa constientizezi cateva din solutiile pe care ai putea sa le aplici.
Iti multumesc pentru commentul tau , pentru deschiderea ta si mai ales pentru sufletul frumos pe care mi l-ai aratat prin cuvintele tale.
Cu prietenie,
Lorra
Doamne….si ce mai astepti??? Divorteaza!! Nu se va schimba deloc, iar copilul vs inregistra tot comportamentul sau!
Cum aflu daca vom ramane impreuna
Clarifica intai ce vrei tu de la relatia ta 🙂
iti multumesc pentru articol! eu am fost jignita de fostul meu sot verbal si fizic.imi pare rau ca am stat 11 ani in aceasta relatie.nu am putut discuta calm cu acea persoana niciodata…nu am fost adepta violentelor de niciun fel…era mai mare decit mine cu 11 ani…eu cred ca in subconstientul meu era bagata educatia de-acasa.am avut o bunica care tot imi povestea ca iubirea rabda toate…am avut un tata autoritar…si asa am crescut in frica…frica de dumnezeu….de fapt frica de viata…acum insa ma autoeduc.sper sa nu mai gresesc intr-o alta relatie…sa fac compromisuri…si sa ma las sa fiu facuta proasta…
Marina, iti multumesc ca mi-ai scris cateva cuvinte si ca ai impartasit din experienta ta. Intr-adevar nici o femeie nu merita facuta „proasta” nici de membrii familiei, nici de partenerul de viata. Exista doar alegeri care pot duce la un rezultat bun sau pur si simplu care te invata inca o lectie de viata.Religia are pe undeva o conotatie care promoveaza frica, teama si mai ales responsabilitatea. Dumnezeu este iubire! Daca bunicile au fost educate sa faca cat mai multe sacrificii pentru a-si pastra casnicia, acum femeile sunt constiente ca exista alternative de comunicare si alegeri mult mai constiente ale partenerului. Atunci cand intervine violenta fizica, stabilitatea relatiei este de mult zdruncinata, atat si increderea ca meriti ceva mai bun. Te felicit sincer ca ai constientientizat situatia in care „te-ai lasat”, ca ai pasit pe drumul autoeducatiei.
Astept sa-mi scri atunci cand simti nevoia!
Cu prietenie, Lorra
Partenerul meu s-a enervat pe mine ca nu m-am trezit sa merg la un interviu, si si-a varsat nervii pe mine intr-un mod exagerat. Doar prin vorbe, dar vorbe care chiar m-au ranit si m-au facut sa plang chiar de fata cu el. Si inainte de asta, cand mai plangeam uneori, el reusea sa ma faca sa ma simt mai bine. Dar la cearta asta m-a vazut plangand si nu a facut nimic, si tot continua cu critici, desi eu ii spuneam sa inceteze fiindca efectiv nu mai rezistam. De atunci nu mai e nimic la fel, parca nu mai am incredere in el, nu mai comunic cu el din placere, nu ii mai iau in seama opiniile, sunt nervoasa constant pe el. Nu stiu cum sa fac sa trec peste asta si sa am din nou incredere si respect pentru el. Mentionez ca intr-un an de relatie, aceasta a fost prima noastra cearta serioasa si prima data cand am plans din cauza lui.
Diana, uneori partenerul pe care-l avem isi exprima frustrarea intr-un mod distructiv, asa cum s-antamplat in cazul tau. Dupa cum povestesti tu, se pare ca plansul pentru tine inseamna slabiciune, asa ca , te asteptai cu siguranta ca el sa indentifice aceasta vulnerabilitate a ta si sa-si acorde spatiul necesar sa te linistesti (asta daca nu a putut sa iti ofere ajutorul si sprijinul lui). Intrebarea mea: Care a fost motivul pentru care nu te-ai trezit sa mergi la interviu?
Cu prietenie,
Lorra
Suntem impreuna de un an si jumatate, si cearta asta a avut loc acum 6 luni. *In ultimele 6 luni nu stiam de ce ma comport urat, sau de ce sunt deprimata, tematoare. tot cautam motive, precum anxietatea, sau poate nu am trecut peste fostul, sau poate imi place de altcineva, sau poate suntem prea dependenti unul de celalalt, sau prietenul meu e timid , sau nu e vorbaret etc. Dar recent am descoperit ca de fapt cearta asta a fost motivul pentru care eu sunt asa, restul lucrurilor enumerate mai sus reprezentand incercarea de a gasi un motiv pentru care eram asa, nefiind de fapt realitatea. Deoarece inainte de ea, totul era ok intre noi si nu aveam asa idei in cap, acestea dezvoltandu-se treptat. Problema e ca nu stiu cum sa trec peste asta, si nu stiu nici cum sa trec peste toate gandurile negative ce mi le-am format in ultimele luni si peste starile de anxietate. Am avut si un atac de panica in acest timp. .Nu imi permit un psiholog. Am mai trecut o data peste toate acestea, am avut o perioada in care chiar nu am simtit toate acestea recent, dar apoi au revenit.
E posibil ca aceasta cearta de care povestesti sa fi declansat si alte „suparari” pe care le-ai adunat in decursul unui an. Anxietatea, starile de panica pot fi tratate prin consiliere/terapie ,deobicei aceasta constant in aflarea cauzelor care duc la aceste simptome.
Iti stau la dispozitie pe adresa de e-mail: loredana_lazar89@yahoo.com
si vom lucra impreuna pe aceste aspecte relationale. Astept e-mailul tau !
Cu prietenie,
Lorra
Buna! Si eu am probleme in relatia de cuplu: eu i-am cerut prietenului meu sa se schimbe deoarece nu ma asculta de cate ori ii spun ca nu-mi convine ceva, nu ma respecta ca si persoana, vorbeste la telefon de cate 4-5 ori pe zi cu mama sau cu fratele lui carora le rapsunde imediat, in timp ce mie imi raspunde foarte greu, se intalneste de cate 4-5 ori pe zi cu fratele lui, nu ne petrecem timpul impreuna, ma jigneste, uneori cand este foarte nervos ma injura, ma minte cu lucruri marunte, nu ia nici o decizie vreodata. Mentionez ca suntem impreuna de 4 luni de zile, locuim impreuna iar el este mai mic decat mine cu 3 ani de zile, eu avand 29 de ani. Eu simt ca nu mai rezist si nu stiu ce sa fac, daca sa mai continuu astfel sau nu, deoarece vad ca el nu se schimba, poate foarte greu si-a schimbat anumite aspecte. El nu vrea sa ne despartim dar mi-e teama sa n-ajung sa ma subestimez, sa am complexe de inferioritate sau sa-mi scada increderea in mine.
Multumesc!
Scumpa mea Daniela,
in primul rand atunci cand ii ceri unei persoane sa se schimbe s-ar putea sa intampini diferite probleme iar celalalt sa simta ca-i invadezi viata personala. Chiar daca ne dorim sa schimbam obiceiurile proaste, s-ar putea sa nu putem sa facem aceasta tranzitie singuri. Familia este importanta pentru noi toti, la fel poate fi si pentru prietenul tau.
Ar fi pacat sa ne inchidem intr-o colivie de fiecare data cand incepem o relatie de cuplu. Chiar daca locuiti impreuna, e bine ca fiecare dintre voi sa aveti hobby-urile voastre si timpul vostru petrecut cu cercul de prietenii. Cred ca esti o femeie matura, si la 29 de ani in functie de experientele tale trecute poti concluziona ca 4 luni nu este un timp suficient in care sa il cunosti in-deajuns pentru a-i pune conditii cu cine se poate vedea si cu cine nu. Jignirile si injuraturile sunt de obicei felul unui barbat de a exprima „nu mai pot! nu mai rezist! lasa-ma in pace”, iar din ceea ce-mi scri tu se pare ca si tu simti o oarecare tensiune.
Eu cred ca deja te subestimezi fiindca te consideri pe locul doi in viata partenerului tau. In ceea ce priveste decizia de a continua sau nu relatia, gandeste-te la doua aspecte:
– ce anume te-a atras la partenerul tau?!
– argumente pro si contra pentru a continua relatia.
Iti recomand sa discuti cu el (incearca sa nu-i reprosezi lucrurile banale si comunica-i ce iti doresti cu adevarat). Atentie, nu uita de viata ta personala si profesionala.
Iti stau la dispozitie si pe adresa de e-mail: loredana_lazar89@yahoo.com
Cu prietenie,
Lorra
Stam impreuna zilnic..el imi spune k ii e mila d ea s.o lase k i.ar distruge viata..ma urasc intr.o mare masura,ma simt vinovata.ieri ne.am certat si mi.a spus ca regreta k e cu mine k stau cu el doar pt bani k sunt proasta..vorbe grele..ieri i.am reprosat k pe ea a lasat.o in parc xa ea face ce vrea iar p me ma jigneste si dk ma duc la magazin.si mi.a spus k nu am niciun drept sa ma bag in viata lui ca sa.mi vad lungul nasului..nici numai stiu ce sa fac..
Vreau sfaturi
Cele mai bune sfaturi sunt cele care ni le dam singuri.
Intrebarea mea: ce faci concret ca si actiune ca viata ta sa fie altfel?
Bună Lore, Daniela, cititori,
Foarte pertinent şi potrivit răspunsul tău, Lore. Aş mai adăuga numai atât :
Daniela, ia-ţi un moment de responsabilitate, singură, serioasă, detaşată şi analizează următoarele :
1. Din ce motive locuiţi împreună după 4 luni (sau mai devreme) de relaţie?
2. Ce cauţi tu la/într-o relaţie? Cum ţi-o doresti cu adevărat să fie?
3. Ce caută el?
4. Ştiţi amândoi răspunsurile? El ştie ce vrei tu şi viceversa?
Dacă răspunsul este DA la 4 şi iţi rezulta că aveţi idealuri comune în relaţie atunci e doar o chestiune de comunicare (datorată fricii în cele mai multe cazuri).
Poate îţi va părea puţin dur citatul următor ce ţi-l dedic, însă când îţi vei însuşi această gândire vei fi fericită că decizi şi fericită în deciziile pe care le vei lua! Îţi doresc, aşadar, să fii fericită!
„Este, deci, absurd să ne gândim a ne plânge, deoarece nimic străin nu a hotărât ceea ce simţim, ceea ce trăim sau ceea ce suntem noi. Sunt absolut liber şi absolut responsabil de situaţia mea.” – citat din Jean-Paul Sartre
@Lore – tine-o tot asa! 🙂
Eu am o relatie cu sotul meu de aproape trei ani suntem casatoriti de aproape un an.eu am 21 de ani si el 29.de circa un an de zile eu lucrezi in italia trei luni in romania trei luni in italia dupa ce neam casatorit lucrurile sau schimbat intre noi ca sa nu zic ca inainte de a ne cununa ne certam zilnic ne jicneam in ultimul hal.dupa ce in sfarsit neam cununat mai mult mam tinut eu de capul lui sa facem acest pas el nu a fost asa de acord chiar daca imi spunea ca ma iubeste ca pe viata lui.in fine…dupa ce am facut acest pas sa schimbat nu mai primeam miciile atentii de iubire din partea lui chiar si relatia sexuala sa schimbat intre noi…dupa ce mam intors in italia o zi e bine doua nu ne certam de la nimica toate conversatiile sunt construite din injuraturi din partea lui amandoi.suferim amandoi si am vrea ca totul sa mearga mult mai bine intre noi eu imi doresc o familie cu el da cum pot eu sa imi doresc sa fac un copilas cu el cand noi doi suntem in situatia asta?sa nu mai spun de gelozia care e intre noi.increderea e 50% din partea lui amandoi…il iubesc si nu vreau sa il pierd daca as putea primi cateva sfaturi va multumesc
Ti-am scris un e-mail pe adresa ta.
Astept sa ma contactezi !
Lorra
Buna!nici nu stiu cu ce sa incep..magandesc k voi fii judecata,dar kiar am nevoie de o parere.am o relatie de 3 ani cu un barbat casatorit pot spune.sta cu respectiva d 9 ani..nici nu stiu cum am acceptat situatia,ce era in mintea mea si ce credeam k voi obtine.de ceva timp el a inceput sa ma jigneasca si sa ma injure.orice ii spun il deranjeaza..si knd e calm si il intreb dc anume se comporta asa,imi spune cu un oarecare sarcasm ca se razbuna si el k s.a tinut prea mult dupa mine si il refuzam..recunosc k in acele momente si eu izbucnesc si mai spun unele lucruri.eu am 20 de ani si diferenta dintre noi e destul de mare(>10 ani).el spune ca ma iubeste foarte mult si cand e calm kiar totul merge ok.mergem la filme in mici escapade.stam
Foarte interesanta postarea ta. Pe mine, abuzul verbal din cuplu m-a distrus psihic. Stii cum e, ii auzi pe ceilalti din jur cum te considera o inadaptata, o persoana rea, care nu este in stare sa faca nimic, incat chiar ajungi sa crezi ca nu meriti mai mult.
Povestea mea… am avut o relatie de 4 ani. El, un tip frustrat, lipsit de neincredere in sine, fara job, dar, culmea stabil financiar. Pe parcursul relatiei mi-a adus toate jignirile din lume, adormeam si ma trezeam plangand. Jignirile nu imi erau aduse doar mie ci si membrilor familiei mele. Bineinteles, ca dupa abuzul psihic a urmat si cel fizic. Tot ce imi amintesc este ca ma rugam sa nu mai simt nimic, ajunsesem la limita suferintei psihice si fizice. Ne-am despartit in urma cu ceva timp/ a trebuit sa il pacalesc ca sa il fac sa plece. M-a tot sunat cand avea stari proaste, eu- ca o fata buna il incurajam si il ascultam. Nu i-am dat niciodata sperante ca putem relua relatia. Acum cateva zile, m-a sunat sa ma ceara in casatorie, practic un sfert de ora a trebuit sa il ascult spunand – te rog sa ne impacam, reinvie-ma! De ce ma simt ca o nenorocita fara suflet? Eu chiar nu cred ca oamenii se schimba. Il accepti asa cum este sau nu asa cum nu poti sa posezi oameni, doar bunuri materiale. Eu chiar nu pot sa trec peste durerea pe care mi-a provocat-o si relatia noastra ar fi plina de resentimente. Pana la urma, o viata avem, de ce sa ne-o ingreunam singuri? Tot ma intreb, de ce ma simt atat de rea si daca ar merita sa ii mai dau o sansa? Uite, nu cred in ghicitoare si in previziuni asupra viitorului, dar tare as vrea acum sa stiu ce consecinte vor avea actiunile mele.
P.S. Mi-au placut mult primele tale randuri din carte, As vrea sa stiu daca ai reusit sa o publici sau daca te pot ajuta cu ceva, cel putin sa o fac cunoscuta mai multor oameni.
Toate cele bune!
Buna
nu cred in schimbarea comportamentului – nu o spun eu, ci realitatea. cel putin, nu te casatori cu el, nu trece copilul pe numele lui (daca va fi). nu te increde. fugi!
Geta, de multe ori comportamentul se dovedeste a fi greu de schimbat , iar in acest proces sufera mai multe persoane implicate. Sunt convinsa ca cu ajutor specializat si multa munca interioara problemele din cuplu se pot rezolva. Am vazut atatea cupluri care au reusit sa depaseasca problemele cu care s-au confruntat invatand abilitati si exersand comportamente noi.
Cu prietenie,
Lorra
Pingback: Pentru femeile care sufera (articol raspuns la Jignirile in cuplu) | Lorra's toughts
Buna dupa niste jigniri fff urate din partea sotului am tot citi pe internet tot felu si am dat de acest sait care lam ciitit sil scriu cu lacrimi in ochi….cu muta suferinta aceste randuri ma jigneste ronghi mai bn muream knd ma nascut mama…..knuss buna de nimic cristosii mati scuzatima de acest vocabular ….a incput de la rontaisem ceva in gura mancam cikolata pe el mereu il deranjeaza sunetul knd rontaesc langa el mancand ceva…el citea peinternet si eu rontaiam adik mnacamnormal dar pe elmereu il deranjeaza aceste sunete chiar siknd eram insarcinaata si rontaisem ceva il deranja….aceset suneet la urechiile lui….tampit ce este….bn inteles k si euii raspund inapoi cu jigniri…..In general pot sa zik k e si un sot buun uneori dar el vrea doar el a fie ascultat….el s anu asculte de mine…Sa va povestesc de comandat nu ma comanda eu plec zi de zi la cumparaturi imi cumpar mereu knd vvreau orce…haine etc niciodata nu ma intreaba ce fac cu bani k el mi da mie in griji toti mereu cumpar in casa tot ceea ce vreau eu el zice kum vreau eau….sa cumpar ce vreau eu…..in fine degeaba ai bani si de toate daca nu esti feriict si iubit….El ba zice k nu fac curat ba k nu fac mancare….intradevar am stari knd n am chef sa fac nimik si uneori isi prepara el de mancare fara sa zik sa fac eu….inainte eram asa k nu prea avem chef uneorii sa fac mancare sa curatenie….si el incepea sa a jigneasca dar pote nu aveam chef din cauza k ma gandeam ce viatza am adik un sot ce nu ma iubeste elnu sti sa zik un te iubesc draga mea sotie sa imi dea un sarut asa in surprindere ehhhh sa zik k imi da dimineatza knd merge la lucru un pupik …..:))))) intradevar k inainte eram asa nu prea faceam mancare si curatenie dar acm nuss mai asa el imi zice dezordonata k is proasta handicapata…..la inceput nu era asa era un sot buuuuun ma iubea mult kiar sii la parinti lui a renuntat ssi mo ales pe mine si mio zis intro seara dreptate a avut parinti mei sa nu se insoarecu mine k eu nuss de elasa zicea a ui parinti dar nu io ascultat el….mo ales pe mine…asa sa zik el ma jigneste doar knd vede ceva dezordonat in casa sau cand rontai langa el ceva in rest nu ma jigneste si cum vam spus nu ma comanda ….delok pot pleca kt vreau la cumparaturii si eu cred k ma si jigneste pt k de ce eu nu am lucrez numa el lucreaza zi de zi dar eu nu am gasit de lucru el zice k nu il intere de lucrez sau nu….k lucra el…..Si stiu kk nu ma iubeste k de ma iubea era altcumva el asta face vine de la munk manca direct la internet tot citeste tot felu pe net desre afaceri despre una alta….eu pot sa fiu lnga el k nu zice catre mine o vorba ce fac sau ce ai facut azi??? eu de nu scot o vorba nici el astai iubire.??????????? Atat de mult sufar in tacere…..in geneeral e si sot bun cica zice k mereu di cauza mea ne certam k din cauza mea ma jigneste k is dezordonata k na na k cum sa asculte el de mine k nustiu de merg sau vin….si sa asculte el de mine???? amus doi ani o facut o afacere si am zis sa nu o faca k nu merge si nu a ascultat de mine a facut aceea aafacerea si niki un venit…..am avut eu dreptate….si kiar de am avut dreptate nu mio dato ink knd i ziceam vezi de ce nu mai ascultat el ma jignea ba mai si dadea una….suntem de 4 ani casatoriti si el zice k eu nu am griji de el k nui faac mancare k is dezordonata k il cred pe el prost da nui asa….IN fine uneori avem momebte knd nu avem chef sa faccem mancare curatenie….El zice atat investesc si nui curatenie el vine obosit de la munk era si asa kateodata inainte…..recunosc astept un sfat….poate de aveam o mama i ceream ei un sfat dar din pacate nu e printre noi…Te rog sami scri pe sait k tiam scris mailu verisoarei mele….til scriu a meu la al doilea comentariu mersy…El numa si numa la afaceri ii sta capu zi de zi asat cauta pe net cred k a inebuni intro buna zi poate si de aceea e asa de dus cateodata cu capu….Desi pot sa zik k avem o situatie financiara fffffbuna el mereu ce afacere sa fac ba asta ba ceea offfffff ma streseaza eu nuss de acord deloc…..k in ziua de azi la ce criza e si el mereu se uita pe net mereu si in plus pt oafacere enevoie de bani multi elnu intelge crede k tto ce scrie pe net cu afaaceriile altora e adevarat…
apropo el zice k sa ma schimb cica sa fiu mai responsabila sa am grija de el k eu nu am grija de el cica imi bat joc de el k il cred prost k el se lupta pt familie s ane fie bine si eu nu am bai is dezordoanta nu fac mancare olalal dar astea era kndva acm mam schimbat dar lui nu ii se pare sa zik k mai imi scapa uneori dar rar ….sa se intample asa cum zice el… de ceea ce fac….da ma doare mult de ce dece nikiodata el nu scoate o vorb a catrre mine knd suntem in aceiasi camera amandoi madoare sufletu mereu numai eu catre el si ce mai zici asa incep eu el ……dapoi nimic…..incepe sammi zik k ce afaceri aar face el si pe mine chiar ma enerveaza vorbele astea de numa…Si simt k nu maiubeste k un te iubesc nu mio zis cred k de vreo 2 ani decat acm knd am nascut mio adus un buket mare de flori si a zis k ma iubeste ma pupat a si a stat zi de zi cu mine la spital de dmineatza paana seara olalla….ce frumos era….candva….El zice k nu ma iau de tine faara motiv k sa eu incep sa fiu ordnaat o femeeie calumea saam grij de el knd vine de lalucru sai prepar mancare sa manance si nu se leaag de mine el k nu are de ce daca totui in ordine si am grij de el k el zice k eu nu am grij de el
Buna draga mea,
iti multumesc ca mi-ai scris si imi cer scuze ca revin cu feedback-ul cu intarziere. As vrea daca se poate sa stam de vorba online sau telefonic. Trimite-un un e-mail sau inscrie-te pe site-ul http://www.dependentaemotionala.ro si acolo iti vei putea face o programarea la o sedinta de consiliere gratuita.
Astept cu interes sa dezbatem problematica relatiei tale!
Cu prietenie,
Lorra
Confruntandu-ma cu aceasta problema am gasit pe google pagina ta. Situatia mea e urmatoarea: sunt casatorita de 2 ani, dar suntem impreuna de 13 ani, locuind impreuna de 6 ani. Teoretic, ar trebui sa ne cunoastem foarte bine. Problema e ca doar DUPA casatorie a inceput sa ma jigneasca – cu ocazia certurilor. Ultima data s-a intamplat acum 5 zile si am decis sa nu mai am niciun contact verbal sau de alta natura cu el, sa ma comport ca si cand nu ar exista si as locui singura. Precizez ca el are un job extrem de stresant. Majoritatea prietenilor mei imi spun sa divortez, problemele noastre fiind foarte multe, inclusiv de natura sexuala. Deja am 32 de ani si as vrea sa am copii…(si el isi doreste). Dar nu cred ca relatia asta e locul ideal in care sa ii fac. Ai vreun sfat pentru mine?
Alice,
iti multumesc ca ai trecut pragul blogului meu. Esti binevenita sa citesti si celalalte articolele despre relatiile de cuplu.
Asa cum scriai si tu , certurile aduc cu sine o gramada de reprosuri ( acestia sunt indicatori ai punctelor slabe ale relatiei voastre) care pot fi folositi pe urma pentru a creea noi patternuri de comportament care sa functioneze pentru amandoi. Atata timp cat iti sti prioritatile tale e benefic sa le faci auzite si de catre partenerul tau ( daca nu vorbesti cu el, e posibil sa inteleaga pedeapsa), insa nu v-a intelege CARE este problema cu adevarat- ceea ce ar putea fi chiar de natura sexuala asa cum ai spus in commentul tau –
Daca pot sa te ajut in clarificarea obiectivelor , tehnici de comunicare asertiva sau chiar sa iti limpezesti putin gandurile si sa gestionezi o comunicare eficace, scrie-mi un e-mail pe adresa: loredana_lazar89@yahoo.com
Cu prietenie,
Lorra
Am citit cu mare atentie articolul dumneavoastra si pentru ca ma simt prinsa si eu in probleme pe care nu reusesc sa le rezolv, am hotarat sa va scriu.
Eu si sotul meu suntem impreuna de 12 ani si casatoriti de 3 ani. Ne intelegem destul de bine sau poate chiar foarte bine, nu ne lipseste nimic doar ca avem perioade in care ne certam foarte intens, ne jignim si s-a ajuns pana la a ma lovi. Munca pe care o avem ne solicita foarte mult, ne intinde rabdarea la maxim si cateodata ajungem acasa plini de tensiune. Nu stiu cum sa fac sa nu se mai ajunga la jigniri, reprosuri, nervi si tensiuni care mai tarziu genereaza o lovitura. El are un limbaj vulgar si cand este nervos vorbeste foarte urat la adresa mea, ma jigneste, ma umileste, ma face sa ma simt foarte prost. Am incercat sa fiu blanda si sa ii vorbesc frumos dar in acelasi timp sa imi impun punctul de vedere. Nu a functionat! El a continuat cu limbajul sau vulgar pe care se pare ca il are din educatia precara pe care a primit-o. Apoi am incercat sa vorbesc la fel ca el, desi nu ma caracterizeaza. Am incercat sa ii raspund cu aceleasi vorbe ca sa vada ce simt eu. Nici asta nu a functionat! El considera mereu ca trebuie sa tac. De cate ori se iveste o tensiune, o problema si incep sa ma agit imi repeta contunuu sa tac, sa nu mai vorbesc, sa imi tin gura. Amandoi suntem mai temperamentali, caractere puternice si mie mi se pare anormal sa imi impuna sa tac. Din cauza ca eu continui sa imi sustin punctul de vedere, cateodata ( rar dar se intampla) ajunge sa ma ciupeasca sau sa ma ameninte ca ma loveste. Au fost si cazuri in care m-a lovit, nu foarte tare incat sa ma invinetesc dar a lovit. Nu stiu ce si cum sa fac sa inlatur comportamentul acesta agresiv. Cateodata mi se pare ca se descarca pe mine. Nici nu stiu ce sa mai cred, e vina mea? Ar trebui sa tac? Nu as vrea sa ne despartim pentru ca inafara acestor exceptii totul este foarte bine si chiar ne iubim dar cateodata ( o data, de doua ori pe an) parca suntem animale. Cateodata cand vine de la serviciu imi zice ca este foarte obosit si vrea sa tac. Ma simt ca si cand as fi legata. Eu sunt destul de vorbareata dar mai tot timpul trebuie sa tac.
Am discutat impreuna problemele de nenumarate ori si el sustine ca eu sunt vinovata ca atunci cand apare tensiunea nu tac. Imi spune ca daca as tacea am discuta mai tarziu linistiti dar eu simt ca daca nu rezolvam atunci acumulez si mai multa tensiune si si mai multe cuvinte.
Nici nu stiu daca e o problema grava sau una mai putin grava. Vreau doar sa avem liniste si sa stiu ce sa fac sa fie mai bine.
Astept cu mare interes un raspuns. Va multumesc anticipat.
Cu respect,
Adela
Scumpa mea Adela,
ma bucur ca ti-ai facut curaj si ai scris situatia ta dupa ce ai citit articolul meu. In primul rand permite-mi sa-ti spun ce observ din descrierea ta:
– comportamentul agresiv al sotului este incurajat de reactia ta: ” De cate ori se iveste o tensiune, o problema si incep sa ma agit „, asa cum spuneai mai sus
– spuneai ca esti vorbareata si el obosit. Atunci fiecare dintre voi trebuie sa-si satisfaca nevoia. Atunci cand ai multe de spus , le structurezi si apoi le dai o forma ( poti sa-ti faci chiar un jurnal- e o metoda in care sa te descarci de ganduri si poti totodata sa iti evaluezi starea de-alungul timpului, sau sa stai de vorba cineva avizat, terapeut sau chiar membrii familiei/prieteni care au timp si energie sa asculte ceea ce doresti sa spui). Daca el e obosit, o ora/doua dupa servici il poti lasa sa doarma. Stim amandoua ca gandim mai limpede atunci cand suntem odihniti ( si barbatilor chiar le vine cheful de vorba cand sunt odihniti si au mancat bine ).
– referitor la agresivitate ( are mai multe cauze si cred ca am mai scris un articol pe tema asta, eventual am sa fac upgrade special pentru agresivitate si cateva metode pe care le putem aplica in cuplu ), insa daca ti se cere sa taci ( probabil ca asta e solutia pe care el o vrea, iar tu il poti sustine facand ceea ce iti cere- cel putin pana cand tensiunea dintre voi scade – ). Ai spus ca ai incercat sa comunici eficient, ai incercat sa ii intorci cu aceasi moneda, insa solutia ceamai evidenta pe care el o tot repeta, ai incercat-o? De multe ori linistea este cea care exprima cel mai multe. Iar tu in perioada aceea de liniste, acorda-ti timp sa citesti o carte, sa faci o baie calda, sau chiar sa iti oferi o plimbare in parc. Exploreaza-ti posibilitatile, fiindca asa vei iesi din cercul comportamental vicios. Amandoi spuneai ca aveti nevoie de liniste: ” Vreau doar sa avem liniste si sa stiu ce sa fac sa fie mai bine. ”
– cat despre jigniri sunt multe de spus si poate reusim sa stam de vorba despre situatia ta in particular insa ca sa-ti propun ceva concret:
” pentru fiecare vorba urata care-ti vine sa ii spui sau o primesti, scrie-i pe un biletel cuvintele „te iubesc”. Iar cand este calm si se trezeste arata-i biletele scrise si spune-ti in gandul tau „te iert”. De multe ori iertarea este terapeutica pentru cel care sufera, pentru ca-i permite sa se elibereze de o energie negativa acumulata.
Daca intr-adevar va iubiti, recomandarea mea e sa lasi mastile jos, sa renunti la asteptarea ca el sa schimbe ceva si sa-l incurajezi mai mult in proiectele lui. Sa iti dezvolti mai mult capacitatea ta de a asculta si sa nu uiti de mici lucruri care te pasioneaza si mai ales te propulseaza in viata personala si profesionala. Poti sa negociezi o zi pe saptamana in care sa iesiti in oras/parc sau chiar sa petreceti timp singuri in dormitor pentru a iesi din cotidianul stresant si vechi probleme care inca nu s-au rezolvat in modul in care ati incercat voi.
Scrie-mi cand ai timp si spune-mi daca feedbackul meu te-a ajutat in vre-un fel.
Cu prietenie,
Lorra
cum am putea sa te judecam cand eu de fapt am aceeasi situatie cu diferenta ca avem 12 ani de casnicie ,ne cunoastem de 18,a fost si este singurul barbat din viata mea,avem 2 baieti si avem varsta de 34 de ani ;la inceput totul a fost frumos ,placut ,ne ajutam reciproc,ne ascultam,ma imbratisa de fiecare data,era atent,daca gresea ,a doua zi isi cerea iertare ,in schimb acum se poarta de parca asa este normal sa se intample,este f gelos pe lucruri absurde dar nu recunoaste,si daca ma saluta cineva face urat, sau ma uit eu la cineva,totul a devenit ciudat si nimic nu mai este asa cum mi-am imaginat eu despre o casnicie,este ceva urat ,se intampla lucruri pe care nu le includeam in taina casniciei ,nu mi le imaginam mai ales sa trec peste ,am iertat ,am tacut ,am lasat sa se intample acest lucru si in fata copiiilor,insa timpul trecea si traiam cu gandul ca a doua zi va fi mai bine dar timpul trece si de fiecare data est ela fel,se supara din nimic , nu mai vorbeste ,tot el se tine batos ca de este barbat si de fiecare data eu sunt cea care greseste,nu discuta ,acum nu mai poarta vergheta,ce pot sa mai spun,il iubeam f mult chiar si acum simt ca nu as putea trai fara el ,am lasat multe de la mine cu gandul ca eu sunt de vina si ca as putea sa fac sa fie bine dar mereu gaseste motiv de cearta ,ceva care sa nu-i convina ,ma trateaza de parca as fi proprietatea lui ,nu sotia lui, eu gandesc ca nici el nu ar putea trai fara mine dar nici asa nu se mai poate continua,mi-am dat seama ca dupa atatia ani a inceput sa-mi fie teama in aceasta casnicie ,nu mai pot lupta ,nu mai vreau ,vreau sa fiu respectata ,apreciata ,iubita ,sa fie o atmosfera calda asa cum era inainte sa ne casatorim,am mare nevoie de ajutor ,am nevoie de un sfat ,au fost momente cand am zis ,gata renunt,ne despartim dar nu stiu daca este cea mai buna solutie pt copii,ii iubesc enorm si vreau sa fie fericiti ,ce pot face ,va rog ajutati-ma si poate avem ocazia sa discutam mai multe ;
multumesc f mult
Buna ziua,
Am citit articolul dumneavaostra si postarile celor cu probleme de pe blogul dvs..
Din pacate sunt intr-o situatie destul de stresanta si tensionata. De aceea imi permit sa va rog daca aveti timp sa imi cititi povestea si sa imi raspundeti la cateva intrebari incat sa reusesc sa ma verific.
Am 34 de ani,sunt casatorit din 2008 si impreuna cu sotia din 2006. In 2010 s-a nascut fetita noastra pe care o iubim ff mult.In anul 2009 am ramas fara serviciu si de atunci incerc sa imi caut un loc de munca printre cunoscuti , prieteni , site-urile de specialitate, targuri de joburi etc. Am aplicat de sute de ori si poate chiar mai mult.
Avem cateva probleme in cuplu la modul ca intre noi exista destule diferente privind atitudinea, tipul si felul comunicarii. Sotia este genul mai agitata cand se enerveaza spune multe lucruri chir jigniri care pe mine ma supara, le inmagazinez in mine si nici nu este genulsa isi ceara iertare, sa repare ceea ce a facut. Am fost jignit si in fata parintilor ei , atunci iesind chiar o situatie foarte nasoala cu tatal ei care zicea ca i-am nenorocit fata etc. Eu sunt un tip analitic, tipicar chiar poate prea perfectionist. Sunt linistit, vreau liniste, nu tip , nu ridic tonul si din pacate sotia afost singura persoana care a reusit sa ma faca sa iei din starea mea. Doar ea a reusit sa ma faca sa devin nervos, sa mai tip. Niciodata nu mi-a placut scandalul, penibilul. Si cand eram pe la liceu , apoi la facultate cand exista un conflict eu ma retrageam, uram scandalul.
Cu sotia am urmatoarele probleme:
– este lipsita de voina(eu mereu sunt cel care o imping de la spate),
– nu are initiativa(tot eu sunt acela care initiez plecarile in concediu, comunicarea intre noi, momentele intime, pana si copilul sa nascut pentru ca eu am zis ca vreau un copil, etc),
– nu comunica(de cand am cunoscut-o imi zicea ca daca vrem sa vb sa o facem repede si la obiect ptr ca ea nu are timp),
– lucrurile feminine care tin de igiena unei femei nu se intampla din initiativa ei(imi permit sa dau un exemplu mai ales pentru ca inainte de orice sunteti femeie si vedeti cu siguranta lucrurile altfel – eu trebuie sa ii zic sa se epileze si numai spun ca e suficient acest lucru mai trebuie sa vin si cu argumente de genul ca este inestetic, neigienic, fiind barbat apreciez acest lucru, ca asa este firesc, feminin etc. ea tot timpul gaseste motive, ba ca este dureros, ba ca nu a avut timp etc. I-am spus ca in relatiile mele trecute nu a fost odata nevoie sa atrag cuiva atentia acestui lucru , totul era firesc, era o chestiune feminin,
– din punct de vedere intim ce sa mai zic……initiativa 99,99 % eu pana acum ceva vreme, acum datorita multor refuzuri am ajuns sa nu mai am deloc initiativa, nu spun ca nu avem o viata intima , ci doar ca totul se intampla cand vrea ea, cand are dispozitie, cand are chef etc. practic ea stie ca trebuie sa se intample acest lucru saptamanal si in weekend se intampla, dar ca si o obligatie, ca atunci cand speli hainele ptr ca trebuie sa le speli. Nu ma mai simt dorit, nu face nimic ptr acest lucru, simt ca avem viata intima ptr ca trebuie sa bifeze acest lucru saptamanal.
– tot timpul cand ii spun nemultumirile mele (ptr ca le stie,niciodata nu i-am ascuns nimic , am fost sincer, corect, direct) ea in loc sa se gandeasca , sa vb sa comunicam sa vedem unde am gresit ea da vina pe cei din jur. Spune ca ma gandesc la asta ptr ca un prieten de al meu a divortat recent si ma influenteaza, ptr ca matusa ei mi-a zis ca ea este mai recalcitranta si m-a influentat, ptr ca x sau y m-au influentat dar niciodata …niciodata nu aud si eu ….da stiu ca am gresit, imi cer scuze si sa vad atitudinea ei ca se schimba, sa vad ca discutia pe care o avem a dat roade.
Eu in acest moment am ajuns in situatia sa ma gandesc serios la despartire ptr ca numai sunt fericit, multumit. Vreau liniste, sa am cu cine sa vorbesc mai ales ptr ca eu acum cautand un job sunt suparat, stresat , simt nevoia sa vorbesc cu cineva sa imi impartasesc temerile, parerile etc, iar ea nu are timp. Este adevarat ca lucreaza pana la 6-7 seara dar…..de ce ne mai numim cuplu?
Este foarte adevarat ca ma gandesc la copil, ma gandesc daca nu cumva ma grabesc, daca nu cumva este o perioada mai grea prin care trecem cu totii prin casnicie etc.
Daca puteti sa imi ziceti in cateva cuvinte ce parere aveti si ce sfaturi credeti ca ne puteti da, va raman recunsocator.
Buna,
sunt intr-o relatie de 5 ani cu un barbat ,cu care si locuiesc,caruia i se aplica proverbul „pisica blanda zgarie rau”.Este foarte calm insa cum nu ii convine ceva ce fac sau zic se enerveaza foarte tare,tranteste usi,vorbeste f urat cu mine,adresandu-mi jigniri de genul”handicapata,dute dracului,nebuna” etc si pleca de acasa.Se intoarce calm ca si cum nimic nu s-ar fi intamplat,iar cand incerc sa discut cu el se face ca ploua. Desi in timp ce el ma jicneste il intreb de ce ma face in toate felurile nu vrea sa imi raspunda.De cand suntem impreuna nu am auzit un „iarta-ma” de la el.Nu inteleg ce se intampla, nu se poate ca numai eu sa fiu vinovata de fiecare data pt orice. El cand ma roaga ceva eu tb sa fac imediat,insa eu daca vreau sa ma ajute cu ceva simplu(cum ar fi sa imi dea un geamantan de pe dulap) imi spune sa astept,iar el continua sa se uite la tv sau pe telefon.
Am incercat in toate felurile sa il fac sa inteleaga ca ma doare cum vb si cum se poarta,dar degeaba.M am purtat urat cu el,cu aceeasi moneda,insa fara injurii,am vorbit frumos cu el, am zis ca poate eu sunt problema si am incercat sa fiu mai echilibrata,insa degeaba.Daca ma deranjeaza ceva si ii spun ajunge sa se supere el, zicandu-mi ca eu numai prostii vb sau gandesc.Orice as face eu sunt vinovata….oare chiar asa este? La cine este problema? Unele prietene imi spun sa il parasesc,altele ca e doar un copil mare (26 ani) care a fost prea razgaiat si isi revine.eu nu mai stiu ce sa cred.Daca a trecut cineva prin asa ceva as fi recunoscatoare pt sfatul ei.
Nu-si revine draga Cosmina si eu am asteptat sa-si revina, petesc la fel ca tine.Are 42 de ani si am asteptat in zadar.Se pare ca vor ramane niste copii mari vesnic si cred ca ar trebui sa ne schimbam noi mai bine si sa facem doar ce ne convine noua si sa nu le mai facem lor pe plac.Daca nu ai copii……dute, ca nu se va schimba.Daca vrei sa ramai obisnuiestete cu comportamentul lui nu mai spera ca va fi altfel vreodata.
Buna am si eu o problema , sunt de 2 ani cu iubitul meu si chiar in ziua aniversaru noastre mia recunoscut ca ma mintit cu un lucru eu iam spus ca o terminam si am incetat sa il mai caut dupa o zi l-am sunat si am stat de vb ,am mai dat o sansa relatiei noastre dar eu nu mai simt ca e acelas eu iam spus din start ca incredere in el nu stiu daca voi mai avea curand dar il simt diferit sau asa mi se pare mie.Imi este foarte greu si ma consum singura in mine cum ar trebui sa reactionez sau ce ar trebui sa fac de vreo 2 zile nici nu ma simt prea bine.
Scrie-mi un e-mail pe adresa de contact : loredana_lazar89@yahoo.com si vom stabili cand putem sa stam de vorba.
Cu prietenie,
Lorra
Buna ziua
Cautand pe google raspunsuri si rezolvari ale situatiei in care ma aflu am gasit acest site si am citit recomandarile dv-stra si problemele celorlalti.As dori sa-mi cititi povestea care incerc sa o fac cat mai scurta ca sa nu va retin prea mult din timp si daca se poate sa-mi dati cateva sfaturi care poate ma-r scoate din impas.
Am 36 de ani , sunt casatorita de 19 ani si avem doi baieti de 13 si 17 ani.
Toate bune si frumoase pana in momentul in care se ivesc treburi de facut de rezolvat.El este genul de barbat caruia ii place viata,care-si doreste confort, mancare buna, distractie, dar in acelasi timp este si comod spre foarte lenes.Adica sa aiba cele mai sus spuse dar facute de altcineva.Considera ca daca merge la serviciu este deajuns.Mentionez ca si eu am servici si un salariu dublu fata de al lui.Deci si banii mei merg tot in casa.Am facut tot menajul in casa inca de cand m-am casatorit, ca asa am fost invatata, crescuta.Am facut mancare, spalat, calcat, tuns, cusut din care scutesc o gramada de bani la imbracaminte, injectii la copii cand a fost cazul.Am invatat sa fac de toate.Sunt genul de femeie careia ii place provocarea si nimic nu-mi sta in cale cand imi propun ceva.Merg pe principiul ca pot face orice atata timp cat am maini, picioare, ochi, sunt intreaga si vreau, deci se poate.Cum pot altii sa faca, pot si eu.Nu-mi place sa ma las invinsa de mici probleme aparute in casnicie, cum ar fi o priza cazuta din perete.O repar( aici am gresit) chiar daca nu am mai facut asta niciodata,trag sigurantele, ma uit la priza stricata si pun alta noua asa cum era prinsa cea veche, nu e greu, trebuie doar sa vrei sa faci ceva.Asta e principiul meu in viata: “daca vrei poti, numai ce nu vrea omu nu face”.Eiii….au trecut anii si eu tot asa harnicuta si ambitioasa si el tot asa lenes si comod fara sa aprecieze ca langa el sta gaina de aur.La un moment dat, nu demult am inceput sa ma satur sa tot fac compromisuri fara sa primesc nimic in schimb. De ce sa-i mai fac curat in raftul cu haine daca nu dureaza ordinea nici macar o zi.Cu primul tricou scos din raft s-a dus munca mea. M-am maturizat si am realizat ca profita de faptul ca sunt muncitoare si ca de fapt pentru asta m-a luat de nevasta.In schimb nu ma simt confortabil psihic si fizic sa traiesc in mizerie si dezordine dar in acelasi timp nu mai vreau sa fac nimic pentru ca, consider ca fac compromisuri si nu primesc nimic nici macar respectul meritat sau aprecieri.Primesc in schimb jigniri urate aproape zilnic.Nu-mi trece bine supararea de la ultimul scandal ca imi reimpospateaza memoria imediat cu cuvinte din cele mai urate.Am incercat sa-i raspund cu aceasi moneda cu toate ca nu ma simt bine, nu asa arata in conceptia mea o viata armonioasa de cuplu, sa ne jignim zilnic ca la usa cortului.Nu am rezolvat nimic.Am ajuns sa ne si lovim.Recunosc ca eu sunt prima cea care “sare la gat” ,dar numai dupa ce sunt jignita de nenumarate ori si ma aduce intr-o stare de enervare maxima, niciodata inainte.Ii dau una in spate apoi plec sa plang in hohote cu nervii intinsi la maxim.De multe ori nu da ( probabil ca-i e lene ), alte ori pleaca din calea mea, alte ori da si el.El 120 kg eu 55.Ce sa va mai spun, sex din ce in ce mai putin ca se simte batran la 42 de ani si….de nu mai functioneaza jucaria ca la 20 zice el, eu zic ca tot lenea e de vina.Adica cam de 2 maxim 3 ori pe luna.Cam rarut as zice eu.As vrea sa-l iubesc mai mult ca simt nevoia de tandrete de dragoste dar cand sa fiu tandra si dragalasa se ivesc certuri ( ca de… treburi de facut sunt zilnic) si imi trece cheful de dragaleala.El vine mereu si incearca sa ma impace dupa fiecare jignire dar mie nu-mi trece asa usor si apoi la ce bun sa-l iert daca, cat de curat urmeaza un alt episod cu certuri urlete si jigniri.Adica pur si simplu nu am cand sa-l mai iubesc ca jigneste daca nu zilnic la doua zile.Durearea mea mare este ca e puturos si jigneste.Deci……..sunt din ce in ce mai nemultumita de viata mea si simt ca daca ii mai tot iert jignirile asta-mi va fi soarta la nesfarsit…..Dati-mi va rog un sfat.
Multumesc !!
Imi pare rau pt tine liliana….Nu e frumos deloc ceea ce face cred k asas toti barbati in zua de aazi….CE satipovestesc eu is casatoritaaproape de 4 ani si ne certam exact ca voi k aveti 19 ani de asnicie stau si ma gandessc daca osa ajung la acei ani 19 ani de casnicie cred k nu ….k cum stta treburiile la noi noi neam adunat era o poveste frumoasa parinti luinu ma vrut deloc pe mine findca nu eeram de neam cum se zicce ….dar el mo vrut sotu era frumos ne iubeam dar dupa nunta neam certat ff mult eu am unpig gura mare siniki numi place comandata desi el ma lasa sa fac ce vreau de laineputu relatiei el lucreaza e unom ffffffff harnic ambitios….lucra fffff mult ii place sa ne fie bn familiei toate imi da mie sa am grija salariu ….Dar eu nu am lucrat nikiodata de cand sunt ….k nu miam gasit apoi acm am o fetita de cateva luni….nu pot dar knd creste as vrea sa lucrez……imi doresc ffffff mult s cred k de aicea tto ne certam ata k poate de ce eu nu lucra numa el….dar sotu el nu vb cu mmmine nu comunica cu mine k ma iubeste nu mio zis de vreo 3 ani cred k ….sau sa zika el primu hai draga mea sa povestim nu putem sa fim in aceea camera k ziki k sunt staueipt el nu scaote un sunet de fel el e opersoana calma dar knd se enerveaza ziki k i dracu asa urat ma jigneste……sut zile knd ne intelegem fff bn uneori face si el mancare acm intro zi o mers si o cumparat legume a fcaut salaat.a….el mam sitit minunat….el zice k eu nu fac curratenie k is neresponsaila de familie k nu am grijade el da e adevarat ke asa deoarece sunt trista knu ma iubeste asa ii zic eu kde aia sunt asa…..si nua chef de nimik pt kk tu nu maiubesti am nevoie si eu de comunicare iubire is tanatara am daor 22 de ani…..bun asa aminceput sa ma scimb am facut curat totin ordine hai sa zikk neaminteles mai bnisor dar peste ceva timp iar sa leat de mine k a zis sai fac ….sex …..ORL…..scz de expresie dar eu nu am vrut da am zis katre el da ce crezi k eu is panarama sa fac asa ceva da cum sa fac asa ceva ……e tampit si nustiu cum zike k intro buna zi numma sa lua si sa duce…..si am zis eu unde te duci???? zice ctare mine dute dracului parca tear interesa……pz tine……si mam enervat knd mio zis dute dracu siiam tras una si am aruncat cu inghetata in el toti pereti erau rosi si a zisk eu dau in el k toate il dor de la lucru …..si mio traas una peste spate tare tampitu ksi acm madoare …..in general e un sot bun knu ma comanda ..;;ii place sa ne fie bine se lupta lucra zi de zi…nikiodaat nu maia la raspundere cu bani mereu ot sa cumpar cemi doresc …..zi de zi……dar e si om bun dar ma enerveaza nervi lui si iideile lui de dragoste……….tampit ce e ste….voi ce ziceti????eu nul suport de 2 zile nu vb cu el niki diineayta knd a mers la lucru nu mma trezit sai fac cafeaua sau sai prepar mancare la servici sia facut siingur cafeau mancarea la servici sandwici ceva mai simplu si niki nu ma trezeste k de 2 zile nu vb cu el
buna
nu stiu cum sa incep am un prieten de 3ani am trecut prin multe probleme si inca trecem nu avem o casa a noastra eu nu am de munca el castiga foarte putin sa ne intretinem nu stiu ce sa fac el ma jigneste mai tot timpul dar cand isi cere scuze imi dau seama ca ma iubeste ,am vrut sa luam o pauza dar el sa opus total nu stiu ce sa fac
Buna Clau, am cateva sugestii pentru situatia ta:
– in primul rand stabileste-ti prioritatile si nevoile: Ce anume vrei sa faci din punct de vedere profesional ( la ce te pricepi incat sa reusesti sa te angajezi cat mai curand )
– ce nevoi ai tu si cat % din ele relatia ta le implinesc. Daca ai nevoie de atentie si comunicare sa zicem si prietenul tau este stresat cu faptul ca nu castiga suficient incat sa va intretineti, cum anume te descurci tu cu atitudinea lui de inchidere si ce poti face ca sa-l ajuti si sa te ajuti totodata sa depasesti in modul cel mai constructiv problemele actuale
– intreaba-l ce nevoi si ce asteptari are de la tine/voi si incercati impreuna sa propuneti solutii comune. Votati prin excludere variantele cele mai bune si care ambii sunteti dispusi sa le incercati
– daca tot vrei sa iei o pauza, gandeste-te ce anume vrei sa faci in acel timp de pauza pentru ca lucrurile sa se indrepte in viata ta atat personala cat si cea de cuplu.
– nu tolera jignirile dar nici nu intra in jocul de a jigni si tu la randul tau. Nu ajungeti niciunde daca va jigniti, iar nici tu nici el nu meritati asemenea cuvinte.
– nu in ultimul rand, cere ajutor acolo unde nu poti face singura. Fie ca este vorba de familie/prieteni sau chiar un psihoterapeut care te poate ajuta sa iti definesti valorile si obiectivele pe urmatoarele 6 luni.
In speranta ca te vei gandi cu atentie la ideile de mai sus, scrie-mi daca ai nevoie si te pot ajuta.
Cu prietenie,
Lorra
Buna ziua! sunt casatorita de 7 ani, ne-am intilnit 3 ani . Primii 3 ani de casatorie au fost foarte frumosi, ne intelegeam foarte bine, peste el plecase in Anglia, apoi eu peste 1 an am venit cu copilul, atunci incepuse putin cite putin reprosuri, oricum nu le dadeam importanta mare, credeam ca in orice cuplu e normal , peste 2 ani am revenit in tara, si iata de 2 ani suntem aici, situatia financiara nu e una rea dar nu pot spune nici buna, ori de la instabilitatea financiara, ori nu stiu cauza, dar se comporta foarte urit cu mine. Avem 3 copii minunati, suntem o familie frumoasa aparent, imi iubesc familia si vreau s ao pastrez dar nu mai rezist sa ma insulte atit de mult, in prezenta altora poate sa se enerveze ca copilul a aruncat telefonul jos si sa strige la mine ca eu as fi de vina, sau chiar alaltaieri in prezenta a 2 vecine mi-a spus ca de ce copilu a scos o jucarie moale afara, -un iepuras alb, eu ii spun ca nu am vazut , fetita a scos-o singura, dar el imi spune – credeam ca esti matura, ea e copil, dar tu esti om matur. Pe mine ma afecteaza foarte mult si i-am spus de nenumerate ori sa imi spuna cind suntem in 2 ce are de spus, dar el nu, continua s ama jigneasc mereu cind este cineva, Am intrat in casa si i-am spus ca nu mai accept sa imi vorbeasca asa, si el avea ceva in mina si aruncat pe un raft cu poze, copiii s-au speriat, eu i-am spus ca esti „Timpit”, el s-a enervat si mai tare si a mai aruncat o data, copilul mai mic a inceput s aplinga ca se speriase, i-am spus ca chem politia daca nu inceteaza, si s-a culcat, si iata as anu vorbim a 3-a zi, scuze niciodata nu isi cere, i-am scris o scrisoare ce ma doare dar asa a ramas totul in are, de fiecare data eu cedam. mereu imi reproseaza ca nu fac curatenie ca sunt jucarii imprastiate, nu intelege ca fizic nu reusesc cu 3 copii. El e foare impulsiv si cred ca are si probleme cu sistemul nervos, caci a avut ceva ani in urma o comotie buna, dar nu vrea sa mearga la medic. Eu sunt o fire pasnica dar nu accept insulte, cel mai rau ca se intimpla in prezenta la copii. Cum as putea salva relatia, sau cum as putea sa schimb ceva? Cu respect , Daniela.
intotdeauna se pare ca omul bun nu are noroc
Buna
se pare ca asa sunt toti barbatii,credem ca fiecare este deosebit dar se pare ca toti sunt la fel ,asa cum am spus ,au trecut 12 ani de casnicie dar nu este nimic schimbat la el ,este acelasi om ,face ce vrea ,cand vrea ,nu are restrictii cum am eu sau sa se abtine de la unele chestii pentru a ne fi bine ,tind sa cred ca asa va fi mereu ,imi doresc f mult daca ma poti ajuta LORRA cu un sfat ,uneori sunt suparata pe mine ca las sa se intample aceste lucruri….
Buna! Ma bucur sa vad ca exista persoane cu care pot discuta, care imi impartasesc trairile si care incearca sa imi ofere un sprijin! Am o relatie de 6 ani, iar de curand totul a luat-o razna! Si inainte existau mici certuri, dar au trecut…acum, insa am ajuns la violenta fizica. Totul incepe prin jignirile lui, eu ii dau o palma, apoi el imi da un pumn, si continuam sa ne lovim ca animalele…Am incercat si sa vorbim, sa vedem de ce se ajunge aici, i-am spus ca ma deranjeaza ca nu ma asculta cand am ceva de zis, deseori e obosit si vrea sa doarma, apoi are in cap numai fotbal si cand sa petrecem timp impreuna imi spune ca are nevoie de timp numai pentru el. I-am spus absolut tot ceea ce ma deranjeaza, i-am spus ca ma simt manipulata de el, ca si atunci cand ne certam chiar daca este din vina lui, tot eu merg sa ne impacam, a recunoscut ca ma manipuleaza oarecum pentru ca imi stie slabiciunile (asta a durut enorm, dar macar a recunoscut). Am incercat sa ii spun ca il inteleg ca e obosit, dar ca si eu am nevoie de atentie, sa facem lucruri care se fac un cuplu, dar mi-a zis ca el este asa din vina mea, ca il stresez, ca nu il las sa stea cat vrea la fotbal etc. Am incercat sa caut, sa ma gandesc la lucrurile care m-au atras la el si apoi la cele care le mai iubesc in prezent la el…sincer, nu mai imi place absolut nimic din ce este el acum, cum gandeste, cum se poarta…nimic…dar totusi, in sufletul meu nu vreau sa cred ca el nu mai este baiatul de care eu m-am indragostit, cu care vorbeam ore in sir cum vrem sa avem o familie, cum incerca sa ma faca sa rad prin orice mijloc, cum incerca sa imi ofere o mica atentie numai pentru o imbratisare…este extrem de dureros. Acum ma jigneste, stie ca ma intorc la el indiferent de situatie, ne lovim (chiar daca eu incep sa dau prima). Sunt consienta ca nu este bine, ca nu este sanatos, am realizat ca si increderea in mine imi este foarte scazuta, dar nu stiu…este greu…este greu sa imi imaginez ca nu va mai fii asa cum am visat, asa cum am vorbit amandoi candva, dar in acelasi timp nici nu vreau sa imi imaginez ca viata mea va continua asa ca in prezent… Acum nu am mai vorbit de 2 zile, pentru ca pur si simplu nu pot sa il aud cand imi vad vanataia de pe mana…nu stiu! Nu stiu cum sa procedez! Nu stiu daca il mai iubesc, daca mai poate fi vorba de iubire sau e doar o dependenta! Insa iubirea nu inseamna durere, nu inseamna plans, iubirea inseamna fluturi in stomac, fericire si planuri comune impartasite!
Va multumesc mult ca m-ati ascultat, si va rog nu ma judecati!
Sunt casatorita de 10. Sotul meu de 3 ani are o relatie in paralel. Mai nou imi spune ca a lasat-o gravida pe aceea si ca se va muta la ea in curand. Am tolerat acesta pentru ca nu vroiam sa arunc anii de casnicie la cos si speram intr-o imbunatatire, si recuperarea datoriilor pe care le are sotul la mine. Am ajuns sa am o relatie de amicitie cu sotul, convenind ca se va muta in curand.
Nu am rezistat sa fiu criticata zilnic, si respinsa sexual si am initiat o relatie cu un alt barbat de 1 an si ceva. Cautam caldura si apreciere. Acest barbat cu care am o relatie, este foarte gelos pe sotul meu si in general, imi controleaza telefonul, mi-a spart e-mailul, m-a batut de 2 ori, si violentat de alte multe ori, jignit. Ma urmareste de la servici uneori sa vada ce fac. S-a mutat langa mine.
Imi ia la intrebari prietenii, de ce ma cauta. Pe unii ii ameninta. Pe altii ii intreaba daca stiu cu cine ma culc?
Are perioade cand se poarta extraordinar de frumos si atent si perioade cand ma chinuieste psihic ore intregi jignindu-ma. Cand sunt cu el zilnic sub controlul lui este ok si se poarta extraordinar, cum vreau sa plec acasa incepe sa se supere ca vreau sa plec.
Mama lui este bipolara de cand avea el 14 ani, l-a afectat asta cumva ? Trece des de la o stare la alta foarte usor. De la tristete la bucurie.
A facut terapie pentru considera ca nu se poate desprinde psihic de mama lui. Il deranja ca ea il cauta telefonic si s-a mutat in alt oras.
Nici eu nici el nu avem tata.
Cand se intampla asta, nu zic nimic ca sa nu il enervez mai tare, de multe ori ma ma inchid intr-o camera, de frica sa nu ma bata iarasi. Dupa o perioada de injurii si scandal prin usa, se linisteste si putem comunica. Il deranjeza ca sotul meu inca mai locuieste la mine, desi 4 din 7 zile aproape dorm la el, vacantele le facem impreuna. Imi reproseaza ca il mint si il insel cu altii. I-am zis ca chiar daca ar fi asa, asta nu ii da dreptul sa ma jigneasca si sa ma violenteze. Si ca il rog sa merga la un terapeut. Recunosc ca am devenit dependenta de atentia lui, ma uimeste si pe mine ca tolerez asa ceva. Prietenele mele ma roaga sa pun capat acestei agoni, cand vad vanataiile pe brate. Nu inteleg cu ce m-a prins de accept asa ceva. Si cum ma pot insanatosi. Am convenit su sotul meu sa ma implic in anumite activitati, si sa imi stabilesc anumite obiective, cat de mici, ca sa reusesc sa ma desprind emotional de el.
Am nevoie de ajutor sa reusesc sa trec peste asa ceva. Imi creaza o tristete interioara f.mare cand am parte de asa ceva din partea lui, e si cum nu as avea valoare.
Este si asa dificil ca nu am atentia si caldura necesara acasa, iar sotul povesteste ce fericit este, iar eu nu reusesc sa am o relatie bazata pe incredere, caldura si armonie cu un alt barbat.
Cred ca gresesc ca nu stiu sa impun limitele necesare si sa ma fac clara in comportament, indiferent de celalat. Stiu ca o persoana normala nu ar fi acceptat asa ceva, sa fie abuzata. E prima oara cand ma confrunt cu asa ceva.
Ma numesc Andra, am 23 de ani, pot zice ca am trait in 5 ani cat nu au trait altii intr-o viata. De curand am pus capat unei relatii de 5 ani de zile cu prietenul meu tocmai din cauza violentei lui atat verbale cat si fizice. Din marea iubire care i-am purtat-o au ramas numai urme adanci de suferinta si cuvinte urate. Relatia noastra a inceput din timpul facultatii, el era prieten cu un var si asa am ajuns sa ne placem si la putin timp s-a infiripat o relatie frumoasa intre noi. De retinut este faptul ca la inceput nu ii dadeam prea multe sanse relatiei noastre deoarece alcoolul era la ordinea zilei. Dupa aproape jumatate de an am decis sa ne mutam impreuna si de aici a inceput calvarul…de la mici injurii am ajuns la cuvinte pe care imi este rusine sa le reproduc. Devenise incet incet un om violent, iar eu fara sa imi dau seama ajunsesem sa am probleme cu nervii si la orice cearta care era in casa ajungeam sa cad pe jos si sa fiu diagnosticata pe fond nervos cu tiroidita autoimuna. Mai rau e ca niciodata cand realiza ce a zis sau a facut nu isi cerea iertare si eu induram de dragul lui. La 2 ani de zile fara sa ne propusem am ramas insarcinata dar am decis sa fac avort, motiv pt care ma urasc si nu o sa mi-l pot ierta niciodata, dar am ales aceasta solutie din cauza certurilor care existau in casa. A fost o decizie comuna dar la putin timp in loc ca acest lucru sa il puna putin pe ganduri au inceput injuriile referitoare la copil…unul dintre ele fiind ca eu i-am omorat copilul si ca sunt o curva. Va jur ca niciodata nu am calcat stramb in relatia cu el, m-am dedicat trup si suflet lui, nu a existat sa fac ceva fara stirea lui, am fost doar femeia din casa si atat. in vara acelui an vazand ca nu s mai poate am decis sa luam o pauza iar eu sa ma mut in orasul natal. In ultima seara petrecuta sub acelasi acoperis insa lucrurile au degenerat…a venit acasa cu 2 bidoane de bere, a dat muzica la maxim si s-a pus pe consumat, eu imi fcm bagajele si au inceput injuriile… bineinteles ca intorceam cuvintele si a ajuns prin a ma tranti pe jos si a ma scuipa, in toata furia mea m-am intors spre el si in momentul ala mi-a prins piciorul la usa p care o trantea si apoi m-a trantit in pat unde existau cutite, furculite pt ca eu imi fcm bagajele sa plec acasa. pentru moment am crezut ca o sa raman paralizata, ma lovisem la coloana si nu mi-am mai simtit coprul pret de cateva secunde. in acel moment am plecat de acasa, imi era frica sa mai stau cu el, si la ora 11 noaptea eu hoinaream pe strazi, am ramas peste noapte la un var.Intr-adevar ziua urmatoare m-am mutat de la el dar relatia a continuat la distanta…in fiecare weekend ma duceam la el, fcm mancare, curat si cam atat, el nu vroia sa iasa cu mn pe nicaieri, timp d 5 ani o singura data m-a insotit la insistentele mamei la botezul finutei mele si atat. Si de cand m-am mutat acasa am avut parte numai de rauri de lacrimi, umilinte, insa de la inceputul acestui an am decis sa fac mai mult ceea ce vreau eu, sa ma gandesc la mine. Am devenit mai cocheta, ma aranjam mereu, ieseam in oras ca apoi sa urmeze scene de gelozie,,,ca eu de asta am vrut sa ma mut acasa ca sa ma ””” cu toti…. Ultima data cand am fost la el a fost acum apox 2 luni, luase un bidon de bere sa bea acasa cat timp eu fcm mancare, insa mi se paruse ceva ciudat ca era prea beat ca sa fie numai de la acea bere. apoi am vzt ca apelase si la o sticla de jumatate de tuica…si i-am zis macar pt o zi cat am vnt la tine puteai sa te abtii…si de aici a inceput show-ul. Am pus masa si a trantit-o cu fundu invers, cazand toate de pe ea. Cu ochii plini de lacrimi am strans-o am aranjat-o si apoi mi-a trantit-o direct peste picioare, in tot acest timp ma facea in toate felurile, apoi a vnt la mn m-a imbrancit in pat si mi-a zis sa ies afara din casa lui (era trecut de ora 12 noaptea). Intr-un final a adormit eu mi-am fct bagajele si urma a 2-a zi sa plec, dim nu isi mai aducea aminte ce facuse si ma implorase sa ma impace,si am ramas. Jocul asta a durat pana de curand cand EL a decis sa se desparta de mine ca nu ma mai suporta. Bine ca s-a terminat, ma simt mai bine acum fara el, imi este greu, nu mai am incredere mai deloc in mine, ma simt frustrata, umilita dar sper ca intr-o zi sa fie si pt mine lumina… Din cauza bauturii, a comportamentului sau urat si violent atat la betie cat si cand era treaz e mai bine asa…e greu si doare enorm, poate ca doare cel mai mult faptul k mi-am pierdut tineretea alaturi de el. Sper sa constientizeze toate fetele cu acest articol ca nu au de ce sa indure asa ceva niciodata! Multumesc!
problema mea se rezuma la ideea ca simt ca innebunesc sunt intr-o relatie de 3 anicu cineva mai tanar cu 8 eu am 31,nu stiu cum il pot facesa ma lase in pace el spune ca ma iubeste dar mereuspune cuvinte care ma deranjeaza cu buna stiinta am impresia pentru a-si lua „liber”si apoi spune ca de fapt eu imi iau liber ca sa-mi fac de cap tot timpul imi arunca in cuvinte si fapte pe care el le spune de fapt am vrut sa-l parasesc dar ma urmarestem-a imbrancit in jumatatea straziima jigneste prin simplul fapt ca ma ia de fraiera imi spune ca-s proasta ca nu inteleg ca nu aud bine ceea ce spune cand eu de fapt sunt foarte lucida cred insa ca innebunesc din cauza lui ne-am certat aeara dintr-o noua jignire de-a lui de ma doare capul si acumvine apoi dupa jigniri si dupa operioada de „pauza” de parca nu s-ar fi intamplat nimic si-mi spune ca ma lasa daca vrea el nu-l mai suport imi vine sa-l om,or uneori jur ca nu mai pot nu vreau nimic vraeu doar sa ma lase in pace am fost si la politie si acolo a inceput sa joace teatru si lacrimi ca ma iubeste si domnii politisti au avut inima inmuiata si l-au lasat in pace nu stiu de ce sterge cu mine pe jos dar vreau o solutie pentru ca nu-l mai suport si mi-e teama ca simt ca m-a facut sa nu mai fiu sigura pe mine si sa-i dau lovitura mortalan-as vrea sa-mi inchid viata intr-o puscarie prietenii mi i-a indepartat pe toti in asa fel incat sa nu mai am nici un ajutor nu mai pot ma umfla plansu dar credeti-ma nu stiu si nu agsesc solutia sa scap de el si a-mi face pe altcineva doar de dragu de a-l indeparta pe el nu cred ca eo solutie tot timpul ma umileste prin gesturi imi spune ca nu stiu ce vb ca-s nebuna da poate sunt ca el m-a innebunit am incercat sa fiu linistitata dar atunci cauta bube nu stiu ce vrea e frustrat poate din ce cauza nu stiu dar nu cred ca voi ajunge bine
Buna draga Lazar Loredana tiamscris si eu mai sus ma numesc Ana te rog din suflet sa citesti ce tiam scris si sa ma sfatuiesti k nu mai suuuuuport acceasta situatie din ce in ceea mai rea acum e ora 5 dimineatza is treaza de la ora 1 si nu dorm ci plang ma descarc pana madoare inima de exemplu azi a avut zilibera catt era ziua de mare nu a zis hai sa stam impreuna el cu capu pe calculator si am facut un dus apoi am venit in dormitor zice catre mine sa sting becu si am zis k de ce sa sting zice catre mine taci din gura si nu mai comenta tiam zis frumos sa stingi becu ….el cu capu in calculator de dimineata pana seara niki pe mine niki pe fetita lui de 8 luni de zile nu o baga in seama nu o alinta ii zic mai bn ti in brate leptopu ala nenorocit decat fetita ta ..TIA SCRIS SIMAI SUS DETALII BUN EL A ZIS SA STING BECU REVIN LAM STINS MMAM PUSIN PAT AM ZIS HAI SA POVESTIM K NU AI STTA DELOK CU MINE AZI EL NU O VRUT APOI EU CU SUFLETU DUREROS SUFERIND MAM INTORS MIAM STRANS BEBELE IN BRATE SI AM ADORMIT PLANGAND STRAGANDUMI IN BRATE BEELUSU …EL MEREU URLA SI BEBE PLANGE CAND URLA SE SPERIE…de exemplu azi o urlat ca nu am gasit ungherea sai dau sasi taie unghile da pe moment nu stiam unde este eu simt k nu ma iubeste deloc ce sa fac k nu am pe nimeni in aafraa de el nu mai am niki un parinte…..el e toata familia mea azi de exemplu a gtait el ceva bun pt noi are simmente knd e om bun dar nustiu ce e cu el de insellat nu inseala k knd nu lucreaza toaat ziua sta acasanu pleaca nikiunde fara mineknd are zile libere mereu sta acasa toaat ziu cu capu in calculator citeste asculta tot felu de reportaje ce sa fac ce credeti el zice k eu is d vina k is dezordonata sa incerc sa ma schimbincerc dar nu am chef de faacut nimik knd vad k nu am unpik de iubire din partea lui
puneti-i bebelusul in brate, pur si simplu, cand sta la calculator – vi se face rau sau ceva de genul. daca nu il responsabilizati- acum si imediat- mai tarziu va fi greu. „demolati” si calcuilatorul sa-l umpleti si pe el de draci, sa vada cum este.
amintiti-i ca daca nu se face de treaba il spuneti la mamica lui, la taticu lui, daca nici asa la parintii dv, la nasi etc. filmati, inregistrati toate senele care vil face (super-discret/aveti nevoie de acestea). daca nici asa, atunci la psiholog. daca nu si nu, atunci are o mare problema.
Geta , draga mea..solutia pe care tu o propui nu face decat sa perpetueze problema lor. O inveti pe Ana sa devina o mica santajista si sa se foloseasca de false scuze ca sa-i atraga atentia. Faptul ca-l face sa se simta vinovat nu o v-a ajuta sa discute problema si sa ajunga la cauze, ci pur si simplu ii v-a da mai multe motive sa stea la calculator, mai multe motive sa o urasca pe ea si pe copil.
Exista solutii mai pasnice, fara ca niciunul din membrii unei familii sa sufere si sa ajunga la violente unul fata de celalalt. Santajul de orice fel nu are ce cauta intr-o relatie de iubire.
Cu prietenie,
Lorra
apropo as putea sa comunikam telefonik daca ai un numar de fix de se poate
scrie-mi te rog pe e-mail iar eu iti voi da acolo datele mele de contact.
e-mailul meu este: loredana_lazar89@yahoo.com
Cu prietenie,
Lorra
……….da, si sotul meu urla, urla si la fetita mea de 3 ani, pe mine nu ma iubeste si nu stiu daca o sa ma uibeasca vreodata , inainte sa ne casatorim se purta frumos, era impresionat de cat de desteapta sunt ….am terminat automatizari si calculatoare cu a treia medei, acum ma considera o proasta ….incerc sa invat sa conduc, si urla la mine in trafic ….ca nu sunt capabila sa conduc masina, am vrut sa scot masina din parcare si el „hai ce faci !!! hai ca te izbesti in masina ailalta si plateste apoi masina !!” nu ma puteam concentra deloc….nu isi cere niciodata scuze nu ma mangaie nu ma tine in brate , daca nu-i dau pace hormonii ma impinge , ma bruscheaza , a urla la mine si de fata cu parintii mei …”uite cum esti imbracata ce urat iti sta !! du-te si te schimba!!” avem si un baietel de 9 luni…copii sunt minunati dar pe el nu il mai suport
Draga mea Adina,
astept e-mailul tau pe adresa mea: loredana_lazar89@yahoo.com unde vom putea sa discutam mai multe aspecte din relatia ta.
buna seara.o problema am si eu cu sotul meu.acum 2 ani ne-am certat rau si am fost la un pas sa divortam.plecand la mama mea impreuna cu fetita,m-am revazut cu un barbat care imi promisese ca ma poate face mai fericita si multe altele,doar ca timpul care l-a stat sotul meu singur cat am fost despartiti l-a facut sa isi dea seama ca de fapt ne iubeste si nu poate trai fara noi.ne-am impacat si am ales sa afle de la mine ca incepusem sa ma vad cu un alt barbat l-a inebunit doar gandul ca copilul lui avea sa creasca cu un alt barbat,.m-a ierta,doar ca de ceva timp imi tot reproseaza ba ca sunt prea obosita sa ma ocup si de el,sa-l iubesc,sa il ingrijesc.de 2 luni mi-am schimbat locul de munca ca nu stiu cine ii tot baga in cap ca in jurul meu sunt barbati cu care ma intalnesc,nefiind adevarat.mi-am gasit in alta parte de lucru,intr-o fabrica de confectii,unde suntem numai femei.am inceput si eu acum sa ma mai aranjez:sa imi fac unghiile,sa aplic un fard la ploape,iar nu e bine.iar eu nu pot sa il inteleg,vi se pare anormal sa facem dragoste la 3-4 zile,lucrand de luni pana sambata 8 ore,ducand dimineata copilul la munca,apoi ajung la munca,iau copilul dupa 8 ore de la gradinita.vin acasa fac curat in csa,mancare,la 3-4 zile baie la copil,spala rufe.organismul meu necesita si el odihna.cand ma mai odihnesc si eu?sunt absurda!va rog, nu imi dau seama,fac ceva absurd?ca sa intelegesti mai bine de copil numai eu am avut grija.el nu a stiut cum plange un copil,cand printesa mea era bebelus,fetita avand acum 4 ani.si acum ca il mai rog sa duca si el fata la gradinita ne cam certam.eu cum sa procedez?va rog astept un rasp.sa ma sfatuiti unde gresesc.multumesc mult.
am postat la celalalt commentariu al tau, cateva idei.
Iti multumesc pentru increderea acordata si sper ca problema dintre voi sa fie in curs de rezolvare !
sotul meu cerandu-mi sa facem dragoste in fiecare zi.de cateva ori l-am surprins uitandu-se la filme xxx si l-am intrebat ce simte cand se uita la „alea”,s-a justificat razand,doar.se supara daca ma gaseste dormind knd el venea de la munca din tura de dupa-amiaza.doar nu am sa stau sa il astept pe el noaptea.este cumva si la mine o problema?am tot sperat ca o sa fie bine.dar nu vreau sa se ajunga sa ma bata.am un copil si imi doresc sa fie fericita si sa aiba o copilarie linistita.este o solutie sa ne despartim?va rog sa imi raspundeti.multumesc.
Draga mea Ana-Maria,
cred ca in cuplul tau aceasta disonanta de libidou va face mai mult rau decat ti-ai imaginat. Nevoia de odihna, suprasolicitarea ta cat si grijile pe care ti le faci ajung sa amplifice problema. Sexul , chiar daca in familia voastra exista un copil, ar trebuii sa aiba loc de relaxare si apropiere intre voi doi. Din ceea ce-mi povestesti pare sa fie inca o indatorire pentru tine, un fel de extra-efort si corvoada pe care trebuie sa-l faci din moment ce esti sotia lui.
O sa scriu un articol legat de acest subiect, pentru ca multe din cupluri se confrunta cu aceasta apatie sexuala. Va recomand sa stati de vorba si sa va faceti putin timp pentru voi doi, sa explorati ceea ce va doriti si sa negociati timpul petrecut pentru intimitate dintre voi. Sunt convinsa ca aveti multe de recuperat din moment ce v-ati instrainat unul de celalalt.
Cu prietenie,
Lorra
CE sa faci aidnutza cred k estii in aceea situatie ca mine….niki pe mine nu ma iubetse urla vorbeste ata de urat….zice k nuss capabila de nimikknustiu e cumsecastiga banu ca sicum ar reprosa k doar ellucreaza…darlaa el ca tine nu ma ia in brate sau sa ma dragosteasca nikioadaat el cum vine de lalucru mannaca sila calcator noiputem fi in camea k nu zikiniki date la oparte….nu zice psss…da knd nu trebe are o guraaaaaaaaaaaa de jigniri nustiu de unde le scoate zike k din cauza mea e asa….k el nu o v urat inainte numa din cauza mea e asa k eu nuss de nimikkapabila…siplus k zice k zici k e in iad de ceva luni sti cum e cu bebelusi plang una alta dar ce sa faci asas copii dar el in trun fel are suflet bun sotu dar e asa de schimbat si rece cu un suflet rau….eu cred k el sufera kdoar el trebe sa lupte pt familie nu aveajutor din niki intro arte a familiei ….elseleaag de mine si vb urat knd nu fac curatenie si knd nusss aranjate lucruriiie cum trebe….in rest nu se leaag de mine deloc……el zice s a ma schimb s afiu ordonata ….dar nu am cef s afac nimik uneori knd stiu k barbatu cu care am facut nunta asa de frumoasa minunaat eram asa feericiti in ziua nunti nnu ma iubeste….iti dai sema cesuferinta…..nu imi inikpui cum inainte asa mult ne iubea si acumnu….asas tarani siei 7 ani de acasa a meu nu vorbeste nikiodata urat cumine fata denimeni….si am citit k a tau da creed k te simti ffff rau….imipare mult pt tine dar ce zic parinti tai???….adina sper kai vb una cu alta cu sfat ceva te pup de unde esti? dejudet
Am scris un articol pe aceasta tema.
Urmareste-l si astept parerea ta.
Sper sa-ti fie de folos!
Cu prietenie,
Lorra
am si eu o problema 😦 . Prietena mea zice uneori ca-s rece 😐 , dar nu stiu de ce spune asta , si nici nu-mi dau seama ce-am facut , nu am jignito niciodata verbal sau fizic , dar nu stiu ce are de spune ca-s rece , si cred ca relatia o luato pe alt drum 😐 si nu stiu ce sa mai fac
Buna Alberto,
cel mai bine in situatia ta, iti sugerez sa o intrebi fata-n fata despre ce considera ea ca faci tu atunci cand esti „rece”. Sau mai degraba care sunt asteptarile ei de la tine ( sa o iei in brate, cum sa-ti arati afectiunea? ). Odata ce ai clarificat problema, va puteti indrepta spre o negociere a solutiilor pe care amandoi sunteti dispusi sa le acceptati si sa lucrati la ele.
Multa bafta !
Cu prietenie,
Lorra
luve.carmen: Pa
ღ† ღAlbertoღ†ღHaha†ღ: ce ai ?
ღ† ღAlbertoღ†ღHaha†ღ: CE dracu mai ai acuma ?
ღ† ღAlbertoღ†ღHaha†ღ: iarasi incepi ?
ღ† ღAlbertoღ†ღHaha†ღ: in fiine cum vrei
ღ† ღAlbertoღ†ღHaha†ღ: zii sincer acu esti geloasa da sau nu ?
luve.carmen: nu
luve.carmen: Pleaca
ღ† ღAlbertoღ†ღHaha†ღ: dar ce ai patit ?
luve.carmen: Nu e problema ta
ღ† ღAlbertoღ†ღHaha†ღ: acum cateva clipe ma iubeai
ღ† ღAlbertoღ†ღHaha†ღ: acuma imi zici sa plec
ღ† ღAlbertoღ†ღHaha†ღ: spune ce ai ! ??
ღ† ღAlbertoღ†ღHaha†ღ: Ce-ai mai patit si acuma ?
cam asa so intamplat acuma 😐 , nici nush ce sa mai fac ,singura cale e sa pun punct relatiei
in discutia de mai sus, poate daca ati fi clarificat fata-n fata lucrurile legate de presupunerea ta ca e geloasa, lucrurile ar fi fost mai clare pentru amandoi. De multe ori subiecte serioase de discutie recomand sa fie discutate fata-n fata. Nu la telefon, nu pe messenger. Se pot face o gramada de interpretari care nu-si au rostul.
Cu prietenie,
Lorra
Buna as dori si eu un sfat va rog?Sunt casatorita de 10 ani si am avut parte de multe certuri si neantelegeri…si jigniri foarte urate in toti anii acestia…la inceput speram ..ca no sa se mai repete dupa multe discutii avute cu sotul.Dar din pacate am ajuns si eu sa nu mai pot suferi si sa jignesc la randul meu sotul.Adevarat ce ati scris…violenta aduce numai violenta…fie verbala fie fizica.Dar am crezut ca pot trece peste asta…de cand sa nascut si un copil…acu 2 ani…sotul a devenit si mai violent verbal.Ma face sa ma simt fooarte rau…iresponsabila..lenesa..ca nu aduc bani in casa…deoarece stau cu copilul..si nu lam dat la cresa de mic.El nu poate sti ce simt eu ca mama….Desi am grija de toate…de casa ,mancare,copil,facturi de platit…si de el.Ma trateaza cu indiferenta de multe ori…si ami spune ca nu merit nimic…sunt proasta…si daca nu mi place cum se comporta sa plec caci favoare o sa i fac,pur si simplu nul intereseaza.Si de fiecare data cand vreau sa purtam o discutie serioasa..daca e un subiect care nui place pur si simplu ma jigneste si sa incheiat discutia.El crede ca tot timpul are dreptate si stie ce e mai bine in toate.In multe lucruri nici nu-mi cere parerea doar le face ptr ca asa crede el ca e ok.
De atentii,complimente,cadouri sau macar cateva cuvinte bune..nici nu mai spun sunt inexistente.De timp impreuna petrecut nici atat ….nu exista.De ex. la amplinirea celor 10 ani de casnicie..ne-am certat fiindca nu vroia nici macar sa iesim la o cafea cu prietnii…doar noi doi romantic nici nu sa gandit.Eu cam tot timpu…chiar si dupa nasterea copilului…am avut grija sa-i fc mici surprize …mese ..cadouri…dar el nici macar la amplinirea celor 10 ani..nu mia adus nici macar un buchet de flori.Gaseste scuze totdeauna….ca nare timp…ca a uitat ..ca e obosit…ca ce mi trebuie cadouri…si flori si complimente.Nu stiu ce sa mai spun….intr-un timp eram hotarata sa plec…din relatia aceasta care ma face sa sufar atat de mult…dar am ramas ptr copil.Caci nu as vrea sa creasca fara un tata alaturi…in relatia cu copilul se comporta frumos sotu.Si despre mine nu pot spune am grija tot timpu de felul cum arat…si incerc sa ma comport cat de bine pot cu sotul….dar nu cred ca merita.Dumneavoastra ce ma puteti sfatui?merita sa mai continui sa lupt ptr aceasta relatie…dc se mai poate numi asa sau nu?Si ce as putea sa fc…sa fiu respectata si iubita de catre sot…si nu jignita?Va Multumesc!
Am scris pentru voi un articol intreg.
Sper sa-ti fie de folos!
Cu prietenie,
Lorra
Pingback: Jignirile, abuzul si comportamentul partenerilor in relatia de cuplu. Partea 2. | Lorra's toughts
am o problema delicata. sunt casatorita cu un barbat caruia ii place alcoolul, dar face si pauze , gen bea 7-8 zile face pauza 3-5 zile sau a avut perioade in care a baut si mai mult, dar in anul trecut nu a baut 8 luni din cauze medicale tot de la alcool are probleme cu ficatul, iar de sarbatori nu s-a mai putut abtine, a baut 2 saptamani cu mici pauze.adica toate sarbatorile, acum este plecat la munca, este navigator , o luna munceste, o luna sta acasa. la munca nu poate sa bea, dar nu mai am incredere in el ca nu va bea cand vine acasa, pentru ca de fiecare data promite si nu mereu se tine de cuvant. nu l-am suportat niciodata si anume de 18 ani de cand suntem casatoriti,cand este beat ma supat , nu pot dormi cu el, dorm separat, ne certam cand bea chiar daca nu-i spun numic are chef de cearta, jicneste pe toata lumea, se ia de copii,. cand nu bea are alt comportament ma ajuta , face mancare, are grija de copii, este altcineva, din cauza asta m-a bulversat toata viata de cand suntem impreuna .
cel mai grav lucru este ca am cunoscut pe cineva care este si el casatorit si sunt convinsa ca este un aventurier….si imi este frica sa ma gandesc ce s-ar intampla daca ar afla sotul meu , si nu stiu ce sa fac suntem doar la primele intalniri si discutam, nu stiu ce sa fac , sa dau curs relatiei sau sa ma gandesc si sa sper ca sotul meu se va tine de cuvant si nu va mai bea, pentru ca eu nu-l mai suport beat deloc il urasc cand il vad beat.
nu am vb niciodata despre problemele mele cu nimeni, am incercat sa le rezolv singura si din cauza asta cred ca am ajuns la limita, si am impresia ca daca il insel m-as razbuna pentru tot ce mi-a facut atatia ani in care nu a stiut sa aiba grija de mine , sentimental si sexual, sau poate as simti ca traiesc si m-as simti implinita, nu stiu daca este bine cum gandesc sau poate ca persoana pe care am cunoscut-o o astept de f.. multa vreme sa ma aline… nu stiu…dar foarte probabil dupa ce vom facem dragoste sa dispara definitiv si tot eu sufar…e complicata viata….
Buna.. Sincer,este prima data cand sunt dispusa sa fiu sincera si deschisa si sa pot cere niste sfaturi. Nu ma pricep prea bine in a ma exprima,de aia am sa va rog sa ma scuzati daca ma fac prea greu intelessa(si va rog sa nu ma treceti cu vederea pentru ca am foarte mare nevoe de cateva sfaturi.).De cand sunt mica am ales sa tin decat pentru mine toate lucrurile rele,urate care mi se intampla si imi fac rau,sau care sunt rusinoase si ma fac sa ma simnt trista,neiubita. Sunt intro relatie de 3ani,am 21 de Ani. Stiu ca sunt tanara si ca am toata viata in fata pentru a cunoste si a invata multe. Il iubesc din tot sufletul,cel putin asta stiu,de simntit acum nu stiu ce simnt pt el pentru ca suntem intro situatie foarte distanta. Asta din cauza ca el dupa un an a inceput sa dea in mine,asta dupa ce sa certat cu tatal lui vitreg din cauza mea,eu neinteleganduma cu sotia tatalui lui, si am plecat,ne-am mutat impreuna. Cand ma lovit prima data am vrut sa plec dar nu puteam pleca pt ca se certase si mutase de acolo pt mine. Am sperat ca no sa se mai intample. Dar sa repatat pana in momentul de fata. Si imi mai si vorbeste ft urat. Eu am avut o copilarie ft socanta si dureroasa. Mama a murit cand aveam 13ani,iar acel mostru care ar fi trebuit sa ii fie sot bun,e ca si mort pt mine,pt ca ne batea tot timpu,dupa ce a murit mama incepea sa-mi zica lucruri neadecvate care nu ar fi trebuit spuse copilului tau mai ales. Am fugit de mai multe ori,am avut o perioada foarte urata in care am incercat sa ma sinucid de 3ori. Am intanlit prea multa lume rea,am vazut si auzit prea multe la varsta care o aveam atunci. Intrun final am reusit sa fug de tot deacasa la varsta de 17ani si am inceput sa lucrez la un bar,necunoscand pe nimeni fiind singura,un copil Mia fost greu dar am trecut peste. Cel putin asa credeam. Dupa ce am implinit 18 ani ,a doua zi dupa revelion lam cunoscut pe baiatul cu care sunt pana in momentul de fata. El era in vacanta in Romania,era stabilit si este in Elvetia. Am petrecut 2saptamani de fericire si totul parea atat de frumos si bunatate. Era diferit de toti ceilati,nu mai intanlisem pe nimeni ca el. El era ,cred inca indragostit de o femeie mai mare ca el cu 6,7ani. Mia zis de ea,Mia povestit despre el,si el dar pe scurt despre mine pt ca imi era teama sa nu ma creada o nebuna la copilaria care am avuto. Cand a plecat am tinut legutura si Mia prop us daca vreau sa vin sa stau cu el . Am acceptat. Asa sa intamplat ce am scris mai sus cu tatal lui. Lam prins de 2ori cand vorbea cu alte fete. Prima a fost in primul an iar a doua annul trecut in vara am vazut mesaje care I le trimite se ca la inebunit,ca vrea sa o vada. Cand iam zis el dormea,a inceput sa tipe si sa ma jicneasca ca lam trezit asa din somn. Numi Venea sa cred ce vad si ce aud,a dat in mine. Am plecat deacasa 1sapt dupa neam impacat. Acum toate astea ma impiedica sai mai zic cuvinte frumoase,nu le mai gasesc,sunt trista,ingandurata mai tot timpul. Neam indepartat unul pe celalalt. El imi reproseaza ca sunt un nimic ca am o familie de rahat,ca nimeni nu ma suporta ca sunt rea si zdreanta si tot ce poti auzi sunt numai jicniri si reprosuri. Imi zice ca mia oferit o viata de lux si ca ai dau cu piciorul. Tot annul trecut sia facut o firma si de atunci e mult mai egoist si toate persoane le sunt nimicuri si el este cel mai perfect. El este un baiat bun si stiu ca vrea sa ne fie bine. Dar sau intamplat prea multe si suntem ft distanti.am fost despartiti pt o luna jumatate cand trebuia sa plec de tot,neam impacat,Mia zis ca ar fi mai bine daca mas Duce o sapt in Tara. Am plecat apoi sa certat cu mine din nimic. Apoi a venit si el neam impacat,ma lovit si in Tara si totusi mam intors crezand ca o sa fie un nou inceput. Dar nu,este totul mai urat si nu mai vad un viitor fericit,nu mai vad nimic bun. Sunt cu moralul la pamant . Va ziceam de coplilaria mea. Am vazut un comentariu la Nina in care zicea cum se poarta sotul ei cu ea. Eu nu iam dat niciodata vr run motiv de gelozie,nu lam inselat,nu il jicnesc,nu ii vorbesc urat. Mai tip,dar la cum imi face el cred ca alta femeie sar fi dus de mult si lar fi jicnit de capul ei. El in schimb nu ma respecta si asta nu ma lasa sa am incredere in el in mine,in noi. Am avut cele mai frumoase si fericite clipe din viata mea,de aia sper ca or sa revina candva,dar am impresia ca ma mint singura si ca am sa regret ca am avut incredere. Cum sal fac sa ma respecte…?? Cum .? Nu mai vad nicio Cale de iesire,il vreau alaturi de mine. Eu luna asta ar trebui sa plec. Asa iam zis pt ca am avut iarasi o cearta acu 2sapt. Va rog sa ma sfatuiti sa ma ajutati sa trec,cum sa fac sa ne apropiem iarasi .?? Va multumesc si va rog sa ma scuzati daca comentariul meu a fost cam lung. Multumesc si astept un raspuns.
Faptul ca te invinovatesti pentru copilaria ta, se oglindeste in ceea ce iti transmite partenerul tau. Asa cum te consideri tu, asa iti spune el jignindu-te. Cred ca traumele tale trebuie abordate in terapie separat, astfel reusind sa te intelegi si sa te salvezi in primul rand pe tine, nu pe el, asa cum ai incercat de atatea ori.
Astept noutati de la tine,
Lorra
Am 21 de ani, prietenul meu are 25.
Suntem impreuna de 5 ani , locuim de 3 ani impreuna… (dupa o despartire de 8 luni).
As vrea si eu sa inteleg ce sentimente am fata de el inainte sa i-au o decizie.
De 3 ani locuim in strainatate impreuna , lucram impreuna…..facem totul impreuna.
Problema este ca eu nu il mai suport……Nu este un betivan, in sensul ca nu se imbata dar de baut bea in fiecare seara…..o sticla de vin sau de la 4 beri in sus (spuneti-mi voi daca este normal).
Nu iesim niciodata nici unde ….. daca stam in casa intre noi nu prea vb ….pt ca el e ocupat (eu sunt foarte vorbareata…..cate o data si eu imi dau seama ca vb prea mult)
Ne certam fffff des cel mai mult din cauza banilor…..”eu si daca cumpar o paine ii cer parerea lui”
Ma simt sufocata , are acces la toate lucrurile mele (cardul meu sta numai la el).
Cand ne certam (in fiecare zi) ne jicnim fff urat de parinti….de tot….
Eu cand ma enervez nu prea mai tin cont si zic totul in fata chiar daca adevarul il doare….de exemplu ii zic ca e betivan si ca m-am saturat ca si bani mei se duc pe bautura si tigari ….si el atunci reactioneaza ffff urat , ma impinge ,ma teage de par sau chiar da cu pumnul in mine (adevarul este ca nici o data nu m-a invinetit, deci nu ma doare dar ma deranjeaza fff mult ca are intentia sa o faca chiar daca nu foloseste forta) si atunci eu nefiind usa de Biserica dau si eu cu pumni cu picioarele cu ce apuc DA EU DAU CU URA PT CA IMI DORESC SA IL DOARA , SA SIMTA pt ca pur si simpu in momentele aceelea nu il suport.
SA NU VORBIM DE VIATA SEXUALA (o data pe luna) sau de un simplu pupic…..sau macacar de o vorba buna.
Parca am fi doi frati care se cearta si se impaca.
Mai este si problema ca eu ma simt mult mai frumoasa ca el (si acest lucru il sp de fiecare data can am ocazia)
Eu as vrea sa plec sa i-au o pauza (nu vreau sa ma despart direct de el)
Problema este ca nu am unde sa ma duc….. (si el profita de aceest lucru) am cateva prietene cu care mai discut doar cand nu mai pot , le povestesc lor 15% din situatie DAR STI CUM E STRAINUL TOT STRAIN E NU IL INTERESEAZA SA I-TI DEA SFATURI.
Nu vreau sa ma intelege-ti gresit dar de multe ori nu povestesc pt ca nu vreau sa se creada ca sunt o victima si el e un monstru.
EL E UN OM FF BUN….
Dar ceva nu merge in relatia noastra.
El ma iubeste fff mul , eu simt ca il urasc …..NU MAI POT ….
Cred ca trebuie sa iesi din acest cerc vicios, altfel lucrurile se vor agrava.
Poti beneficia de consiliere atat tu cat si el privind comportamentul adictiv. Cred ca tipul de relatie pe care il aveti este unul deosebit de distructiv si degradant pentru amandoi.
Nu ezita sa ceri sprijin specializat.
Lorra
Buna , ma numesc Lidia si am o problema legata de relatia mea cu iubitul meu. El este o fire foarte impulsiva , trebuie sa faca femeia ce zice el . Sunt cu el de 5 ani , eu sunt divortata el estte divortat avand amandoi copii din casatoriile anterioare . De curand a venit la noi bunica lui care are vreo85 de ani. A venit sa faca pomana pentru copii. Eu am ajutat-o sa faca tot, dar dupa ce s.a vazut cu toata treaba gata la cateva zile a inceput sa rada de parintii mei sa-i judece k nu sunt bogati k pe mine m-a luat nepotasu intr-o pereche de blugi si adidasi k eu am salariu mic ca nu mi-a dat mama nimik etc. El in loc sa tina cu mine a tinut cu ea si m-au incoltit amandoi. Eu sunt insarcinata in7 saptamani si sunt foarte derutata nu stiu ce sa fac. Eu cand iau salariul trebuie sa il dau lui pe tot. Si sa stau sa-i cer mereu bani. Copilul meu sta la ai mei . Nu ma lasa sa-i dau decat bonurile de masa . Un copil nu creste doar cu bonuri sa fim seriosi. Ma jigneste de cate ori are ocazia ba chiar a si dat in mine. Au fost si lucruri frumoase in relatia asta . Si altceva , dupa ce ne certam el vine la mine ca si cand nu s-ar fi inamplat nimik. El trece de la o stare la alta foarte repede. Te rog sa-mi spui ce sa fac . Eu m-am mutat inapoi la ai mei si nu vreau sa ma mai intorc la el . Ne-am despartit de 3 ori pana acum si tot cu el am ajuns sa fiu si nu inteleg de ce …. te rog sfatuieste-ma ce. Sa fac.
buna…! am si eu o mica istorioare care ma chinui deja de 2 ani..totul a inceput intro vara, cand l-am cunoscut pe cel care urma sa ma faca ft mult sa sufar…Am fost impreuna o vara intreaga dupa care ne-am despartit, din initiativa lui, nu eram impreuna insa continuam sa vb pe fb, imi scria aproape mereu… niam impacat in acelas an in luna ianuarie, insa tot n-a durat mult si din nou ni-am despartit…El era clasa 12-a iar eu clasa 9-a , traim in sate diferite , la distanta de vreo 20 km unul de altul…el a plecat la Facultate in capitala iar eu la colegiu in alta tara, distanta deja era o bariera intre noi, insa noi totusi tineam legatura, vb aproape zilnic…Dupa un an decand nam mai stat impreuna , asta sa intimplat in primavara anului trecut, exact cu 5 zile inainte de ziua mea, ne-am impacat…totul era minunat de bine, cand eram plecata din tara ma astepta si stiu sigur ca mia fost fidel in tot acest timp, cand ma intorceam ne petreceam timpul ft bine, chiar si de sarbatori el venea la mine sau eu mergeam la el, era pur si simplu totul perfect…Apoi a venit vacanta de vara, eu mam intors de la scoala si am stat impreuna cred ca vreo 5 zile dupa care el a trebuit sa plece peste hotare la lucru, l-am asteptat toata vara, mereu vb si mereu imi zicea despre viitorul nostru, aveam ft multe planuri de viitor, mereu imi spunea ca nusi imagineaza viata lui fara mine, dupa toate vorbele lui chiar simteam ca ma iubeste si ca tine enorm…Apoi s-a intors in Tara , in aceiasi zi a venit la mine si am petrecut perfect de bine impreuna cu familia mea, peste o zi am plecat eu la el ca era ziua satului lui si neam gindit sa o sarbatorim impreuna cu prieteni si familia lui…totu a fost bine de la inceput, pina in momentul in care am observat ca intra intro stare de ebrietate destul de serioasa, ceea ce evident numi placea, am incercat sai explic ca numi place ceea ce face insa el imi tot zicea ca nu sa vazut cu prietenii o vara intreaga si ca vor sa petreaca cu totii…eiiii bine , am trecut si peste asta, mai tarziu , cred ca era 2 sau 3 noapte, ni-am dus impreuna cu fratele lui si cativa prieteni care la fel aveau prietene, la o verisoara de-a lui, am stat si acolo vreo juma de ora si ma trezesc ca asa numitul prieten imi zice nu poate sa ma duca la bunicii mei, care lucuiesc in satul lui, ca nu se simte bine si ma roaga sa dormim la verisoara lui, ceea ce evident eu am refuzat, intrun final el sa pus sa doarma acolo insa pe mine ma dus fratele lui la bunici…in seara aia mia inchis telefonu si nu mi lam deschis pina a doua zi seara, evident ca erau mesaje si sunete mii insa eu nam putut sa-i raspund nimik…peste vreo juma de ora ma suna si imi zice cai pare rau de tot ce sa intimplat in acea seara si mai spune ca ar fi mai bine daca am lua o pauza in relatia noastra…ma durut enorm de mult sa aud toate astea,va marturisesc ca nam avut nimik intim cu el, intre noi parca exista acea chimie ce provoca la toti din jur invidie, eu chiar il iubeam si il mai iubesc enorm de mult, nu pot fi cu nimeni altcineva , si la fel mia zis si fratele lui despre el, ca mereu vb de mine si nu poate fi nici el cu nimeni… nu mai stiu ce sa fac, nu pot sa fac eu primul pas sau sai scriu eu prima, la fel cum nici el no face, dar mie greu sa stau zile intregi si sa nu stiu ce face , cum se simte si daca totui bine…ajutatima va rog, zicetimi ce sa fac 😦
Fiind gravida in luna a noua a ridicat pentru prima oara pumnul, motivul fiind atitudinea negativa a parintilor mei fata de el,…prostii…, suntem casatoriti de 2 ani, sunt venita aici din alta tara, din alta cultura, cultura care acum el o uraste, injuran acest fapt aproape zilnic,…acum stau la net , deoarece s-au ivit si la mine 5 min libere cand el in sfasit a plecat de acasa, sunt cu un ochi invinetit , plin de lacrimi, am dureri de cap si caut un raspuns……………. sunt o persoana puternica, hotarata, intelegenta din parinti intelectuali, muncitori trecuti prin ciur si darmoi, represii si deportari, am studii de masterat si cunosc mai multe limbi straine, romana o vorbesc dar am accent , fapt care nu imi permite sa ma angajez in Romania, la spusele si sustinerile lui sotu mei si lui mama lui, OK. sotul; meu este licentiat in psihologie, a muncit in politie, apoi transferat in primarie …tot timpul acesta de doi tot a cam stat prin concedii medicale sau concedii din proprie initiativa, a stat acasa sa ma tot pazeasca sa nu plec , sa nu il parasesc dupa spusele lui,am inteles ca sunt frustari, ca nu stiu ce….banii cu care am venit s-au terminat si am incetat eu sa mai am valoare, au venit injuriile verbale zilnice si fizice, ma bate pe mine, o bate pe maica sa, s-a certat cu taica sau, cu parintii si fratii mei, toate aceste persoane ne au sustinut atat moral cat si financiar, pentru ca sotul meu la 40 de ani ai lui considera ca toti sunt obligati lui sa ii faca , sa il sustina , am nascut o fetita , e superba, se ocupa de ea, cand are kef el, tot in casa fac eu, unica lui ocupatie preferata e sa isi bea cafeaua si sa fumeze la nesfarsit, sa discute sa barfeasca si sa imi povesteacsa cat el e de perfect , cand il rog sa ma ajute , il irita tot , ma numeste tarfa , ca la romani asta e normal , pe mama lui tot asa o numeste…., si pe fiica noastra tot daca nu are kef, el este DOMN si nu imi e obligat sa imi munceasca…………………..pe 1 martie a avut loc botezul fetei, fratele meu a botezat-o, parintii nostri au platit botezul care l-a organizat el,…………………nu a venit nimeni de la fostul lui serviciu….au preferat sa se duca la meciul lui Steaua………………..a fost o catastrofa……………….dar cel mai frustrat, nevinovat , suparat pe viata a fost el, intotdeauna ea decizii in conformitate cu visele lui, nu cu nevoile, necesitatiel familiei noastre, si de data aceasta toti i-am mers in intampinare si i-am stimat dorintele ,dar asta ne duce la o catastrofa. mama lui ii tine parte, intotdeauna la orice cearta vine si spune ca il ia acasa, sfarseste sa isi ia bataie……………………………Certa la noi inseamna ca el e iritat de faptul ca eu pun masina de spalat in momentul cand el a vrut sa stea sa bea cafeua si sa fumeze tigara, dar eu vin si il agit,sau vin eu si trebuie sa fac lapte copilului si il aragazul suna periculos si il agita, dar el dorea sa stea sa isi bea cafeaua si isi fumeze tigara, sau eu nu vin si stau cu fata in sufragerie PENTRU CA EU NU VREAU SA INSPIRE COPILUL SI EU ATATA FUM DE TIGARA SI NU ARE CINE SA II FACA CAFEAUA SI CA EU si incep toate injuriile, care credeti ma in viata DVS NU ATI AUZIT ASA TVIALITATE , OBSCENITATE , CA MA DA PE MINE SI COPIL SA MA VIOLEZE persoanele de etnie, el fiind roman din parinti ardeleni ,tata general si mama functionara la Romexport in trecut, un an de zile ,initial nu am auzit un cuvant de rau impotriva mea, era grijuliu,atent, faceam totul impreuna, cei drept evita cam munca de servici prin luarea diferitor foi de boala, mama lui il ajuta cu aceasta, orice problema o discuta cu mama, orice lucru cumparat in casa noastra ,facut de noi trebuie discutat cu mama lui, in acelasi timp o uraste…………….nu inteleg unde sa-a rupt firul………………………………………………
eu doresc sa plec, respectiv sa fac un partaj la tribunal, el spune ca nu vrea sa divorteze, eu i-am gasit munca in Marea Britanie, e de acord sa meraga si acolo, la propria lui initiativa, dar nu am incredere si nu doresc sa ma fac de rusine in fata cunostintelor mele, sa ii dau o sansa??????????????
astazi s-a trezit a pregatit micul dejun, a pus masina la spalat , a dus gunoiul , a plecat sa isi ia recomandari de la fostul sef, e o parte a unui joc , a unui nou lui vis sau chiar doreste ceva sa fac in viata aceasta?
Ambii eram plini de viata, vorbareti, eu am limita la orice, am ora de cafea, ora de munca ora de hobby, cand nu eram casatorita faceam voluntariat pentru bolnavii de SIDA, eram relijioasa.., el are ora numai sa vorbeasca sa stea comod la geam sa povesteasca fantasmagorii pe care le ascultam cu rabdare sau sa stea la viceu ca el are ora de tualeta,sorry, e firesc dar…….prieteni nu are, nimeni nu vine la el, eu nu ii cunosc nu i-am vazut niciodata, netul nu iubeste, la tv sta seara, sa scrie nu iubeste, sa gateasca sau sa faca rutina zilnica cu mine impreuna il agita siirita,siderangeaza isi doreste o viata boema, o viata de chiabur ,deoarece asa a fost stramosii lui, ce mai avem impreuna e plimbarea cu fetita unde zi de zi viseaza acelasi lucru cum va primi mostenire dupa parintii lui, nu continui cat ata este………acum stau acasa nu am niciun drept , nu pot sa sun, nu pot sa stau pe net ca e netul lui,zilnic imi spune, arata ca sunt un nimeni, este gelos la orice fac, daca fac mai bine mancare, daca arat bine, daca ma ocup cu copilul…..totul nu e ok ,il agita are atacuri de panica, are ticuri din nas si ochi groaznice, care de fapt le are de mic, dar innainte le controla,…e strasnic pentru mine, copilul il iubeste, dar uneori nu vrea la el, pentru aceasta eu sunt de vina
de dimineata pana seara numai ma cearta, ca nu am inchis usa, ca nu deschid geamul cu maina corecta, ca nu pasesc corect si alte mii de obiectii, eu sunt om calm si l-am ascultat si l-am tot luat cu blandete, ok azi ok maine, dar am ajuns la ziua cand nu am rabdat cand a spus ca imi da bebelina de 8 luni la viol comun, nu inteleg nici la nervi cum poti sa spui acest fapt, am spus sa iasa afara sa nu urle in fata copilului pe care eu il hraneam in acel moment, si sa isi indeplineasca vorbele in sfarsit, am iesit spre strada, stam la curte,…el m-a tras innapoi i-am spus sa isi ia mainile de pe mine, ca chem politia, atunci m-a trasnit cu un pumn in ochi, nu e prima oara, dar i-am promis ca e ultima, am cazut jos mi a dat si una in cap cu picioarele, ..atunci pentru prima oara m-am infuriat si am gasit puterea sa ma ridic sa smulg burlanul sa ma apar, copilul tot timpul asta urla saracuta de ea pentru ca pe el nu il intereseaza faptul ca el e flamand si trebuie hranit , iubit, nu timorat………….s-a speriat ca i-am ripostat si a chemat-o pe mama sa sa stea cu noi sanu ma duc la politie, nu am nici un chior sa o sun pe mama mea, am facut poze la rani, nu pot sa ma duc nici la adapost, nu stiu imi pare pentru mine ridicol, seara a plans , a promis ca se schimba, acum e plecat , dar eu nu stiu ce sa fac, eu tac, ma gandesc la fetita mea, alaptez, nici la munca nu pot sa ies, parintii mei nu mapot ajuta, fratii m-au refuzat din cauza lui, va rog sa imi deschideti ochii la realitate
scriu asa cum simt, nu mi-am controlat gandurile, am spus ceea ce am acumulat si este mult de spus, dar nu imi e firea, sunt om optimist si am proasta calitate sa vad jumatatea plina al paharului
Buna ziua.as dori si eu sa imi zic problema si va rog din suflet sami spuneti o parere,un sfat,ceva.Totul a inceput in urma cu 18luni cand am ramasinsarcinata cu al2lea copil.Toata lumea ne judeca si ne spunea ca nu este timpul pentru un al2lea copil ca sotul nu avea de lucru,era in somaj,eu nu aveam de munca.Totusi aveam incredere in cel de sus.parerea noastra este ca cu ajutorul lui Dumnezeu reusim in viatza.Sa specific ca si parintii mei neau propus sa avortez copilul:(((( Locuiam inpreuna cu parintii mei.Toata ziua din momentul de cand veneau de la lucru si pana seara aveau o fatan cer si una in pamant.nu mai suportam.toata ziua plangeam.la prima sarcina neau ajutat cu cat au putut si ei.acum in schimb cand le venea pe lume al doilea nepot ne ajutau dar intotdeauna ziceau ca ne dau banii inprumut.de putine ori nu ne ziceau.am avut o sarcina destul de grea.aveam nevoie de medicamente zilnic ca sa pot duce sarcina pana la capat.in fine.Sotul a luat o lucrare mare,a abut de munca,neam revenitpe plan financiar.Neam mutat separat de parintii mei dupa ce am nascut.Acum suntem in relatii mult mai bune.La inceput neau propus sa le lasam pestenoapte pe baiatul nostru mai mare de 2ani si jumatate.eu leam reamintit ca avem 2baieti si ca daca se gandesc si pe viitorsa ne propuna doar de un copil sa sioscoata dinminte ca eu nu am degand sa fac diferenta intre copii.au incetat astea.ni cereau pe amandoi.Pe urma cand veneau la noi sau mergeam noi la ei se jucau doar cu baiatul mai mare iar cel mic cand ii vedea incepea sa plangasi foarte rar il luau sa se joace.cineeste parinte intelege la ce vreau sa ma refer.eu sunt o fire mai ciudatain felul ca plang aproape din orice,de multe ori am ajuns din cauza stresului sa nu ma mai pot controlo in privinta vorbelor sau faptelor.Eu nu imi pot gasi de munca,mia ramasburta mare de la nastere,as aveanevoiede operatie care costa destul de mult si nu ne putem permite.Ma cert cu sotul din motive prostesti.daca nu tip eu sigur tipa el.am ajuns de multe ori sa ne si jignim.sincer va zic il iubesc cu toata inima mea si vreau ca copii sa creasca intro familie linistita fara tipete si urlete.Sotul imi zice sa incetez,eu la felsi nuci unul nu incetam.datimi un sfat.Stiu ca si din cauzastresului te mai certi si tipi dar chiar in halul asta.sunt luni de zile in care plang aproape in fiecare zi.
Sunt casatorita de 40 de ani si desi am fost o fata frumusica, iar el un gras si un om rau, calculat,rezervat in a ma sprijini in a ma ocroti sau in a-mi lua apararea in orice situatie am indurat atatea jigniri,indiferenta,flirturi si tot ceea ce poate fi mai rau.
Am avut o fetita care mi-a murit la 1 an si 10 luni apoi neputand sa trec pest durere
am nascut un baietel care la 2 ani a facut epilepsie. Am avut curajul si am dat nastere la un alt copil sanatos.Traind toate acestea am mai avut si am langa mine un monstru de om.Mi-a facut cunostinta cu o familie ,am fost la nunta fiului lor si ce sa vezi:a tinut sa precizeze ca doamna, adica soacra arata ca o adolescenta,si nu mai contenea cu complimentele.Bineinteles ca ea a inceput sa ma priveasca de sus
Mi-a zis in treacat ca sa mergem in vizita la ei dar el deja era in masina si a si plecat.De-a lungul vietii mi-a zis vorbe grele de tot pentru ca el se pierdea in ochii unora si bineinteles ca ma intristam.Ba cred ca m-a si discutat cu unele sau ce atitudine a luat fata de ele nu stiu pentru ca ma priveau de sus si nu-mi mai vorbeau.Am fost tare,le-am indurat cu stoicism,si am inceput sa privesc inlauntrul meu si am descoperit zambetul interior si ca sunt o femeie minunata dupa care inca se uita lumea ca am un suflet frumos,curat,iertator si mai ales iubitor.Inima mea este plina de iubire pentru fiul meu cel bolnav.Inca mai sper (de fapt nu mi-am pierdut niciodata speranta) ca il voi salva.Uneori sunt trista din cauza lui dar ma incurajez singura si-mi spun ca Dumnezeu nu ma va parasi.Uneori imi zic ca nu am voie nici sa mor, dar sa ma imbolnavesc.Eu cred cu tot sufletul meu in Dumnezeu si stiu ca imi va rezerva o minune.Si atunci voi muri linistita.
Multe ganduri de bine pentru tine!
De multe ori, nu stoicismul ne salveaza ci actiuni diferite.
Gandeste-te la asta!
Lorra
Buna Loredana! Ma mesc Florentina,am 19 ani si am o relatie de 8 luni cu un om de 22 de ani.La inceput totul era perfect,ne intelegeam de minune. Inainte a avut o relatie de 2 ani cu o femeie care l-a dus la sapa de lemn si la propriu si la figurat. Eu nu sunt asa,poate de asta se comporta atat de frumos cu mine la inceput,facea orice pentru noi,mi-a promis ca si la facultate vom fi impreuna( el face facultatea in Constanta) si vom avea o familie impreuna. Insa problemele au inceput sa se inmulteasca,am inceput sa ne certam desi jurasem ca nu vom face niciodata asta,si sincer,desi este un om extraordinar,educat si sufletist,am ajuns sa nu-l mai suport,deoarece este si narcisist.Am ajuns sa-l jignesc,chiar sa-l lovesc,pentru ca nu suport cand vad ca eu tip,ma agit,ma enervez si el este rece,sta jos fara sa spuna nimic,nici nu se uita la mine. Imi spune ca sunt rea,mi-a marturisit ca vrea sa ma schimbe. Am incercat sa ma separ de el de mai multe ori deoarece am ajuns sa numai pot dormi noaptea gandindu-ma daca ma mai iubeste sau ce sa fac ca sa-l aduc iar langa mine,sa fie iar grijuliu ca la inceput,insa de fiecare data cand incerc sa scap el nu ma lasa in pace,ma suna,imi da tot felul de mesaje,cu alte cuvnte refuza sa accepte despartirea. Nu stiu ce sa fac,numai vreau sa sufar.
Buna seara…am o relatie de 4ani si stau la el de 1an,ma bate,ma jigneste…imi e frica sa il parasesc pt ca simt ca nu mas descurca fara el… Cred ca increderea de sine a mea s-a distrus….ca rog ajutati-ma cu un sfat…eu am 18ani si el 20ani…il iubesc enorm si pentru el mias da si viata,dar de ce ma jigneste???sufar enorm!!!!
In cazul tau,abuzurile fizice/verbale trebuie sa inceteze. Esti tanara si chiar daca ati inceput relatia la 14ani, vei putea fi capabila sa crezi ca te descurci si fara el cand vei rupe acest ciclu al dependentei si nu vei mai accepta sa te trateze asa.
Recomandarea mea este sa ceri ajutor parintilor si chiar sa beneficiezi de sedinte de terapie si consiliere in acest proces.
Lorra
Iti multumesc pt raspunsul tau…acum 2zile am vrut sa plec,dar pana sa ies pe poarta el a venit si m-a implorat ca se va schimba,cand lam vazut plangand,mi sa rupt sufletul si nu am mai plecat…insa aseara,m-a batut ft rau din cauza ca nu vedea de mn la televizor….mia spus ca daca plec de la el ma omoara…ma jigneste ft urat. Mama lui ii da lui dreptate si spune ca din cauza mea iau bataie ca nu stiu sa ma port cu el,insa mama imi cere sa plec si sa ma dc acasa,dar nu pot pleca de frica…ce pot sa fac..numai pot,st disperata..
Buna,
te rog sa ceri ajutor specializat la Politie sau orice asociatie care apara drepturile femeilor in cazurile de violenta domestica.
In TM exista APFR.
Numai bine!
Am stat cu un baiat 4 luni de zile, si sunt foarte trista ca ne-am despartit aseara, in sensul ca inca nu mi-am revenit din bulversare.
Am primit foarte multe semnale de alarma din partea lui. Insista sa ma duca, sa ma ia cu masina de oriunde, nu aveam voie sa ma intalnesc singura cu nimeni, simteam nevoia sa vorbesc cu mama mea, dar n-o puteam face decat la telefon, cand eram la serviciu, pentru ca nu vroia sa ma intalnesc singura cu ea. Pentru ca ne-am grabit si ne-am mutat impreuna dupa o saptamana, au fost cativa baieti care m-au cautat sa vada ce mai fac, care probabil doreau sa ma curteze, sau nu. Eu cu acele persoane nu avusesesm relatii intime niciodata, dar el credea contrariul si avut parte de scene de gelozie groaznice. De aici pana la violenta verbala nu a fost decat un pas. Intr-o zi l-am prins vorbind pe facebook cu un fuck buddy, fapt ce m-a scos din sarite pentru ca eu am nu am mai tinut legatura cu nimeni dupa ce l-am intalnit, pur si simplu i-am refuzat pe cei care m-au cautat si le-am explicat sa ma lase-n pace. Mi s-a parut nedrept, mai ales cand am vazut pe telefonul lui ca vorbeau la cateva zile. Am plans si am fost foarte suparata, dar nu l-am jignit, insa din pacate am plans pana la 3 noaptea iar el a doua zi avea un interviu. Pe care bineinteles ca l-a pierdut. M-am simtit vinovata pentru asta. Insa motivul pentru care ne-am despartit a fost violenta lui incomensurabila. Mai intai verbala, apoi fizica, lovind in pereti si spargand lucruri prin casa, insa in urma unei certe n-am mai suportat cuvintele urate, jignirile oribile, iar cand am auzit cuvantul „curva” i-am tras o palma. Nu s-a potolit si i-am mai tras una, in timp ce incercam sa-mi fac bagajul sa plec. Cand a vazut ca intr-adevar vreau sa plec mi-a tras o palma de am vazut stelute. Am ramas socata, anesteziata, si n-am mai plecat nicaieri. Am stabilit ca niciodata n-o sa mai dam unul in altul, l-am rugat sa nu ma mai jigneasca, evenimentul a trecut, dar aseara s-a intamplat ceva asemanator. Mi-a vorbit foarte, foarte urat, iar in momentul in care m-a bruscat si m-a apucat de cap sa ma ridice in sus i-am tras o palma. Stiti ce a urmat. Bataie. Acum am plecat, si stau si ma tot intreb cat de mult am gresit in relatia asta. Si cum as fi putut sa ma port cu un om gelos, lipsit de incredere, care ma punea sa jur zilnic, dar mai ales, cat de vinovata sunt ca am reactionat cu violenta fizica la violenta verbala.
Am putea sa stam de vorba despre vinovatia pe care o simti, explorand ceea ce ti s-antamplat in fostele relatii.
Astept sa imi scri si sa luam legatura!
Lorra
buna lorra. am si eu o problema si te rog sa ma sfatuiesti.
Vara trecuta am cunoscut un baiat din aceeasi pasiune pe care o avem amandoi. vorbeam foarte des si am aflat ca are prietena de 5 ani. am acceptat a fim „impreuna” chiar daca stiam foarte bine situatia lui si am acceptat chestia asta. a vrut doar o aventura dar intr-un final dupa catva timp am inceput sa tinem unul la altul chiar daca nu vroiam. in aceste 7 luni ne vedeam cand puteam,iar cand era cu ea acasa acceptam sa nu il mai sun sau sa il caut. m-am imprietenit si cu ea si ne vedeam foarte des ieseam in oras mergeam la peteceri. imi spunea el mereu ca o sa fie bine dar sa am rabdare… intr-un final am cunoscut un baiat tot din aceeasi pasiune comuna ,iar acesta s-a oferit sa ma ajute sa invat la o materie pt un examen la facultate. in tot acest timp,el se despartise de ea pentru mine. dupa examen eu m mai iesit cu acel baiat pt k eram intr.o pasa proasta si in timp ce iubitul meu ma critica de ce am iesit cu acesta si pe el l-am mintit,acel prieten comun de al nostru imi spunea niste vorbe pe care vroiam sa le aud in momentele acelea si m-am „legat oarecum de el”.iubitul meu mi-a cerut sa renunt la acel prieten pt k el il considera un impostor ca s-a bagat in relatia noastra si ca ne-a distrus si eu l-am mintit… am renuntat la acel prieten ca sa fie totul bine dar degeaba. mereu ma critica si imi spune ca am vrut doar sa ma culc cu el si ca am adoptat un comportament de c***a… pentru ca odata in timp ce eram cu el i-am trimis mesaj acelui baiat si i-am zis „pe el il iubesc dar pe tine te vreau” nu stiam de ce il vreau pe el. nu stiu cum dar iubitul meu a vazut. mereu imi spune tot felul de chestii si ca de ce l-am vrut pe el si i tot mint. intr.o seara l-am apelat din greeala pe acel baiat si tel era pe speaker si l-a auzit si eu incercam sa il mint k era altcineva…. si intr.o sara ne-am certat si a vrut sa plece si m-am pus in faa usii si am tras de el si -a trantt de pat si a zis stai aici k te omor si a plecat . si in multe alte zile m-a jignt si m-a criticat si cand ii spun ca nu eu sunt ea care a stat luni cu el si dormea cu altcineva mereu zice k nu m-a obligat… ce sa fac :((? astept un raspuns t rog. cu drag,elena
Buna, ti-am scris pe email.
Lorra
Am 24 de ani/Sunt casatorita de 1 an si 3 luni si avem impreuna un bebe de 6 luni.Suntem impreuna de 4 ani. El e mai mare cu 9 ani ca si mine.Ne certam aproape zilnic si el ma jigneste non stop. E foarte agresiv verbal sparge tot timpuk cate cv sau rupe.Imi spune sa tac si de multe ori a dat cu perna in mine ca sa nu ma loveasca.Eu in timpul acela ii spuneam doar ca vreau sa imi iau copilul si sa plec de acolo dar daca nu taceam sunt sigura k la ce nervos era ma lovea.Nu imi suporta familia frati mama…etc…Totul se intampla de aprox 1 an si cv,inainte nu era asa..era ft dragostos si atent cu mine.Mi/a demonstrat ca ma iubeste..nu mi/a dat motive de gelozie niciodata dar in schimb trebuie sa ii cer voie sa merg sa imi vizitez familia.Locuiesc la 500 km de fam mea..El nu ma lasa…Sincer ma simt prizionera si il ascult ca sa evit certurile…Sunt asa nefericita..Tin la el pt k e vb de 4 ani..dar uneori in momentele in care ma jigneste si ma face in toate feluriile posibile il urasc si imi e scarba de el.Apoi se comporta frumos o zi doua si iara ne certam.Eu sunt o pers care nu suporta nedreptatea si daca stiu ca am dreptate imi e ft greu sa tac.Eu stiu ca nu e un om rau dar nu se poate controla..iar vb lui imi fac ft mult rau.Urla la mine de fata cu bebe si nu vreau ca copilul nostru sa creasca in urlete si cerutri zilnic.I/am sp de mai multe ori ca vreau sa divortam dar ma ameninta si cu moartea uneori iar alteori imi sp ca ce mai astept sa ma iau si sa plec dar fara copil…si imi sp ca o sa imi ia el copilul..ma ameninta cu asta.El are alta nationalitate iar fiul nostru are nationalitatea lui..Vreau sa scap..nush ce sa fac. Cel mai grav e ca nu realizeaza ca gresete..am stat d vb cu el si imi sp k tot timpul e vina mea si doar a mea si ca el are dreptate…cu toate ca nu e asa…ma doare am plans de atatea ori…mi se frange inima…nu mai pot…nu stiu cum sa il fac sa se schimbe..a fost singurul barbat din viata mea…am nevoie de un sfat.Multumesc
Buna,
multumesc ca mi-ai scris povestea ta. Din emailul tau am inteles ca frica a luat locul dragostei.
* Frica sa nu iei bataie;
* Frica sa pleci si sa iti pierzi copilul;
* Frica de a ramane singura;
Apoi ar mai fi certurile dintre voi, tu cauti dreptatea, el cauta sa te reduca la tacere ptr ca vorbele tale dor. In loc sa il incurajezi, probabil il critici sau ameninti ca ii iei ce are mai drag, copilul. Cum ziceai, copilul tau nu merita sa creasca in certuri, insa nici sa-l folositi pe post de santaj (” iti iau copilul daca..”).
Daca parintii tai nu stiu nimic despre situatia prin care treci, e probabil ca din cauza rusinii nu ai zis nimic. Daca vrei ajutor, pune-ti prioritati si limite mai clare. Amandoi trebuie sa decideti daca continuati si CUM anume ( terapia de cuplu, ar fi o solutie?), sau incheiati casnicia dar va pastrati rolurile de parinti. In ambele cazuri e multa munca si primul pas este comunicarea, nu reprosurile sau aruncarea vinei dintr-un teren in altul.
Pentru mai multe info despre consilierea de cuplu, imi poti scrie pe email.
Cu prietenie,
Lorra
Nu stiu ce se va intampla cu mine si prietenul meu ma injura mereu si ma jigneste foarte mult si nu stiu ce sa fac sunt si insarcinata
Buna Silvia,
din pacate nu cunosc situatia voastra si nu pot sa te ajut decat incercand sa te incurajez sa iti stabilesti prioritati legate de sarcina si apoi relatia dintre voi.
Daca iti faci griji ca injuraturile pot afecta starea ta emotionala si implicit sarcina, cred ca e important ca abuzul verbal/emotional sa inceteze.
Scrie-mi daca ai nevoie,
Lorra
Bună! Trec printr-o situație dificilă și nu am cu cine să vorbesc pt că nu vreau să fiu judecată sau milă. Sunt împreună cu iubitul meu de 2 ani, eu am 17 ani și el 31. Eu m-am maturizat de la vârsta de 13 ani, pot spune că am luat viața în piept. Am trecut prin multe probleme în familie, mai mult cu mama mea cu care nu ma-m înțeles niciodată. Povestea este foarte lungă nu vreau să scriu romane. Ideea este ca ne-am cunoscut în vara lui 2012 eu deabea împlinisem 15 ani. Am ajuns să ne cunoaștem deoarece părinții mei erau la un pas de divorț și eu am fost „paşaportată” să locuiesc cu fratele mamei și fosta lui soție care cât am stat în acea casă. Sa comportat cu mine ca și cu un animal. Cu cainele ei se comcomporta mai frumos și îi dadea mancarea mea care mi-o cumpărăm din bani primiți de la tata…nu am mai suportat situația și m-am rugat de ai mei să închirieze o garsonieră ca să stau singură. Și când m-am mutat în noul bloc după câteva zile l-am cunoscut pe iubitul meu de care m-am atașat foarte repede pt că a intrat în viața mea când avem nevoie de cineva. A devenit universul meu foarte
repede dar lucrurile s-au complicat puțin. El era stabilit în germania de 3 ani și atunci când ne-am cunoscut a venit în țară ca să își vândă apartamentul din același bloc în care tocmai mă mutasem… ironic nu? Și timp de 2 ani de zile am avut o relație la distanță văzându-ne doar de 2 3 ori pe an 😦 au fost foarte multe lucruri și frumoase și grele.. certurile noastre au început după aprox 5 6 luni de relație. Eu aveam școală și mergeam la el în vacanțe. Și după ce am fost prima oră la el de Crăciun (am fost atât de fericită era perfect totul nu îmi puteam dorii ceva mai frumos) prin luna Februarie când eram deja înapoi în România sa întâmplat nenorocirea… Aveam foarte multă încredere unul în altul. Și parolele de la Facebook le știam reciproc dar nu am cotrobăit niciodată, nu am vrut pt ca avem încredere. Intr-o zi căutam nr surorii lui de telefon si stiam ca îl avea într-o conversație cu cineva si am intrat pe contul lui și din greșeală am dat peste o conversație cu o anume domnișoară, cu care se pare ca avut o aventura deșii nu recunoaște nici azi dar reiese clar din ceea ce vorbea cu ea… ideea e ca l-am iertat atunci a mai avut tentative de a calca strâmb l-am iertat de fiecare dată și am trecut prin multe foarte multe și ne certam des și eu sunt o fire sensibilă și plâng mult probabil că am rămas cu ceva traumr de mai demult… și de fiecare data când ne certam îmi vorbea urât dar nici o dată nu ma înjurat nici o dată nu ma jignit dar nu gândea la nervi… am iertat defiecare data și nu am încetat să îl iubesc deși am plâns mult din cauza lui și gândindu mă mai bine înainte nici nu suporta sa mă vadă plângând…. eu acum sunt in Germania la el ne – am mutat împreună am lăsat întreaga mea viață din România am lăsat și școală și familie și tot…. și am zis că odată ce am făcut pasul asta tragem linie la trecut și ne facem o viața frumoasă împreună. El mereu mi a declarat iubirea lui și îl cred pt ca și părinții lui și sora lui mi au zis ca este alt om de când mă cunoaște… având și el niște probleme destul de urâte în trecut care l -au marcat. Astăzi week-end frumos afară ma zis hai să mergem undeva la plajă la baie… ok totul a fost bine de dimineața și a vorbit și cu un prieten de al lui și am ajuns la lac . Eu sunt zodia Rac oricum geloasă și cu încrederea șubredă i-am explicat de multe ori că nu îmi place să facă glume proaste referitor la „altele” nu îmi place să se uite la altele și azi intrând pe plajă îi spune prietenului lui ca : „nu trebuia să venim aici ca sunt pizde și îmi iau bataie”… eu am luat o pe o gluma deși recunosc ma deranjat puțin… am căutat un loc pt plajă și chiar era o fata roșcată ca și mine la plaja și iubitul meu nu sa putut abține și a zis ca ooo lângă roșcată… și mi am luat foc și i-am dat o palma după cap dar nu tare în glumă cumva și de acolo a început scandalul. A început sa ridice tonul la mine făcându mă proastă tâmpită a zis ca îmi paleteaza una dacă chiar îmi „doresc” și asta de față cu prietenul lui și cu toată lumea. Restul nu înțelegeau ca noi vorbim română dar nu m-am putut abține și am început să plâng, mi a smuls ochelarii de soare „să îmi vadă ochii” a urlat de vreo trei ori „dă te -n p**a mea (Scuzați expresia) ma făcut nebună a zis ca mă duce la nebuni ca am probleme grave eu stand jos pup și el în picioare tragea de mine mi – a spus multe lucruri nu are rost să le înșir pe toate..cert este ca nu mi a mai vorbit niciodată așa NICIODATĂ! sunt șocată toată ziua am stat pe pătură îmbrăcată plângând.. nici nu sa uitat la mine. .. am ajuns înapoi acasă pe la 19 și nu a scos nici un cuvânt dar nici eu nu fac nici un pas spre împăcare pt ca nu am puterea, sunt prea rănită el e în sufragerie a a adormit și eu în dormitor plâng. Și poimâine e aniversarea noastră 😦 mi am cerut scuze pt „palma ” care i am dat o și i am spus că îmi pare rău nu trebuia dar eu nu l am jignit niciodată și mi a întors spatele. Nici nu știu ce să fac acum în situația asta dar un un lucru știu și acela e ca mi a călcat inima în picioare astăzi cu mândrie în fața prietenului lui… am nevoie de un sfat pt că nu am cu cine vorbii pt că toată lumea ma descurajat când am venit aici… Mulțumesc și iertați mă dacă am făcut greșeli sau nu am fost coerenta dar scriu plângând…
Buna draga mea,
multumesc ca ai impartasit cu noi sentimentele si gandurile tale. Sunt foarte multe aspecte de discutat si printre altele cred ca ai nevoie sa iti clarifici mai multe aspecte:
– ce tip de relatie ai cu barbatul care te jigneste?
– ce te-a facut sa renunti la TOT si sa te muti in germania?
si probabil aspecte legate de traume din copilarie si familia de origine. La varsta ta, ai multe experiente frumoase care te asteapta, iar din ceea ce imi povestesti frica de abandon iti declanseaza gelozia.
Daca vrei sa stam de vorba, scrie-mi un email : loredana_lazar89@yahoo.com
Buna,
Nici macar nu stiu cu ce sa incep…..am 24 de ani si el 33…suntem impreuna de 8 ani jumate trecut si totul era foarte ok pana cand ne-am mutat impreuna acu vreo 5 ani….atunci au inceput primele certuri,jigniri si chiar unele mici imbranceli….din mici certuri si din nimicuri se ajungea la jigniri, vorbe care au durut,etc.De cele mai multe ori certurile se terminau cu plecarea lui la maicasa acasa(noi stand la mine acasa).Un exemplu de cearta:orice ii spuneam sa faca pe langa casa, el se enerva ca cica ii dadeam ordine si il faceam sluga (el nefiind obisnuit sa munceasca ceva pe langa casa ca facea mama tot), sa ne intelegem asteptam de exemplu inca o saptamana dupa ce era crescut gazonu sa vad daca il tunde, vedeam ca nu i se leaga de mana si dupa aia ii ziceam eu,…si tot felu de mici prostii…insa am trecut cu vederea, gandindu-ma ca e ceva normal pana ne vom obisnuii fiecare cu tabieturile noastre….am pus baza si pe faptul ca ne iubim (cel putin asta cred), insa cum sunt barbatii in general nu stiu sa-si manifeste iubirea,si le e frica sa nu para ca se injosec, ca isi pierd din barbatie….in fine, au trecut si acesti ani tot asa cu certuri,impacari (care mai degraba erau mai naspa ca certurile), dar acum au revenit acele certuri dureroase, cu vorbe care dor si sincer am cam obosit sa ma tot cert.Inca o problema este faptul ca el lucra intr-o firma foarte stresanta si atunci au inceput certurile,dupa aia s-a lasat si am colindat lumea pt a ne gasi ceva de lucru,(perioada in care ne-am inteles si-am fost uniti) dar in zadar, nu am gasit nimica de lucru si ne-am intors acasa,a fost chemat din nou la aceea firma, a mers ca nu a avut de ales si asa au reinceput certurile…..il iubesc mult si stiu ca si el ma iubeste….ce am putea face?se poate remedia ceva,sau e timpul sa ne vedem fiecare de drum?
Daca il iubesti il accepti asa cum e. Poate stilul tau autoritar il face sa se simta neimportant si inutil. Indiferenta lui poate fi defapt mecanismul lui de aparare impotriva criticilor tale.
Voi decideti daca faceti parte din aceeasi echipa sau sunteti dusmani. Tu ai decis deja?
Ati incercat terapia de cuplu?
Lorra
Poi eu imi doresc sa facem parte din aceeasi echipa dar el nu stiu ce vrea si cred ca nici el….de ce daca ii zic eu sa ma ajute cu ceva nu poate ca e obosit, el lucra, se lasa de servici…si daca ii zice maicasa poate….de ce aici nu vede ca e stricat un robinet si la maicasa merge si il schimba….de ce aici nu schimba un bec, si la maicasa ii schimba?de ce e chiar asa indiferent de casa aceasta in care si el sta? Si unde ar trebuii sa faca niste lucruri normale, nu i-am zis sa imi ridice casa….de exemplu acu vreo 2 zile I-am zis sa imi scuture 3 pruni sa le culeg si sa ma ajute ca eu nu am putere sa ii scutur…a zis ca la el nu ii trebuie palinca…I-am zis ca nici mie nu imi trebuie, dar daca le avem ce sa facem? Sa le lasam balta?in schimb la maicasa merge si ii face ordine in curte dimineata dupa ce iese de la servici fara sa se odihneasca…ce sa inteleg s-a mutat cu mine si acum eu ii sunt familia, sau vrea sa ramana pe veci la maicasa fecior?
Zilele trecute ne-am certat din cauza unor porci :-)….eu, el si mama lui am ajuns la un comun acord sa cumparam niste porci (din banii nostrii) ,mai exact 4 si ea sa ni-i tina…noi am cumparat mancare, tot….acuma au crescut si se poate taia un porc….mama lui ce s-a gandit ca vine celalalt frate din franta si taiem porcu doar pe cand vine el si sa ii dam si la el jumate (avand in vedere ca eu nu ma inteleg cu fratele lui)….porcii am zis ca noi nu ii vrem mai mari de 120 de kg…dar deja are vreo 130-140 si mai sunt vreo doua sapt pana vine fratesau….si noi stam cu congelatorul gol si cumparam carne din magazin cu porc mare si pana il taiem la noi nu ne mai trebuie ca e prea uns….bineinteles ca ne-am certat pt ca el nu are curajul sa zica, ca a noi ne trebuie orcu acum , cu atatea kg si ca nicimacar nu vreau sa impart cu fratele lui , eu am zis ca e datoria lui sa ii zica la maicasa ca eu nu vreau sa ii zic si nici nu vreau sa ne certam………cearta a continuat, s-a terminat, a revenit si tot asa in zilele astea, apoi am facut de mancare si cand am terminat, sa ne punem la masa , am repornit cearta de la ceva, apii ne-am amintit si de asta si mi-a dat cu mancarea prin casa, a spart telefon(al treilea telefon spart pe saptamana asta) si o tinem tot asa….de nervi nu I-am mai facut mancare ieri si azi, azi a vrut sa mergem sa mancam undeva, eu m-am mutit pt ca considr ca ar trebuii sa isi ceara scuze si sa vorbim serios, nu sa tot trecem asa peste scandaluri si a preferat sa plece iar la maicasa ….acuma eu is singura acasa si el binemersi la maicasa, sau cine stie pe unde……ce fac in asemenea momente? Cine e de vine? Banuiesc ca amandoi…Unde e vina mea? Unde e vina lui?
Nu stiu daca e functional sa pui problema a cui e vina. Cred ca atata timp cat mama lui e ptr tine un dusman , nu vei face decat sa adancesti implicarea lui in relatia cu mama lui. El ii i-a apararea fiindca tu ataci relatia lor. Ziceai ca nu vrei sa te certi cu ea, dar prin ceea ce ii zici lui defapt il delegi sa zica el ce crezi tu. Nu uita ca el e fiul ei si invers. Relatia lor va ramane una de atasament si nu cred ca e sanatos sa compari relatia mama-fiu cu relatia sot-sotie. Intre voi, prin definitie exista altfel de conexiune, implicit cea sexuala.
Cred ca iti e util sa intelegi care e rolul tau si sa il definesti mai bine, fara confuzie,orgoliu si presiune/critica. Discuta cu partenerul tau sa faceti front comun in planurile voastre. Nu incerca sa controlezi totul, fiindca unele lucruri in viata nu depind doar de noi. Relaxeaza-te si priveste viata cu curiozitate fata de lucrurile bune care se indreapta spre tine.
Explica-i partenerului ca il vrei in relatie cu tine, fara ca relatia cu mama lui sa aiba de suferit, stabiliti impreuna Cum veti face asta.Daca el nu face fata schimbarii, intreaba-l cum sa il ajuti, nu cum sa pui mai multa presiune.
Da….eu cand am intrat pe acest site, si am inceput sa scriu, am scris pt ca ma gandeam ca poate ma intelege cineva, nu ma condamna…..Parerea mea e alta….eu cred ca el e un baiat care are 33 de ani, dar cu o minte de 20….el crede ca inca e baiatul lui mama si nu intelege ca deja are o varsta la care trebuie sa se maturizeze si sa inteleaga ca o data ce s-a mutat cu mine eu si el trebuie sa fim o familie si pe urma vin parintiii, fratii, prietenii, etc…..Cum ramane cu violenta lui, cu agresivitatea, cu isteriile, cu lipsa de respec fata de mime? De ce toata viata o femeie e supusa barbatului? Prioritatile unei femei sunt familia si casa si dupa aia daca ii ramane timp si pt ea, iar barbatul pleaca si vine cand are chef fara sa ii pese……
Am uitat sa spun ca sunt inteleasa gresit…eu nu am absolut cu mama lui, o respect si cred ca e o femeie buna….ma deranjeaza doar ca isi mai baga nasul din cand in cand, dar cred ca ea nici nu isi da seama…..Pe mine de fapt ma deranjeaza el cu atitudinea lui, adica de ce la mama lui face anumite lucruri si pt noi nu….nu e mama lui de vina ci el, sau de ce mama lui primeste cadouri de ziua ei si de 8 martie si eu nu, in schimb eu ii fac surprize tot timpu….au trecut 8 ani jumate, ce mai trebuie sa astept sa fiu eu cea mai importanta in viata lui?
Buna seara! Placerea mea sa te gasesc…aveam nevoie de tine… Si in seara asta am avut o sceneta de acest tip, fapt care m-a determinat sa intru sa gasesc solutii, poate reusesc sa fac ceva, sa salvez ceva. Sunt o fata, o femeie poate prin prisma faptului ca am si o fetita de 6 ani, crescuta sever, o severitate dulce, fara jigniri, fara bataie, fara urlete, cu strictul necesar si reguli stricte. El provine dintr-o familie destramata multi ani in urma dintr-un tata bataus si betiv si mama… exact pe masura. Sunt 5 ani de cand stam impreuna iar scuza ca el face scandal pentru ca asa a crescut si asta a vazut, nu mai tine. Nu pot sa iti scriu exact de la pornesc jignirile, tipetele, urlete lui pentru ca nu exista un motiv anume, tind sa cred ca dupa o perioada i se face dor si trebuie sa o ia de la cap. In seara asta s-a suparat la vreo 2 ore dupa ce ne intorsesem de la ai mei. Discutia a pornit cam asa: – Ai auzit-o pe maica-ta ce mi-a zis? (Am stat 2 ore la mama, mi-a zis multe, nu o vazusem de o saptamana) – Ce ti-a spus mami? – Pai vezi ca nu dai 2 bani pe mine? Ca nu te intereseaza ce imi spune lumea? Ca esti o ignoranta si o proasta si ca nu iti pasa nimic? (Fac ochii mari si il intreb iar) – Daca imi spui la ce te referi poate reusesc sa imi dau seama despre ce vorbesti….- Da, voi sunteti superiori tuturor! Va credeti buricul pamantului si nu va intereseaza nimic de ceilalti, cu atat mai mult de persoana de langa tine. Credeti ca va bateti joc de mine cum vreti voi? Adica voi sunteti aia destepti si m-ati gasit pe mine prostul??? -Andrei, daca imi spui la ce te referi incerc sa te ajut, incerc sa-mi amintesc! Calmeaza-te! E fata aici! -Imi faci scarba, nu imi spune mie sa ma calmez cand voi sunteti toti niste ignoranti si niste prosti. Nici nu stiu de ce imi pierd timpul sa vin la ai tai.Am zis de atatea ori ca nu mai vin si nu mai vin. Esti ca ma-ta.. …………………..
Sa continui??? As vrea sa fiu ca mami! As vrea sa fiu ca tati, sa am cuvintele potrivite incat sa il calmez sau sa reusesc cumva sa evit ca el sa mai foloseasca vocabularul asta. Dar eu sunt eu. Nu stiu sa raspund la jigniri. Am fost invatata altfel, am 33 de ani si inca nu l-am auzit pe tatal meu sa injure, sa tipe, sa jigneasca. Am admirat mereu calmitatea tatalui meu, inteligenta, dragostea lui fata de oricine orice i-ar spune, rabdarea cu care sta de vorba chiar si cu el si ii explica de 10 ori acelasi lucru, pacat ca fara nici un rezultat. Sunt 3 luni de cand se duce la psiholog, poate chiar 4. Cand se intoarce de acolo pentru cateva zile e calm se pare ca ma intelege mai bine, ma ajuta in casa, apoi reincepe. Astazi ar fi exact o saptamana de cand nu s-a dus, si mai e mult pana pe 9 cand are iar sedinta. S-a hotarat sa se duca cand a realizat ca o facuse groasa si ajunsese la spital in urgenta cu o criza puternica de nervi. Ca de obicei si in seara asta si-a cerut scuze dupa si in privinta lui e totul ok acum. Cum pot sa ii explic ca pentru mine scuzele lui nu mai inseamna nimic? Ca familia nu inseamna ceea ce face el? Ca sentimentele si prostia mea au o limita? Cum fara un alt scandal si care e metoda aia eficienta care functioneaza 100%? Sunt 5 ani de cand caut raspunsuri si schimb metode… Multumesc!…daca nu pentru un raspuns macar pentru posibilitatea de a ma descarca putin..
Buna,
din ceea ce tu povestesti cred ca e o problema atat de agresivitate cat si neincredere. Faptul ca nu sti sa trasezi limite si granite mai clare nu e problema, se poate invata. Problema e ca tu incerci sa-i gasesti o „scuza” pentru cum se comporta el. Cred ca te-ai indrepta mai mult spre o solutie daca ai cauta sa identifici ce anume din ce faci tu/el starneste X reactie ( agresivitate,neputinta, rusine etc).
Daca crezi in casnicia voastra, atunci incearca sa redescoperi punctele lui forte si pune in valoare toate calitatile tale de care el s-a indragostit!
Cu prietenie,
Lorra
Buna la toata lumea! Eu ma confrunt cu o noua problema ın famılıe mea de curand am nascut avem un bebelusı! Problema consta ın certurıle cand bebelusu plange sı are o problema, mıe ımı da o stare de nelınıste sı certurıle cu sotul ıau amploare, jıgnırı sı neıntelegerı, amandoıı avem stılurı dıferıte de a ıngrıjı un bebe, ıar eu sunt obosıta psıhıc find 24 ore cu bebe ıar tatal de la servıcı obosıt, ıntrun fınal relatıa nu maı este ok totul este schımbat sı sper ca va trece, ceas putea face?
Buna Roxi,
ma bucur ca ai identificat singura ca e doar o etapa din viata voastra la care incercati sa va acomodati. Noile roluri de parinti interfereaza cu rolurile de sot si sotie.
Sfatul meu este sa incerci sa iti scazi anxietatea fata de cum trebuie sa fii ca mama, si in paralel sa gasesti timp petrecut doar tu cu sotul tau in care sa faceti o activitate comuna de relaxare/distractiva.
Cu prietenie,
Lorra
Buna seara! va scriu in speranta ca voi primi un sfat, un ajutor, sunt foarte dezamagita, suparata. Am o relatie de 4 ani cu un baiat, eu 23 el 25 de ani.Am fost fericiti la inceput, el a lucrat in germania 2 ani si s-a hotarat brusc sa vina acasa acum un an.eu nu am fost de acord,dar si-a facut de cap. a fost un an de calvar in viata mea. totul e un haos. in primul rand de atunci nu lucreaza deloc.anumite persoane mi-au spus ca ma inselat cu o femeie usoara ce lucreaza in spania, ptr bani. el sta la sat, eu sunt in Tm ramasa dupa studii,lucrez,si castig ff bine ptr Romania.el mereu ma lauda la atii ptr asta. am luat 2 chirii si mereu am ajuns la acelasi rezultat, nu s-a angajat, isi facea bagajele mereu si pleca si ma lasa, in ultima chirie am stat 5 luni,iar el nu a facut nimic sa isi caute de lucru eu trebuia sa ii caut locuri de munca si sa i le arat, sa il pun sa sune.,mai nimic nu ii convenea. nu mai zic ca de cateva ori ma si lovit pentru faptul ca tipam la el si ne certam ca nu merge la lucru si ca barul e a doua casa si prietenii sunt mai importanti ca mine.mi-au disparut si bani din casa,sub influenta prietenilor baga la aparate si apoi isi suna disperat familia sa ii dea bani ca sa ii puna la loc,e un baiat frumos, nu e prost, dar nu vrea sa mearga la lucru pe 9 milioane. el traieste clipa, nu ii pasa de viitor, nu stiu. acum zice ceva, peste 2 ore altceva. de cateva luni sta la parintii lui ptr ca eu iam zis ca nu mai iau a 3 a chirie ca eu sa lucrez ca proasta, iar el sa doarma pana la 2 si sa iese cu prietenii lui.cu el e totul bine daca taci, daca esti ca el asa delasator, dar viata trece si trece degeaba iam explicat de mii de ori.nici nu pot duce o discutie la bun sfarsit ptr ca ori ma aproba, ori iese cu scandal. m-am saturat sa ii dau bani, sa rada lumea de mine, imi e si mila si mereu cand iam dat mam gandit sa nu il las la greu. dar deja ce face el e NESIMTIRE.i-am dat un ultimatum si iam zis ca relatia e pe muchie de cutit.si unde credeti ca e acum?la a doua lui casa, barul. tot ce am auzit de la el au fost doar promisiuni si atat. el isi doreste si ne dorim sa plecam amandoi dincolo, dar pana atunci pana primim o oferta nu trebuie sa lucram?traim pe spatele parintilor? nu stiu, ajutati-ma va rog cu un sfat, nu stiu ce sa ma mai fac.mai e vreo solutie, vreo sansa?ce as putea sa fac?sa mai ma fac cu un om ca acesta?sunt o proasta stiu…imi pare rau ptr atatea clipe frumoase ce au fost.va rog ajutati-ma. multumesc.
Foarte bine concentrat articolul.multumiri Lorrei-)
Sunt bune articolele dumneavoastra si de ajutor. Multumim!!
Buna,am o relatie de 7 ani,el este mai mic ca mine cu 3 ani…iar eu am 25.El este un tip mai nervos,deci prin urmare din orice chestie mica se enerveaza,si cu mine face la fel.Ma jignit mai tot timpul,dar in ultimul timp se intampa foarte des,si sunt aruncate vorbe destul de grele care ma fac sa stau rau.Il iubesc mult si stiu ca si el la fel,dar nu stiu cum pot face sa inteleaga ca nu e ok asa…M am gandit si la faptul sa l las,de mai multe ori in acesti ani m am gandit la o despartire….dar de fiecare data el ma intorcea innapoi.Este si el constient ca ma jigneste si mi a zis ca ii pare rau…dar totusi nu se mai poate merge asa…Te rog da mi un sfat…Iti multumesc anticipat.Elena
Buna, am citit intamplator mesajele voastre cu privire la rel de cuplu çat si despre jignirile care apar.
Noi avem o rel de 10 ani…de la bun inceput au fost jigniri dar a fost si o dragoste la prima vedere. ..Cum putine exista. ..eu din Romania el din Turcia. ..ne-am intalnit intr_un hotel unde lucram amandoi. Dif domenii dar ne vedeam mereu .Acum sunt insarcinta cu al doilea copil. Avem o fetita de 7 ani si asteptam un baietel. Am ramas insarcinta la dorinta lui. Un baiat! !! Isı dorea. ..am ramas si iata ca dorinta s-a implinit. In Luna mai voi naste un baietel.
Un simplu ex va dau ,am schimbat ceva in casa fara sa il intreb dorind sa ii fac o surpriza. Remarca lui a fost ” vrei sa ne certam? De ce nu m-ai intrebat? ” dupa care efectiv din mandrie nu a venit la cina si nice dim la micul dejun.a plecat asa. ..pür si simplu. Bininteles ca m-a afectat! Sunt trista acum. Ma jigneste cand are ocazia iar eu trebuie sa tac ca sa nu il enervez mai tare provocand o bataie.batai au fost si nu putine. De aceea tac. Fetita noastra e bolnava de hipertiroida. Cand incep discutii in fam ei ii este frica tremura toata. De aceea tac! Dar nu mai pot nu mai stiu ce sa fac. Va Rog un sfat bun. Multumesc! O seara frumoasa va doresc.
Buna,
felicitari pentru sarcina!Iti doresc intelepciune sa alegi ce este mai bine pentru tine si copii tai.
Cat despre relatia cu sotul tau,sfatul meu este sa stai de vorba cu el si sa incerci sa ii transmiti ca ai nevoie de mai mult sprijin din partea lui, de o vorba buna si mai ales sa nu mai traiesti cu frica unei batai.
Incearcati sa cautati solutii impreuna, iar daca nu reusiti puteti apela la ajutorul unui specialist care sa va invete sa comunicati cu adevarat si sa va exprimati temerile, grijile dar si sa gasiti solutii impreuna!
Ai grija de tine si de sufletul tau!
Cu prietenie,
Lorra
Imi cer scuze ca dau buzna la comentul tau,dar nu am vazut unde sa scriu si eu ce am pe suflet!Anticipat imi cer scuze!De ceva timp,aprox 3 luni de zile am dat de acest blog,iata ca azi,am prins si eu tupeul sa scriu!Nu unde trebe dar nu vad casuta de pe telefon!
Sa incep cu inceputul,am si eu o relatie de 2 ani jumatate cu viitorul sot,care poate nici nu va fi,am sa va explic de ce spun asta,si am o fetuta superba de 8 luni si o saptaman cu el!Totul a inceput acuma 7 ani de zile,el lucra la cumnatul meu si asa ne-am cunoscut,trebuia sa vina la mine acasa sa imi faca apartamentul,dar cumnatul meu nu vroia sa il lase pe el pt ca stia ce fel de poama ii! In fine,au trecut anii,tin sa precizez ca in toti acesti ani noi vb,eu sibgura el la fel,eu cu relatie ,el la fel drlar ne vb si ne itegeam,in limita posibulului! El a ramas singur,cel putin asa stiam eu si in toy timpul ala ma chinua sa zic asa sa fiu cu el,eu nu vroiam ca trecusem printr-un deces si o despartire de 2 ani ,in acelasu timp!Bunn…Au trecut cei 7 ani,de vorbit …iar in al 6 -lea an el a plecat in germania sa lucreze cu cumnatul.dupa nici un an de la moartea tatalui meu,sa stins si bunica…si atunci ne-am intalnit,la mine fiind singura,adica am ramas singura ,pt ca toti ceilalti stau in prezent in germania .Nu stiu de ce spun astea dar am sa incerc sa ma limitez sa nu scriu un roman…
Si spusesem ca neam intalnit,totul om…el tot jnsista sa fim impreuna,eu iam explicat ca ju pot momentan ca trec printr-o perioada nasoala.
El na fost multumit ca il tot resping si mi-a trimis un mesaj,ca de fiexare data cand ii explicam frumos ca nu se poate acuma,un mesaj care nici sa va teproduc nu pot,credeti-ma.
Bun ,am sa zic pe scurt ca am sters deja de 3 ori,pt ca zic in detaliy si poate nu aveti timp de romanul meu!
Am ajuns in germania,si eu sa muncesc sa pot plati ce am avut in ro.Plus ca mama mua spus vino si tu ca o sa fie mai bine,decat singura acolo.Spus si facut!Cand am ajuns la sora mea si la cumnatul meu,el era aici ma astepta!A trecut 2 luni pana sa fim impreuna,in timpul asta el era la lucru la mine zilnic,deci zilnic! Si ne-am cumplat pana la uram!Totul fumos ca la inceptu…ne-am mutat impruna ,asa am decis ca si eu si el am avut relatii inainte care nu meritau si ca ne-am gasit si ne stim de 7 ani.
Nu a durat mult pana cand sa inceapa sa imi spuna,ca eu cu cine am foat erau niste…nu pot spune,si ca eu nu mam scimbat si numa si numa reprisuri.Am tacut cat am putut pana a iesit o cearta ce a tinut la despartire!Eu am plecat la mama pt ca nu mai puteam sta cu cineva care se piarta asa cu mine,fara buna ziua ,fara noapte buna fara nimica,nici nu ne mai putam.Asta a durat o luna in care ,2 saptamani ,ma injurat,mia jignit familia si altele.Iar dupa 2 saptamani au venit scuzele,mesajele de te iubesc si mie dor de tine!Dupa o luna iam raspuns la telefon,si am vb…nu de ce sa intamplat am zis sa trec peate pentru ca e mai bine pt mine.Si sa intamplat ca sa ma intorc in oraselul unde era el sa i ajut pe soramea sa se mute.Si ne-am impacat…
Si de aici incepe calvarul.Mam ibdragistit de el,am avut luni in care asa bine ne intelegeam incat nu imi venea sa cred.Pana cu 2 sapt inaibte de ziua mea.Am vb sa mergem in romania sa ii vedem si pe parinti lui.Zis si facut!El din discuti a zis ca o sa ma ceara ca a asteptat atat timp sa fie cu mibe si o sa faca asta intr-o zi.A si facut ,ne-am logodit pe 1 mai.Dar ce cerere am primit ma amutit.Eram cu el xand mia luat inelul…am ajuns casa si iam zis „na acuma imi poti da ineleu daca tot lam vazut si am ras”El a spus nu puteai astepta pana de ziua ta,tu tot sti sa strici.Si ma cerut in felul urmator” atata iti trebe sa til dai jos”.No comment.
A trecut impul sa facut vara si odata cu ea si cerutrile,eu nu eram buna de nimica,nu atiam nimica,pt el nici curatenia nu era buna ce o faceam!Trebe sa spun cand era beat,dar beat …numa de fostu nei vb si de ce aiyrea sunt eu,ca el nu are incerede in nimeni toate sunt niste…va inchipuiti ce a putut spune.Am incercat sa ii sxplic ca eu sunt altfel,ca eu nu insel,nu mint…nu sunt nimica din ce a avut el!In zadar…si am izbucnit in urlete,nu am mai putut tine in mibe,adica cat poti tine?Si iam spus,el din pariuri,fotbal,bautura si fmei,plus filme porno nu are nimica de dat!Si iam spus si cum ma cerut ca aia nu era normal pt cineva care vrea asta si iubeate.Si mia zis raspicat si clar!eu la tine in genunchi no sa vin niciodata! Mi sa rupt pamantul in doua!Asa a tinut din mai pana in august!atunci am ramas gravida si am o fetita superva,pt mine e cel mai bun lucru care lam facut pana acuma!Trebe sa zic ca in timpul asta mai imi scotea ochii cu poze din laptopul meu care sincer nu ca nu leas si sters dar nu imi statea capul la sters ceva sau sa cercetez chesti pt sufletul lui.Si cand ne certam,el ba odata leam prins ca se uita pe facebooku lu fost lui pruetena sau se uita la filne porno….Asta e alt capitol din viata mea cu el.
Bun am ramas gravida bucuria nu mio pot exprima…nu pit spune si el sa bucurat.Dar ce a urmat ma pus pe gandit si de atunci tot asta fac…plus ca simy ca o iau razna daca nu decid ceva .In tot timpul cat eu am foat insarcinata,mia vorbit foarte urat,mia spus ca ii este scarba de mine,mam certat cu el ca la usa cortului,am vrut sa pec numa sa fie bebele bine,nici 2 bani nu a dat la ce am zis eu,sa pus sa se culce!Jigniri ca sunt grasa si nu din gluma,la el ea numa adumi,bere,mancare ai facut,ai spalat.Nu pot intelege cum poate fi cineva asa…mai ales ca in primele 2 luni j7mate eu la fata nu il vedeam pt ca la mine programil era,jomitat,somn,vomitat si doctor.Toate astea pana ne-am mutat singuri!Inaibte stateam intr-o cada mare cu inca 2 cupluri,ceva prieteni si fratele sau cu nevastasa!Aia e alta poveste!Un cerc vicios de oamnei inexplicabil de rai!Asta e parerea mea si stiy ca nu e buna!
Bun,ne-am mutat si am zis de acuma sper ca va fi bine,deloc na fost tot mai rau!Cuna am zis si mai sus,usi trantite,amenibtari ca „iti dau una daca nu taci!mie scarba de tine si multe altele!Am suportat cum nume eu stiu.Traiam cu frica cand se deschidea usa ca vine el acasa si iara imi zice ceva,iara ne certam.Eu ajunsesem sa urlu sa zbier de nervi,nu mai puteam de ceva timp sa mai ti n in mine sa tac.Si cum am spus mai sus am mers in roma nia la el acasa.A fost cum a fost,nu prwa erau certuri numa cobtraziceri.Dar parca mama lui nu ma mai inchitea,oruce zice si orice facea parca eu nu existam.Ea tine una si buna si in ziua de azi ca el sa faca casa de acolo.Si miam spus si eu parerea ce sa facem acolo,raspunsul ei a fost”tu nu te baga!Si acuma o aud cum a spus,el nimica nu ia spus ca si cum eu eram in plus!Bun a trecut am tacut…si am venit inapou acasa! Iara ceruti de ne stiau totu deja,binenteles ca numa vina mea era,toti au inceput sa se indeparteze de nou,adica mai bine zis de mine,pt ca el ce vb la lucru cu ei,numa ei stiu.Ma scuzati daca vb selectiv,dar toate imi zboara in cap acuma!
Si am nascut,totul perfect a fost langa mine,a facut curat,a fost exemplar!Si am propus o luna sa vina mama mea sa ma ajute si o luna mama lui!Alte subiecte alte certuri alte treburi.A ibceput iara certa din nimica zic eu…am incercat sa ii vorbeac si sa ii explic de fiecare data ce simt si ce ma doare si ce as vrea sa schimve si el la el.Inzadar…de fata cu mama mea,a inceput sa zica ca eu sint nebuna ca am nevoie de ajutor si ca o sa imi stric copilul si ca daca nu ma pitolesc ia copilul si pleaca,ca eu nu am nici un drept mai mare ca el!A trecut si asta…cum,daca ma inteeaba cine nici eu nu stiy cum!Sunt multe si multe,dar nu mai ocup spatiu ,sa am loc pana in ziya de azi sa zic ce mai urmeaza.
A plecat mama,saraca ca e si bolnava la ce a vazutnu mai vrea sa vada,asta de la sora mea stiu ca ra mie nu mia spus!Si am mai stat aproape o lhna pana a venit mama lui!Alt spectacol alta treaba!In timpul petrecut singuri,iara cerutri sa nu credeti ca sa treminat!A ibceput sa zica ca eu am bevoue de ajutor ca sunt nebuna si ca ju ma pot controla,da poate am nevie,ACUMA!,ca nervi meu sunt la pamant.Da stiy ca urlu cand nu mai pot e un mare defect,foarte mare.Su nu a fost de ajuns a continuat,am zis daca e sau nu monentul zic si eu ce am pe suflet!Ca de cand am ramas gravida nu ma mai ia nici macar in brate,nici in pat,nici in somn,nici nuciunde!Vb urat,din nebuna nu ma scoate,proata,celelalte nu le pot spune!Ca ma da afara din casa,ca ma picneste daca mai comentez,si a zis asta si de fata cu soara mea ca am chemato ca imi era firca!
Bun,sa continui , a venit mama lui,care ea a zis eu cand vin vreau sa stau ca o printesa…uaaa,mam socat cand am auzit.Bun asta a si facut,plus ca a inceput sa imi zica de relatie lui dinajnte,ca a fost cu una care era cea mai faina si era buna pt el da nu a mers si ii pare rau!Mia pivestit ca ia prins odata cu fost cand faceu sex,si a stat si a ascultat la usa…nu va zic cobtinuarea ca nu mai are rost!Pana inyr-o zi am inghitit toate astea,bun poate greseala mea este ca iam zis lui.Si el a zis la maicasa dar subtil cand era vb de asa ceva.Ea sa prins ca eu ii zic si a inceput cearta.Am zis atunci ce am avut de zis,nu nu a fost cu rautate ,dar am o varsta si nu mai pot sa ma las calcata in picioare de toti!si el sa oftixat ca cim kmi permit eu sa vb asa cu maicasa!ma socat adica dupa ce mia zis si el era deacord cu mine a tjnut cu ea!bun a doa zis am mers eu,sa fiu cu bjn sjny si miam cerut scuze,ce mia zis mama lui am ramas masca „nu ma asteptam ca el sa tina cu mine,nu e normal,trebia sa tina cu tine!”Aici nu mai am comentariu…nu am sincer.Sunt multe si scriu de o ora jumatate…idea e ca nu mai pot…sunt asa stresata incat nici sa manc nu pot nici sa dorm ,nu stiu ce sa fac!De la ultima cearta de sus,ma mai trimis de doua ori de acasa,mia zis mars,de craciun acuma,era sa imi rupa degetul,mia rupt bluza de pe mine,ma injurat groaznic…plus ca sapy yrecuta am foat la spital cu fiica mea,si el iar a inceput cu cearta,pt ca iam zis dava vine si sta si doarme toata ziua mai bine sta acasa,si a ibceput iara sa ma injure,sa imi zica cum imi zice de un an,”vrei sa vezi cum e sa stai singura?”…nu mai pot sincer!Dac imj puteti spune ce sa fac…sau nu stiu nici eu…orice sa ma faca sa fiu iara cum am fost!Ma vreau inapoi,nu trista,si sa planga in fiecare zi…sa imi fie frica ca iara zice ceva!
Imi cer mii de acuze pt cum am scris…si daca am zis ceva ce e urat si nu am avut voie…
O zi frumoasa!Va multumeac anticipat!
Te invit sa discutam intr-o intalnire individuala. Sunt multe care te framanta si nu as vrea sa fiu superficiala sa iti scriu un raspuns in treacat.
Astept emailul tau!
Buna seara. Mno, vad ca majoritatea cazurilor implica barbatii, ignoranti, obsedati de control, gelosi, s.a. Dar hai sa va spun situatia mea. Am o relatie de un an si un pic cu A. Din acelasi oras. Ea a terminat medicina, si a luat hotararea de a face rezidentiatul in Cluj. Eu am vazut o ocazie enorma de a pleca de langa ai mei, cu care am o istorie destul de zbuciumata, dupa 28 de ani de control, si din cauza unei retrageri din facultate amenintari, jigniri, insulte, etc. Am ajuns sa fiu foarte distant cu ei, si am dezvoltat tacerea, ca mijloc de aparare. Tipi la mine, ma acuzi, ameninti, si eu tac. Si tac pana te plictisesti de tacere. Revenind..
Ne-am mutat imediat dupa Craciun, si speram sa am liniste, sa am o relatie calma si matura. Si totusi nu. Nu stiu ce anume o deranjeaza, serviciul nou, oras nou, statul in 2, nevoia de a te adapta in comunicare. Abia azi mi-a zis ca din cauza ca i se face foame ajunge sa tipe la mine si sa maraie. Azi a fost un episod fascinant in care a trantit tot ce a apucat. SI tipat la mine + diverse motive puerile de a incepe o cearta. M-a lovit cu alta ocazie pt ca am gadilat-o UN PIC pe nas. Si m-am ales cu doua palme. Nu ii convine cum gandesc, cum vorbesc, ce vorbesc, cum ma comport, o deranjeaza ca nu mai vorbesc, cand tipa la mine, se enerveaza ca nu vorbesc si cand vorbesc o deranjeaza ce ii spun. Dupa cativa ani de studiat psihologie si Conservator as zice ca sunt un pic mai sensibil psihologic, si stiu sa imi aleg cuvintele finut, si tonul vocii la fel. Dar o deranjeaza. Si zice ca doar pe moment. Dupa ce trece factorul declansator (oboseala, foame, irascibilitate, frig, etc) se calmeaza. Iar eu nu mai suport starea asta. Si ma tot gandesc sa rup relatia asta, pt ca nu mi se pare matura deloc. Aveti vreo sugestie?
Am ajuns efectiv sa imi fie teama sa stau langa ea, sa vorbesc, ideea de a face sex cu ea ma lasa rece, dar cel mai mult ma doare faptul ca, alegand sa tac, in loc sa ma exprim, si sa fiu virulent, sa ii arat cu ce greseste, ea intelege ca nu am chef sa vorbesc cu ea pt ca nu tin la ea, pt ca ma doare in c**, pt ca X Y Z.
Buna,
Mutumesc ca mi-ai scris. Daca tu ai fi psihologul in locul meu, ce sfat ti-ai da?
Uneori, nu-i putem schimba pe ceilalti..decat pe noi insine. Cred ca in orice relatie amandoi sunt responsabili atat de propia fericirr cat si de a nu-l ranii emotional pe partener.
Sper sa gasiti comunicarea necesara pentru voi si sa aveti intelepciunea sa gestionati conflictele.
Cu prietenie,
Lorra
Salut Loredana…scuza-ma de intarziere…nu am mai intrat sa vad daca ai raspuns!
Da as vrea sa vb….dar sincer sunt de pe telefon si nu stiu unde pot intra sa iti scriu mail!
Daca nu e mare deranj imi poti scrie mailul si iti voi scrie in scurt timp?
Multumesc anticipat! 🙂
loredana_lazar89@yahoo.com
Buna,
Am vazut povestea ta.Si eu am o poveste de genul celor povestite aici, dar fara copii la mijloc. Nici eu nu inteleg de ce unii barbati sunt acum exemplari si peste cateva minute devin de a dreptul odiosi in reactii si agresivitate de limbaj sau mai mult. Pot sa iti spun ca , unii sunt foarte usor influentabili de cei din jur si de catre apropiati. Ei nu reactioneaza pe fata, ci isi pastreaza furia pentru momente ulterioare cand izbucnesc, adunandu-si frustrarea. Al meu este influentat de ceva timp in rau de sora si cumnatul lui, acesta din urma fiind un om respingator care barfeste pe toata familia ,ii injura si ii umileste, si cu toate acestea barbatul meu, de dragul surorii lui le tine partea, motiv pentru care ne-am certat foarte rau si ma alunga din casa, desi… povestea e lunga, am muncit impreuna la firma noastra , care e acum ‘a lui’ , sa facem ceva in viata…
Nu eram si nu sunt o persoana care crede in farmece sau blesteme, dar exista posibilitatea ca din multa invidie si rautate din partea unor apropiati ,undele negative ce zac in acestia sa duca la pierzanie pe unele persoane slabe de inger… Va spun un lucru: rugaciune si manastiri, asta e solutia, daca nu puteti sau nu putem renunta la acest gen de barbat.
Mult noroc tuturor in a-si rezolva aceste probleme!
Buna. nustiu cum sa incep,eu nu am avut parte de jicniri,din partea sotului,la mine e problema cu socrii. suntem impreuna de 1 an si jumatate,casatoriti de 5 luni,parintii lui la inceput nu au avut nimic,dar nici nu le-am fost draga. la 3 luni de la relatie am ramas gravida,amandoi am decis sa pastram copilul,ascuns o vreme de mama lui,cand a aflat direct mia cerut sa fac avort(soacra) am refuzat bineinteles ca doar nil doream amandoi,dar dupa cele spuse de mamasa nu a mai fost asa sigur ca il vrea…in fine cateva luni nici nu am calcat in casa la ei. cand a inceput sa se vada burtica parca lucrurile s-au imbunatatit,PARCA! au fost cat de cat ok. In 27 iulie 2014 am nascut un baietel superb, semana cu tatal lui leit, din pacate cu o malformatie congenitala incompatibila cu viata (HLHS)… :(( la aproape 3 luni dupa nastere,in 19 octombrie a decedat,cu o zi inaintea aniversarii mele (23ani). parca nu era de ajuns dupa inmormantare si toate cele ne-am hotarat sa ducem lucrurile lui,patut,carut la ai lui,ca stau la tara,sal avem pentru urmatorul bebe.A inceput sa ne spuna ca de ce nu le-am vandut, si ca noi nu trebuie sa ne mai gandim sa facem copil ca nu se stie daca in 4 5 ani o sa mai fim impreuna(asta ia spus la mama mea in ziua inmormantarii).cele 3 luni cat a trait copilul am fost cu el doar in spital,pentru ca nu putea traii fara oxigen,in 3 luni mama lui a venit de 2 ori iar tatal lui nici nu sia vazut nepotul doar in poze. acum,relatia intre mine si parintii lor e si mai dificila ca inainte,ei considera ca ii interzic sa mearga la ei,nu fac asta dar nici nu is de acord sa mearga de fiecare data cand vor ei,si 2 zile la rand etc etc… Am convenit sa mearga la ei,singur ca asa vor ei fara mine,o data pe luna,stiind ca ma enervez lau chemat mai des,si el sa dus ca doar sunt parintii lui,asa imi spunea…bineinteles sa ajuns la discutii foarte aprinse si EL a hotarat asa. sa dus la parintii lui si le-a spus ca,pana nu ma accepta in familie,si pana ei vor fii primi care ne calca pragul, nu va mai merge la ei,dar acum 2-3 zile cand am plecat la lucru,dupa mine imediat a plecat la ei acasa,fara sa imi spuna,si nici macar nu sa dus sa vorbeasca cu ei,sa incerce sai faca sa inteleaga o data pentru totdeauna sa ma lase in pace si ei si sora lui(care cu o zii inainte se luase de mn prin mesaje pe facebook ca sa il las in pace,ca sunt posesiva etc.)si chear in acea seara am avut o discutie si a spus ca trebuie sa mearga la sat la ai lui cand e si sorasa acolo sa clarifice tot,sa nu se mai ia de mine,etc. Nu am fost multumita de loc,pleaca pe ascuns,am aflat cand lam sunat in pauza de la lucru,… ca asa poate nici nu aflam….cand lam intrebat motivul a zis pur si simplu ”mi-a fost dor de ei!”,”ca ce sa fac ca is bolnavi si se necajesc” nustiu ce sa mai fac eu mam saturat si eu am parinti bolnavi cu detoate,si nu le pica bine sa vada ca nus acceptata de ai lui,fara un motiv anume,el tot timpu a fost primit cu caldura in familia mea.eu nustiu ce leam facut ca nu leam spus niciodata nici o vorba rea,sau ne la locul ei,si nu vor sa ma vada in ochi.clar vrea sa ne desparta ma gandesc serios ca o sa reuseasca intrun final,…ca eu nu mai pot,toata familia in special tatal meu sufera ingrozitor pentru ce se intampla,…pentru ce face el,…ca asculta in continuare de ei,,, am trecut prin prea multe simt ca sunt la capatul puterilor… sper ca ai un sfat,… cu drag Ana.
Buna, am citit cu interes articolul tau, sper sa ma poti ajuta. Sotul meu mereu cand ne certam ajunge sa ma jigneasca, jigniri de genul ca eu fara el sunt un nimeni, ca daca nu era el , nu faceam nimic si nu aveam nimic din ce avem acum, ca inainte de a fi cu el mergeam cu fiecare imi iesea in cale; ca familia mea nu e buna de nimic si ca nici eu nu sunt mai presus. Eu de regula sunt calma dar cand imi spune asemenea cuvinte ma enervez si eu. nu ma lasa deloc sa vorbesc, el spune de toate si se calmeaza dar cum pe mine nu ma lasa sa vorbesc , ma calmez mai greu, dupa ce sa calmat vine si ma ia in brate , imi spune ca ma iubeste si ca ii pare rau, la inceput il credeam si il iertam repede dar acum imi este foarte dificil sa mai fiu calma si sa fiu rationala. Am discutat despre faptul ca atunci cand se enerveaza ma jigneste si tipa si mereu spune ca asa e el , asa a fost mereu si nu se poate schimba, chiar ii spusesem sa mergem impreuna la un psiholig dar el nu crede ca ne va ajuta. un sfat te rog!
Ma simt jenata dar am ajuns la un impas si nu am curaj sa iau o decizie pe care defapt o stiu ,am 60ani si 40 de casatorie ,2 copii mari cu viata lor ,casatoria mea nu a fost niciodata ce mi-am dorit dar am incercat sa fie bine dar asta este alta poveste acum suntem pensionari stam la fiica mea care are 2 copii 7 si 3 ani sa-i ajutam nimic gresit problema este ca de 7 ani de cand a venit mama mea la noi sa stea (dupa ce a murit tata-l meu) el sa schimbat toata ziua ma critica ,ma jigneste cauta motiv de cearta ,banii ii tine pentru el cumpara doar ce vrea el si cand vrea el nu ma deranjeaza foarte mult eu sunt cu pensia mea si ii urmez exemplu dar si acest lucru il enerveaza (ma invita sa mergem la cumparaturi pune tot ce vrea in cos iar la casa imi spune ca nu are bani si sa platesc eu mi-a facut de multe ori figura asta acum refuz sa mai merg cu el sa facem cumparaturi) cu mama mea se intelege bine beau in fiecare zi cate 2 beri si stau separat la barfa se cam potrivesc eu fac mancare iei manaca ca mie imi trece pofta cand il aud cum urla ca nebunu ca sigur nu este zi sa nu reproseze ceva,m-am saturat sa mai suport rautatea lui si comporatamentul lui fata de mine adica ziua ma jignesti si noaptea ma obligi sa facem dragoste il urasc ,nu-l mai suport ,am ajuns sa-mi fie frica sa zic ceva sa nu se enerveze ,eu sunt si bolnava am diabet/hipertensiune,acum am devenit si depresiva (daca imi este rau si stau in camera mea pot sa stau si 24 ore ca nu vine sa ma intrebe de sanatate nici el nici scumpa mea mama ) sunt multe de zis si nu nai stiu ce sa fac de multe ori imi vine sa ma urc in masina si sa plec fara sa spun la nimeni unde m-o duce masina, acasa la mine nu ma duc acolo l-am lasat pe fiul meu cu iubita lui sa stea si nu vreau sa deranjez plus ca daca stie vine dupa mine ,te rog sa ma ierti ca ma bag si eu intre fetele tinere care au multe probleme dar sunt intr-o situatie fara iesire ,odata trebuie s-o ajut pe fiica mea anul asta va merge si cel mic la gradinita si o mai am si pe mama si nu o pot lasa in voia sorti ea are 83 ani am adus-o de la Brasov la mine si trebuie sa am grija de ea ,ca de mine are doar dumnezeu.Imi cer mii de scuze daca am deranjat .
Buna draga mea Doina,
iti multumesc ca mi-ai scris pe blog. Sa sti ca am citit comentariul tau si o mica parte din povestea prin care treci.
Sentimentul meu a fost ca ai nevoie de mai multa liniste si ma intreb oare ce ar insemna pentru tine linistea sufleteasca?
Cred ca uneori este bine sa renuntam sa ii ingrijim pe altii pentru a putea sa avem grija de noi insine. Stiu ca poate mama ta depinde de tine cu gatitul, sau poate nepotii tai, insa din pacate situatia in care esti nu face decat sa iti agraveze tie problemele de sanatate. Astfel, risti un infarct sau o tensiune doar fiindca trebuie sa induri in continuare.
Daca ai reusii sa iti faci mai putine griji pentru ceilalti si sa te ingrijesti mai mult de nevoile tale, cred ca solutiile ar veni mai usor in viata ta. Iti recomand sa iti iei o pauza in care sa prioritizezi ce ai tu nevoie in primul rand si apoi ce ramane de dat celorlalti.
Crede-ma, copii tai se vor descurca si fara tine. Asa cum ziceai, Dumnezeu are grija si de ei (nu doar sa te intareasca pe tine ca sa le duci problemele in locul lor).
Cat despre jignirile sotului, poate ar trebui sa stati de vorba asa cum faceati pe vremuri. Spune-i cum te simti cand el nu da doi bani pe tine, cand te jigneste. Spune-i ca ceea ce faceti voi nu e dragoste, e mai degraba un sacrificiu din partea ta. Iar apoi da-i timp sa invete sa descurce lucrurile. Asa poate sa isi dezvolte si el o atentie sporita la ce se-ntampla in cuplul vostru.
Doina, iti doresc umpic de curaj (ca intelepciune ai) pentru a gasi tineretea necesara sa iei decizii pline de iubire fata de tine. Iti doresc sa daruiesti atunci cand tu deja ai prea mult, iar ceilalti iti cer ( nu pentru ca s-au obisnuit, ci pentru ca au incercat deja toata solutiile si tu ii poti indruma). Construieste-ti o viata a ta si lasa-i pe ceilalti sa-si gestioneze propiile provocari.
Cu prietenie,
Lorra
Multumesc pentru vorbele frumoase ,ai dreptate stiu de mult ca am intrat intr-o capcana din care greu am sa ies ,eu stau acum la fata mea are o casa mare cu curte ne-am mutat acum un an nu am nici o problema cu copii si nici cu fata sau ginerele iei sunt ok ma respecta imi cere sfatul cand il vor nici nu as avea cum sa ne incurcam prin casa deoarece casa este foarte mare iar iei pleaca dimineata si vin seara dupa ora 20 ,fata este clasa 1 si pleaca odata cu iei iar din toamna va pleca si cel mic ca va merge la gradinita grupa mica , si vor veni toti seara ( casa este langa Bucuresti) atunci o sa-mi fie mai greu ca imi va lipsi puiucul dar trebuie sa mearga la gradinita.problema ramane cu cei doi vampiri energetici .Am incercat sa mai mergem si noi sa ne plimbam sa fim singuri sa discutam sa ne lamurim in ce ne priveste dar ce pot ?? incepe maicamea sa -si dea ochi peste cap ca iei ii este rau ca moare ca nu sta singura in casa etc……..si renunt.La vara am propus sa mergem la MANGALIA unde am o garsoniera sa ne mai linistim dar ce poti , vrea sa vina si ea si incepe ca iei o sa-i fie rau acolo ca este prea cald si nu-i place dar nici acasa nu sta singura ca copii vin seara si uite asa ………….ii place sa critice tot timpul ii place sa -si bage nasul si in casnicia fetei noroc ca iei nu o baga in seama o lasa in pace si se duc la etaj in camera lor, eu sunt alfel nu ma bag in treburile copiilor in viata lor iei stiu mai bine ce au de facut ,ma bucur ca se inteleg foarte bine .Multumesc pentru tot ce ai scris dar deocamdata sunt legata si nu pot sa -mi iau viata in maini sa fac ce vreau ,am sa-ti mai scriu daca nu te superi .Cu respect DOINA
Presupusul viitorul meu sot…..are obiceiul prost de a ma jigni, desi l-am rugat in repetate randuri sa nu mai faca asta…..mai ales cand vine vorba de a imparti trebuirile in casa, ma igonora total si terminam prin a ne certa!…Am trecut cu vederea, intrucat avem 5 ani impreuna, am fixat si nunta, dar observ cum increderea mea in el de destrama, mai ales ca daca imi permit sa fac si eu glume cu el( i-am zis intr-o seara”creier de migdala” si a inceput sa tranteasca si sa-mi spună „taci in p*** mea din gura, ca m-am saturat fazele tale! Dupa aia vi si-mi spui ca nu ti ai dat seama!”-desi el ma intrebase pe mine despre un lucru; aici mi-am dat seama ca nu mai pot trece peste, mi se pare groaznic de urat, nu ar fi nici prima oara cand face asta…! Si chiar daca am pus nunta, nu vad de ce mi-as amarî viata intreaga cu asa ceva! Asa ca, daca schimbari si compromisuri nu suntem in stare sa facem, n-are sens sa mai continuam o relatie, care nu va naste nimic bun! Impunteti-va dragilor in fata partenerului vostru, faceti-va respectati si nu va lasati calcati in picioare nici macar odata, pentru ca atunci va prinde slabiciunea, iar situatia va denatura in cele mai dureroase feluri!
Buna ziua. Am 18 ani de casnicie si de ceva timp nimic nu mai merge. Muncesc foarte mult si acasa (am 2 copii, unul mic de 1 an) si la serviciu iar in weekend merg la facultate. Nu sunt nici inteleasa si nici apreciata de sotul meu. Fac absolut totul sa nu lipseasca nimic , in ciuda programului meu incarcat. Dar sambata totul a luat-o razna. De dimineata m-am trezit (la 5) si l-am rugat sa ramana 1 ora acasa cu cel mic ca sa pot duce fata la biserica pt spovedanie , ca sa nu fiu nevoita sa stau cu cel mic pe afara la ora 7. I-a sarit mustarul dar nu a avut incotro. La 8 m-am intors si el trebuia sa plece (sa toarne beton cu fratele meu acasa la el) dar cel mic statea printre picioarele lui si il incurca. Eu pregateam fetii ceva sa manance dupa impartasanie . El s-a enervat si a inceput sa urle ca el nu a mancat nimic si eu ma asez la masa…. Cu toate ca nu pentru mine pregateam. In fine. La un moment dat a plecat. Am plecat si noi , am lasat fata la scoala ca avea activitate iar pe cel mic la mama si eu la facultate. Cand am terminat programul pe la 15 m-am dus la mama sa imi iau copiii. Cel mic dormea deci a trebuit sa astept sa se trezeasca. Pe la 17 am ajuns acasa si m-am apucat de gospodarie ( am aspirat sters pe jos , sters praful si facut mancare) . Numai ca…s-a terminat butelia….si trebuia schimbata…. Era ora 19 si ii trimit mesaj daca a terminat treaba sa vina acasa sa schimbe butelia. Pfffff a luat foc…. A venit urland si trantind…ce am facut toata ziua….am frecat menta( scuzati expresia) nu am fost in stare sa cumpar o butelie si nici sa fac focul in centrala . Si de aici un scandal greu de descris. Eu nu am spus numic. Am tacut ca sa nu fac sa se intinda scandalul peste noapte.S-a luat si de fata ca cica nu face nimic decat mananca si ii creste fundul…si tot felul de expresii jignitoare.
Si asta e doar un exemplu din multe altele.
Oare unde gresesc ???? Imi puteti da un sfat ????
Eu vreau sa plec cu copiii. Am un apartament al meu care momentan este inchiriat si m-am gandit sa ma mut acolo. Nu vreau sa devin o povara pt el si nici sa ii stau in calea fericirii.
Ce ma sfatuiti ?
Buna … As dori sa va prezint povestea vieti mele … Trec printr o perioda dificila si as dori ajutorul tau … Multumesc
am o relatie de trei ani dar prietenul meu tot timpul ma injura si ma face c…. el zice ca il insel. ma controleaza. nu am voie sa merg nicaieri fara el si pe toate prietenele mele le injura
Iată un fragment de poveste! Soția se așează la coadă. Soțul o așteaptă lângă un gard, la umbră, cam departe. La un moment dat în fața ei se bagă un bărbat rom, cam corpolent, înalt și masiv, destul de agresiv. O înghesuie, o înlătură de la coadă, țipă la ea că nu a fost acolo. Ea protestează și îi atrage atenția că nu e singură, că e cu soțul. Bărbatul o ia peste picior spunându-I că dacă soțul ei ar fi cu ea sau dacă ar avea soț ar fi acolo lângă ea. Ea se uită îngrozită cum soțul ei nu intervine imediat. Apoi, după ceva vreme apare și soțul. Bărbatul străin se plânge la acesta că femeia este cam nebătută. Soțul ei îl bate pe umăr pe rom spunându-I că are dreptate. Cei doi pleacă. Se urcă în mașina personală. Soțul începe să țipe la soție: ‘’Mahalagioaico! Ai o educație de…” provincială (de fapt îi spune că are o educație de Giurgiu, locul de unde provin părinții acesteia! Apoi continuă țipând “Când mă gândec că o să stau cu tine toată viața!”.
Umilită, plânsă, “făcând pe victima” ajunsă acasă femeia nici una nici două se ascunde sub masa din bucătărie unde plânge spunând încet, aproape în șoaptă: “Nu e nevoie să stai cu mine toată viața”. În anii următori va încerca să se separe dar va eșua într-o relație extraconjugală…Soțul va bănui și o va interoga îndelung, chinuind-o cu multe nopți nedormite, certuri, etc. stres de pe urma căruia ea se va alege cu un atac cerebral, nefinalizarea studiilor prin licență, ani de grea recuperare (fără doctori “că e rușine și o vor declara nebună”!!!), tulburare de stres posttraumatică. Va rămâne cu el trăind într-o stare de frică, rușine, vinovăție…Până la ora actuală, desi au trecut 15 ani, ea încă nu și-a revenit! Nu mai are curaj nici să plece, nici să stea pentru că a fost chinuită astfel încât a ajuns la un pas de moarte!
Buna as avea o intrebare sper ca cineva sa ma poata lamuri. Am avut o relatie de 5ani foarte frumoasa cu bune cu rele…ne faceam planuri de viitor vroiam sa ne mutam impreuna eu eram pentru el lumina ochilor eram viata lui eram totul! Anul aceste noi fiind la facultate, el a hotarat sa isi schimbe facultatea si a plecat la vreo 50de km de mine vazandu-ne mai rar odata pe saptamana sau doua weekenduri pe luna…in luna octombrie prietenul meu s.a schimbat total avea alt comportament nu ma mai asculta asa de mult nu ma mai baga in seama. La jumatatea lunii am avut o discutie si el a hotarat sa se desparta de mine asa din senin un motiv clar nu mi a dat. Am incercat sa mai vorbesc cu el sa ii cer explicatii am aflat intre timp ca el a pus ochii pe o alta fata si din cat am incercat eu sa vorbesc cu el sa ii cer o sansa el a ajuns in punctul in care a inceput sa imi vorbeasca urat si sa ma jigneasca lucru pe care nu mi l.a facut niciodata pana acum. Tot ce ii ziceam el ma jignea si acum daca incerc sa vorbesc cu el mi se intampla acelasi lucru. Cum este posibil ca dupa 5ani superbi in care am petrecut clipe minunate si ne.am facut atatea planuri de viitor cel putin la inceputul acestui an deodata prietenul meu sa ajunga sa ma urasca sa nu ma mai suporte nici sa ii pun o intrebare sau sa ii cer sa ma ajute cu ceva? Cum se poate trece de la o iubire frumoasa la o ura atat de mare din partea lui pt ca din partea mea este inca iubire! Va multumesc si astep un raspuns!
Buna seara…in cursul zilei de astăzi m.am certat cu sotul meu de la o banală salata de vinete zicandumi k ba k sunt aparate,ba ca nu au ceapă,ba ca sunt prea moi…i.am spus sa nu îmi mai spună k ma simt prost,spunând k iti zic asa cum esti:(si k sunt bolnavă cu capul si multe jigniri:(
Buna.ma numesc Inga si am 22 de ani.Sunt casatorita de acum un an dupa o relatie de 4 ani.Avem si un baietel de 10 luni pe care il iubesc enorm.Va rog mult sa ma ajutati sa ies din situatia neplacut din familia noastra.De mai bine de 2 ani s-au inceput certurile si contradictoriile intre mine si sotul meu,dupa ce a plecat el la munca peste hotare.A inceput sa nu imi mai dea banii pentru cumparaturi,motivind ca va face el totul,lucru care nu mi se pare norml.Eu sint acasa cu copilul si nu iesim afara aproape deloc.El munceste si adesea vine nervos de la munca(il inteleg ca nu ii e usor sa munceasca doar el iar noi sa traim pe spatele lui)Nu pot sa inteleg din ce cauza a devenit atit de nervs,imi pun divere intrebari dar nu pot sa gasesc raspuns….uneori chiar ma invinovatesc pe mine,poate eu nu sunt indeajuns de buna mama si sotie.In ciuda faptului ca nu m-am gindit niciodata la mine,mereu la ei doi,ei sunt viata mea si sunt in stare de orice pentru ei.Aseara am primit si prima palma de la sotul meu….chiar in prezenta surorii mele(care venise la no in ospetie de sarbatori).Am ramas fara cuvinte(recunosc ca eu l-am provocat)dar eu sunt de parere ca certurile nu se limpezesc prin bataie.Nu a mai lovit niciodata in mine…de multe ori ma ameninta ca ma loveste dar se abtinea,acuma nu l-a putut oprin nimic.Vreau sa plec in lume si sa-l las(asa imi spune mintea)dar inima imi spune sa ramin,ma doare pentru copilasul nostr,ca vreau sa creasca cu ambii parinti….dar spuneti-mi dv-stra…merita sa ramun cu el doar pentru copil?
Mi-e foarte frica sa nu se mai repete,am obosit,mereu ne jignim,ne certam,ne spunem vorbe urite…acum m-a si lovit.Va rog mult!Dati-mi un sfat!Ce sa fac?
…Am incredere ca o sa ma sfatuiti corect…mersi mult….
Pentru unii jignirile sunt ca ”picatura care a umplut paharul”,pentru altii sunt ca un zid construit pentru apararea locului unde il doare mai tare sau pentru a nu arata ca are dreptate.Am fost si eu jignita de sot si de cele mai multe ori isi arata nemultumirea sau pentru a arata cine e Alfa si cine e supusul.L-am jignit si eu pentru ai arata ca nu sunt un gunoi sau slaba cum ar vrea el sa el creada.Mai stau 2 luni cel putin sa-si faca pasaportul european api il parasesc.Nu pot sa stau cu un barabat musulman care isi bate joc de mine plecand noptile de acasa Dumnezeu stie pe unde si pe mine lasandu-ma cu fratele lui minor.Dimineata cand vine miroase tot a alcool si hainele imputite de tigara cu toate ca el nu fumeaza.Sunt o femeie puternica,am parintii langa mine sa ma sprijine si o viata lunga in fata (implinesc 28 de ani pe 4 ianuarie) ca copii nu avem nicinu vreau cu el.Suntem casatoriti de 3 ani si 2 luni.
Desi relatia noastra parea numai lapte si miere,astazi,dupa 8 ani in care mi’am iubit sotul si l’am acceptat asa cum este,cu bune si cu rele,am realizat ca nu stiu cine este acest om.Ca nu l’am cunoscut niciodata cu adevarat.Sa il aud cum imi critica fiecare pas…”Esti o inutila!”…”Nu esti buna de nimic!”…”Nimic nu faci cum trebuie.”…”Taci din gura,ca nu stii nimic!”.Stop!M’am saturat!Eu nu ii critic fiecare alegere pe care o face sau orice cuvant pe care il spune.Am inceput sa cred ca nu valorez ca si sotie a lui.Am invatat sa fiu doar mama,se pare.Si cu asta imi reproseaza cateodata,ca nu sunt o mama foarte buna.Deci,in concluzie,nici in domeniul asta nu am reusit.Recunosc,si eu i’am aruncat vorbe grele uneori,dar nicidecum critici de genul asta,incat sa ii dobor mandria de barbat.Se pare ca mandria mea ca si femeie este mai putin importanta.Dar,pentru ca sunt constienta de ceea ce vrea sa imi faca,am hotarat sa nu ma las calcata in picioare.Stiu ce pot,iar acel „Esti o inutila!” este egal cu zero pentru mine.Si nu am de gand sa ma schimb pentru el.Cum eu l’am acceptat pe el,desi ar fi fost multe de schimbat in comprtamentul lui,asa ma putea accepta si el.Observ ca femeile ,majoritatea,asta fac,incep sa se schimbe pentru sotii lor,inventand o cu totul alta persoana.Asta sunt!Daca m’a iubit vreodata sa accepte ceea ce sunt,iar de nu,asta e,nu suntem meniti sa mai traim impreuna.Gresesc cumva,avand aceasta gandire?
Fugi cat mai repede, pana nu vin copiii. Eu am trait mereu cu speranța ca se va schimba. Da. S a schimbat in mai rau. De la o jignire ‘”mică” la violență. M am lasat pe mine, sa fac toate pe placul lui ca sa fie bine. Rezultatul..ma simt fara valoare…nu mai sunt eu. Incerc sa ma ridic. Sa te ajute Dumnezeu. Concentrează te pe viata ta….este doar a ta. Fii fericita. Fa ceea ce te face fericita.
Soțul meu mă roagă să precizez că el face distincția între înjurăturile „de mamă’ sau care folosesc aspect sexuale și drăcuieli…asta din urmă fiind mai ușoare. Când I-am răspuns la ceartă, azi, de ziua îndrăgostișilor…prin drăcuieli și, pe urmă, I-am cerut impresii despre ce a simțit …a zis că pentru el asta nu e mare lucru…nici nu s-a sesizat, apoape…nu spune că l-a pufnit râsul…că nu era cazul, ne certam, dar nu a simțit mare lucru…Tot timpul îmi spunea că nu m-a înjurat, să înțleg, decât rareori când ajungea la neputință…Pe mine mă dor n același grad mai ales că o face cu foarte multă ură în atitudine și ton…Eu am făcut Psihologie (licența nu am dat-o căci am făcut un atac cerebral în anul al treilea) și am făcut și analiza personală cu Eugen Papadima…Am ajuns și pe la cursuri de reiki, dar și coaching…din păcate m-am dezvoltat fără să țintesc neapărat cariera. Eu am făut toate astea ca să rezolv situația dintre noi…o relație de 30 de ani, sado-masochistă…poate…Dacă pentru mulți dintre ei (bărbații)…aceste înjurături nu sunt mare lucru…atunci…vor continua să injure sau să drăcuie sau ambele… Soțul mi-a precizat că trebuie să spun despre această distincție dintre cele două forme de agresiune verbală cu fiecare ocazie în care mă plâng de așa ceva…și să nu uit că el nu mă bate și că e mai bun ca alții…Ce să spun… Dacă până acum am avut nevoie de sprijin afectiv…care mi se părea normal într-o relație…iată că încep să simt că el este (cu tulburare paranoidă a personalității sau nu) ultimul om căruia ar fi bine să-i cer așa ceva…Eu sunt sufletul lui…care îl respinge…căci nu avem punți afective cum tot el se plânge…Nu întreb ce să fac…nu vreau terapie sau consiliere…Nu despre asta e vorba. Am vrut să spun punctul de vedere al unui bărbat…el, spre exemplu, soțul meu, în această problemă. E o impunere căreia îi dau curs… ca o datorie…căci el tot subliniază că nu se plângede mine, deși de spus I-a spus multe fostei sale amante cu care avea punte afectivă…Cam asta…Tot timpul mi-a spus că toate studiile pe care le-am făcut nu mi-au folosit la nimic…Am ajuns cu stima de sine destul de jos iar acum am început să mă ridic și să înțeleg mai bine cum se poate să se întâmple asa ceva. Poți crea punți afective cu cineva doar ca să pedepsești pe altcineva..și să exagerezi, adică, în această direcție…Numai bine.
Da de unde am 9 ani intr-o relație si o fetița necăsătoriți Numai in certuri si jigniri .el mai mult după un timp am început sa Vb ca el care eu in viața mea nu am Vb urat niciodată el m-a făcut așa adevaru e ca m-am cam saturat eu doare sufletu prea rău si plâng in mine.. După își cere iertare ca numai îmi face așa când vede ca plâng si i spun ca plec ca numai suport. …. Dar nu m-a descurc singura cu bani pt copil si mama…. Tine fata mama mea iar noi suntem in Londra ….multe discuți certuri ies din cauza banilor…..eu ca femeie cred ca sunt ani ce nu îmi cumpăr nim pt mine si nu m-a răsfăț ca alte femei..parca nu simt ca mai trăiesc ne-am luat din dragoste dar anii si certurile parca e o răceala între sentimente cred ca rămâne obișnuința si m-a gândesc la fetița a avea tata îmi e Rușine sa naibe fata tatăl adevarat e greu oricum viața mea e consumată si numai am încredere in nimeni. Sunt sătulă si foarte multe cicatrice care nu se vindeca in viața asta niciodată e o pata mare si adânca pe inima care nu trece nici cu timpu nici cu ani doar cu rugăciuni si lacrimi inima mea sta mai bine……
Bună ziua. Sunt casatorita am 3 copii. Adesea mi se întâmplă sa fiu jignita de sot chiar si in prezenta copiior. Ma intreb de ce accept. Ce asi putea sa fac?