Cum m-am apucat de gatit si ce treaba are cu psihoterapia

Cu 4 ani in urma la 1 ianuarie m-am hotarat sa nu mai mananc carne ( de pui/porc/vita, rar inca mai consum carne de peste) trecand treptat spre un regim ovo-lacto-vegetarian. Primavara si vara mananc foarte multe fructe si legume de sezon, iar iarna incerc sa mananc legume sau fructe care sunt cultivate in zona in care traiesc. Acum cativa ani am citit cartea „Studiul China” si am ramas uimita de cate argumente au descoperit pentru a renunta la consumul de carne. Plus cateva filmulete vizionate cu animale torturate in ferme doar pentru industria carnii.
Nu a fost o calatorie usoara ( nu din cauza lipsei de carne) ci mai degraba din lipsa unor informatii nutritionale clare si adaptate stilului meu de viata. Pentru prima data, dupa multi ani in care am fost crescuta cu felul mamei de a gati, am descoperit ca exista retete simple si gustoase folosind doar ingrediente naturale ( asa am exclus: vegeta, keciup, bauturile carbogazoase etc ) si am pus in cap de lista: apa plata de la fantana, paine integrala/neagra/seminte si cat mai multe fructe si legume adaptate la modul meu de viata, lactate de calitate.

Poate si din cauza ca aveam ceva mai mult timp la dispozitie, m-am apucat sa gatesc. La inceput retete simple ( de la salate la paste cu sos) pana la deserturi (am renuntat sa folosesc zahar in favoarea borcanului de miere naturala). Primele poze le-am facut cu telefonul si toate chestia asta era un fel de hobby singuratic in care experimentam si pregateam cate ceva hranitor. In toata perioada cand experimentam in bucatarie, am continuat sa gatesc ( gratar, snitele sau carne fiarta de pui) pentru cei dragi mie care nu au renuntat sa manance carne. E dreptul fiecaruia sa decida ce si cum consuma in alimentatia lui. Aici intervine flexibilitatea in a respecta convingerile fiecaruia.

De unde vine pasiunea pentru gatit?

Cred ca de la mama: ea ne pregatea 3 feluri de mancare zilnic, folosea ingrediente proaspete de la piata si chiar daca avea 10 ron reusea sa gateasca pentru o familie de 4 persoane. In ciuda acestui lucru, nu pot spune ca am invatat multe lucruri de la stilul ei de gatit (ea gateste mai multe retete traditionale, nu prea face deserturi si foloseste carne/mezeluri).
De cand am facut aceasta schimbare, am observat ca i-am inspirat indirect si pe cei din jurul meu: sunt mai atenti ce cumpara/de unde cumpara, mananca mai multe fructe si legume decat inainte.

Anul acesta am decis sa centralizez toate postarile/imaginile cu ceea ce am gatit strict pentru consumul personal intr-un loc unde sa revin cu drag. Acesta este pagina de facebook:
Cooking with Lorra: https://www.facebook.com/pages/Cooking-with-Lorra/779209898831471

…dar si rubrica „Cooking with Lorra” in revista Altfel ( atat editia printata si distribuita in toata Timisoara cat si varianta online: http://citestealtfel.ro/traieste-altfel/retete/ciorba-de-urzici-si-pesto-de-leurda

De acum inainte, acest spatiu virtual o sa serveasca delicii culinare dar si retete inventate cu drag si creativitate pentru gurmanzi ca si mine.

Poate te intrebi ce treaba are gatitul cu psihoterapia, iata cateva lucruri pe care eu le-am invatat:
– gatitul-hobby poate devenii o modalitate de a-ti scadea anxietatea/stresul cotidian
– gatitul este pentru oameni creativi, daca cauti o modalitate sa-ti dezvolti creativitatea intr-un mod practic, e timpul sa incerci sa gatesti!
– atunci cand gatesti ceva delicios, recompensa este bucuria din ochii celor dragi dar si fericirea papilelor tale gustative
– gatitul este o cale constienta prin care iti poti schimba stilul de viata ( kg in plus,combaterea unor boli sau chiar intretinerea unui stil de viata sanatos prin alimentatie)
– gatitul aduce oamenii impreuna ( o reteta delicioasa poate fi prilejul unei cine romantice sau o intalnire cu familia de sarbatori, o seara cu prietenii la film sau chiar un cadou pe care ti-l faci tie insuti dupa o zi obositoare de munca)
– sa inveti sa gatesti este o abilitate care iti poate fi utila in multe situatii, incearca intai!
– gatitul te aduce mai aproape de diferite culturi ( incearca mancarea asiatica, indiana sau retete traditionale romanesti) pentru a diversifica si sparge rutina obiceiurilor alimentare
– gatitul te invata multe despre corpul tau, te pune pe ganduri si te invata sa celebrezi trupul tau prin ofrandele pe care i le aduci
– gatitul te invata in mod practic ca: ” putin si de calitate e mai bine decat mult si ieftin”.Ma refer aici la alegerea de a consuma o shaworma ( pentru ca are de toate si e mai ieftina) decat o reteta de paste cu sos de rosii si busuioc.

..poate mai sunt si alte concluzii insa le pastrez pentru un articol viitor. Acum te las sa-ti ploua in gura cu cateva din retetele mele:

Daca ti-au placut retetele mele ( te invit sa dai LIKE si Share paginii mele de facebook si sa urmaresti rubrica mea din revista Altfel), iar daca ai intrebari sau vrei sa mai scriu articole pe tema aceasta, te rog sa lasi un comment la acest articol.

Cu prietenie,
Lorra

Anunțuri

„Sotul meu isi iubeste mama si nu vrea sa o supere…”

Asa suna una din replicile unei sotii care incearca cu ardoare sa inteleaga relatia dependenta intre sotul ei si mama lui.

Sa le luam pe rand:

..o mama care isi doreste nespus de mult un baietel, face poate tratamente medicale, ramane insarcinata si iata-l: printul unei regine! Apoi il creste asa cum isi doreste ea sa fii fost sotul ei, il rasfata si uneori il confunda cu cea mai buna prietena. Ii povesteste problemele ei,ii plange pe umar cand sotul vine beat acasa, doarme cu fiul in pat( pe post de scut impotriva realitatii). Apoi creste, devine menajera si bucatareasa lui, ii da sfaturi despre cum sa se imbrace, ce prieteni sa aiba si cum sa seduca fetele. Cand in sfarsit aduce acasa pe una, cu o spranceana ridicata o declara ” nedemna de printul crescut in puf”.
Dupa cativa ani, dupa deceptii si rebeliune, ea incepe sa foloseasca neputinta ca sa manipuleze si sa capete mai multa atentie. Se imbolnaveste, il suna des ca sa vada daca e totul bine,ii trimite mancare la pachet si inca ii spala chilotii cand e in vizita.

Poate va intrebati unde e tatal in povestea asta!? Uneori e acolo, in peisaj. Satul de critici obsesive, de curatenie si lipsa intimitatii. Un rege care doar alcoolul il mai relaxeaza in fata coalitiei din casa lui. Singurul lucru pe care il face pentru fiul lui?
-„Fii barbat, sa n-ajungi ca mine!”, ii spune.
Alteori, tatal lipseste din peisaj(nemai suportand o sotie geloasa si obsedata de control) fuge in bratele alteia: mai simpla, mai nestiutoare. Asa ramane fiul drept sotul „de inlocuit”. Un partener cu drepturi egale, fara voia lui.

Dar vine vremea sa isi caute o printesa si pleaca in lume. Le incearca, le seduce si se indragosteste. Testul suprem? Sa locuiasca cu el la palat. Dupa ce isi dovedeste talentele: spala, gateste si are grija de el, e timpul ca regina sa le ofere binecuvantarea. Desigur, fiindca e timpul sa se-nsoare ca sa intre in rand cu lumea.

Abia atunci incepe calvarul, cand mama dornica de control, isi baga nasul in casnicia fiului pentru a repara-o simbolic pe cea pierduta de ea. Frici, temeri si prezumtii false se nasc intr-o relatie triangulara in care nora devine o ” a treia” care nu isi intelege rolul.

Sa fie ea mama copiilor lui sau doar o marioneta in mana coalitiei unui cuplu de papusari?

Dar din naivitate, primii ani incearca sa se faca placuta, sa se simta ca acasa si sa inteleaga suferintele micului print. Apoi, ca prin vis ajunge sa-i faca de mancare, sa curete odaia si chiar sa strambe din nas cand el face ceva gresit. Regina e multumita ca isi lasa odrasla pe maini bune! Abia atunci printul simte cu adevarat ca este prins in capcana si realizeaza ca nu mai e mult pana cand o sa calce pe urmele tatalui sau!

Fie ca vorbim de un cerc vicios, fie ca el se transforma intr-un triunghi impletit cu temeri si dezamagiri, acest fapt este din pacate realitatea multor familii si cupluri. Daca ar fi sa privim fiecare rol din poveste par intemeiati sa faca ceea ce fac pentru ca nu stiu altfel.

O mama obsedata de control, fara iubire de sine care isi gaseste alinarea in odreasla ei, un sot ignorat si criticat la orice pas, un copil(care isi iubeste mama si nu vrea sa o supere) cu atatea responsabilitati de adult si o nora care isi doreste o familie normala si un copil de la barbatul iubit.

Strigatul fiecaruia il poti auzi in singuratatea lor, il poti vedea in modul in care se agata unul de celalalt din teama. Poti citi rusine, vina, dar si dezgust pe buzele lor. Sortiti sa joace intr-o poveste in care cu totii stim sfarsitul: aparent „au trait fericiti pana la adanci batraneti…”.

Desigur,se ascund intentii bune…dar e un drum spre Iad. Un Iad al emotiilor si al suferintelor!

Primul pas de a iesi este constientizarea, apoi e de-ajuns actiunea diferita in povestea ta de viata.

Orice poveste incepe cu:

” A fost odata…*

Povestea ta cum incepe? Tu ce rol ai?

Cu prietenie,
Lorra

De Lazar Loredana Publicat în Fără categorie