Pierderea unei persoane dragi. Doliul si explicatia lui

received_m_mid_1404252878557_34b25180e1f36d9984_0

 

Ce se intampla cand pierdem pe cineva drag?

 

Intorcandu-ma cu trenul de la sat spre orasul meu natal, am surprins un superb apus care m-a inspirat sa scriu acest articol. Un apus al unui stadiu de viata. Multumesc celor care  saptamana aceasta mi-au transmis  condoleante pentru pierderea bunicului meu. Dumnezeu sa-l odihneasca!

Am intrebat  o fetita de 6 ani : ” – Tu sti ce se-ntampla cand omul moare?” si mi-a raspuns  : -Da, il pune in sicriu si il baga in pamant!”.

Dar cu sufletul lui?

Ce se-ntampla?

Dar in sufletele apropiatilor care raman si-l plang?

Daca ai pierdut macar odata in viata pe cineva drag ai trecut deja prin cateva stadii ale doliului iar suferinta cauzata de pierderea cuiva drag a scos la suprafata sentimente profunde. Nimeni nu este scutit de suferinta, insa vestea buna e ca nu dureaza la infinit.Iata stadiile durerii:

1. Negarea. Trebuie sa stii ca negarea este un mecanism de aparare in fata socului despartirii. Acea amorteala in care nu poti realiza ca ai pierdut pe cineva drag. Negand aceasta noua realitate,aceasta viata fara el/ea refuzam constient presiunea de a gestiona asa un amalgam de sentimente si emotii puternice.

2. Furia. Este stadiul in care persoana  trece in mod  natural incercand sa caute vinovati si raspunsuri la intrebari neexprimate. Mania/supararea ta este cea care ofera cadrul in care tu sa orientezi durerea catre ceva/cineva concret. Asadar, nu iti nega furia ci observa ce anume iti transmite. Nu te invinovatii pe tine pentru pierderea suferita. Necesita timp pentru a intelege ce s-antamplat si mai ales accepta ca nu poti schimba trecutul.

3. Negocierea. Este etapa care te face foarte creativ in a gasi tehnici concrete de a scapa de durere prin a negocia un altfel de final  mai fericit. Scopul este  de a inlocui un gol lasat in suflet de pierderea/despartirea se cineva drag.

4. Depresia.  Mii de vise/planuri si idealuri spulberate si acum a ramas doar cenusa. Poti sa fi o persoana activa si apoi sa te transformi intr-o personalitate introvertita si apatica. Depresia are un gust amar de frustrari si autocompatimire, insa este cea care vesteste urmator stadiu final.

5. Acceptarea. Este etapa la care este de dorit sa ajungeti cu maxima constientizare si efort. Trebuie sa accepti pierderea, nu poti la nesfarasit sa te torturezi  prin  tacere. Dincolo de procesul pierderii, intotdeauna raman amintiri frumoase cat si o lectie de viata incheiata.

 

De multe ori doliu nu respecta toate etapele exact in aceeasi ordine, de aceea se poate ajunge la un doliu prelungit pana la  aproape doi ani. Desigur, cauza decesului si socul unei tragedii poate contribui la profunzimea unor trairi. Un alt aspect este cel al responsabilitatilor care necesita sa fie redistribuite in sistemul familial. De exemplu daca tatal familiei moare intr-un accident de masina, copii si sotia vor fi nevoiti sa regandeasca unele aspecte care tin de responsabilitati care erau atribuite tatalui.

Nu suntem nemuritori, insa de cele mai multe ori suntem in situatia in care ne gandim la ce alegem cat traim dar si dupa ce murim. Aici amintesc : asigurarile de viata,  testament si optiuni de inhumare. Chiar daca moartea nu este o optiune, ci o realitate, avem situatii in care ne confruntam cu ea fara sa gandim ca ni se poate intampla si noua.

Cum trecem peste pierderea suferita?

In primul rand trebuie sa sti ca nu esti singur/a. Ai aproape ceilalti membrii ai familiei, prieteni, rude si apropiati care iti sunt alaturi in aceasta experienta. Apoi, in functie de circumstante si etapele durerii, poti apela la un consilier pentru a externaliza amlgamul de sentimente care te coplesesc.

Este foarte important sa gasesti explicatii si raspunsuri la intrebarile pe care ti le pui in legatura cu pierderea cuiva drag. Uneori aceste pierderi revin peste multi ani si provoaca probleme la care nu te-ai fi asteptat.  De exemplu parintii tai au murit cand aveai 5 ani, amandoi parcurgand la sinucidere. Peste 20 ani esti ceruta in casatorie si iti doresti ca tatal  tau sa te conduca la altar.

Daca ai intrebari sau sugestii te rog sa imi lasi un commentariu la acest articol si voi scrie continuarea lui, raspunzand la intrebarile voastre. Daca cunosti pe cineva care are nevoie de informatiile din acest articol, trimite-i link-ul acestui articol ca sa il citeasca.

Cu  prietenie,

Lorra

 

Anunțuri

Revista PSYCHOLOGIES – Influenta comportamentului alimentar in relatiile personale

shutterstock_184649219

Cand vorbim despre comportamentul alimentar, foarte multe aspecte trebuie luate in considerare. Fie ca avem in vedere adictiile alimentare (zahar, fastfood), sau stilul de viata nesanatos, relatia de cuplu are de suferit atunci cand unul dintre parteneri perpetueaza aceste obiceiuri nesanatoase si in cadrul interactiunii dintre cei doi.

 

La inceputul relatiei, partenerii se cunosc si experimenteaza. O cina romantica, o iesire in parc sau chiar un picnic… Evident exista anumite comportamente alimentare care pot fi identificate de la inceput, mai ales ca in timp aduc o serie de provocari, probleme si conflicte.

 

Te invit sa citesti intregul meu articol pe site-ul revistei Psychologies  accesand link-ul de mai jos:

http://www.psychologies.ro/wellbeing/influenta-comportamentului-alimentar-in-relatiile-personale-2140107

 

Cu prietenie,

Lorra

 

Jignirile, abuzul si comportamentul partenerilor in relatia de cuplu. Partea 2.

 

Bine v-am gasit in 2014 !

Va multumesc celor care imi urmariti postarile si sper ca anul acesta sa pot scrie articole care sa va ajute in problemele pe care le intampinati in viata voastra de cuplu si relationala. Pentru ca in anul 2013 cel mai mare succes a avut articolul in care vorbeam despre Jignirile in cuplu: https://lazarloredana.wordpress.com/2012/12/10/jignirile-in-relatia-de-cuplu-cauze-efecte-si-atitudinea-solutie/  (aici gasesti articolul cu pricina ) , voi continua sa scriu pe aceasta tema deoarece am primit multe mesaje/commenturi si e-mailuri in care voi ati impartasit o parte din experienta voastra de cuplu in care v-ati confruntat cu suferinta cauzata de jigniri, violente verbale si emotionale (fizice uneori) si  abuzuri de orice fel.

 

 

As vrea sa incep prin a va lasa sa vizionati videoclipul de mai sus.  Promisiunea unei mirese in prag de casatorie: ” Promit sa inventez scuze cand tu ma umilesti in public, sa-mi uit prietenii si familia cand ma izolezi si sa ma valorizez pe mine mai putin (sa-mi scad stima de sine)  cand ma vei ameninta. Promit sa dau vina pe mine cand ma vei lovii,  promit sa-mi fie teama pentru siguranta mea si a copiilor mei pana cand moartea ne v-a despartii. ”

http://www.youtube.com/watch?v=JAZx7i3_Ncg  (aici e un alt exemplu de videoclip in care este tratata problema violentei domestice.

 

Pentru cei care mi-ati scris despre problemele prin care treceti, am un singur SFAT : Exista solutii pentru fiecare dintre voi! Niciodata sa nu incetati sa cautati in interiorul vostru solutia potrivita pentru a depasii aceste probleme si nu a le perpetua.  Cele mai multe femei care mi-au povestit in e-mailuri lungi de 2-3 pagini se intreaba acelasi lucru: „Oare fac eu ceva gresit ? E vina mea? „  Nu cunosc toate cuplurile si mai ales nu am trait alaturi de voi in familia voastra sau in cuplu din care faceti parte, insa pot spune ca am avut atatea exemple de familii in jurul meu care s-au luptat cu alcoolul si violenta fizica si jigniri , incat aceste lucruri m-au afectat si pe mine .  Am avut ocazia ( ghinionul ?! ) sa traiesc in fiecare vara vazand si experimentat alaturi de o familie ( vecini de la sat ) care au trait teroarea unui parinte alcoolic care vesnic isi ameninta/batea sotia, isi injura copii  si de cele mai multe ori sfarseau pe la vecini sau prin gradina sa se adaposteasca. Am suferit alaturi de ei, am dormit in pat cu copii ai caror tata a sudat usa de la intrare ca noi sa nu mai putem iesii din casa. De multe ori , de rusinea mea si a persoanelor straine, abuzul inceta pe moment, insa la prima cearta sau provocare injuraturile incepeau. Imi rugam parintii si bunicii sa faca ceva ca aceste lucruri sa inceteze, pentru ca simteam o mila profunda si o nedreptate fata de fiecare membru al familiei. Tatal alcoolic cred ca avea niste traume profunde si trebuia sa primeasca ajutor, sotia care il provoca mereu si-l jignea facandul sa se simta vinovat fata de ceea ce se-ntampla, incercand cu disperare sa-i arate cat e de monstruos, copii care il ignorau si apoi sfarseau batuti si injurati.  Am asistat de multe ori la abuzuri si din pacate in una din relatiile mele am ajuns sa imi doresc sa detin controlul relatiei si am ajuns sa-mi jignesc partenerul cu multe vorbe dureroase, sa-l fac sa se simta vinovat pentru nefericirea mea, sa-i arat cat de neinsemnat este el pe aceasta lume ( + o serie de argumente legate de comportament in relatie ) , apoi am ajuns chiar sa-i dau o palma, moment in care m-a prins de maini fapt care m-a facut sa devin si mai nesigura si agresiva.  Mi-a parut rau ca am ajuns in asemenea punct in relatie in care niciunul dintre noi nu stia incotro sa o apuce si sa rezolve ceea ce a izbucnit. El avea un tata alcoolic si asistase de multe ori la batai intre parintii lui, de cele mai multe ori intervenind sa o salveze din pumni si picioare pe mama lui.

 Toata nebunia pe care partenerii nu o inteleg: de ce simt ceea ce simt? de ce am facut ceea ce am facut? cum pot continua relatia cu partenerul? daca pe viitor se intampla ceva mai grav? cum sa-mi restabilesc increderea? in cine sa am incredere sa-i spun ceea ce mi s-antamplat?

…. duce la o stare de confuzie groaznica care nu face decat sa adanceasca problemele. Vrem sa ne impunem punctele de vedere, vrem sa fim increzatori si puternici, sa fim respectati si totodata sa avem puterea de a-i controla pe ceilalti cu sentimentele si actiunile lor, apoi toate acestea se intorc impotriva noastra si nu stim de unde sa apucam firul problemei fiindca atata vreme am lasat lucrurile sa se incalceasca.

Mi-a scris o fata de 19 ani despre relatia de 5 ani pe care o are cu un baiat, iar acesta este gelos si de multe ori o numeste : „proasta, idioata, curva etc „. Sa stai zilnic langa un partener care nu face decat sa te faca sa te simti un NIMIC, care iti arata cat de prost/a si cate greseli faci , e ca si cum zilnic bei otrava, pana cand intr-o zi incepi sa ii torni otrava inapoi: sa jignesti si tu, sa ridici si tu mana la bataie, sa devii tot ceea ce te otravea celalalt sa crezi ca esti. Fiecare din noi avem o parte buna si o parte mai putin buna. Alaturi de un partener toxic, vei hranii cu otrava partea mai putin buna din tine. Vei creea un monstru care se hraneste cu critici si vei incepe sa te invinovatesti de natura ta.  Iesirea dintr-o relatie toxica, abuziva nu este niciodata usoara si de cele mai multe e ca si drogul/tutun/dependente, incerci sa te lasi dar apoi la cea mai mica greutate intampinata , revii de unde ai plecat. De aceea, acest pas trebuie facut cu ajutor. Uneori e ajutor specializat, alteori e un sfat pe care-l primesti de la un cunoscut, sau poate sentimentul de frica si de prea-plin al injosirilor si abuzurilor.  Exista in fiecare persoane un sentiment de auto-protectie, un sentiment care nu te lasa sa mergi pana pe fundul oceanului ca sa te ineci, doar ca sa simti ca ai trait candva. Daca reusesti sa-ti gasesti acel sentiment din interiorul tau, nu-i da drumul. Pastreaza-l si da-i voie sa-ti poarte de grija, sa te incurajeze si sa vezi luminita de la capatul tunelului. Nu maine, nu poimaine, nu ieri… AZI ! Astazi e momentul sa iei o decizie in care sa-ti contruiesti relatii mai bune cu cei din jurul tau, sa muncesti cu demonii trecutului si sa infrunti fricile si temerile care ti-au hranit monstrul interior de care te temi ca iti va distruge viata.

Daca esti un partener salvator si vrei sa demonstrezi ca meriti o statuie ca ai rezistat 30 de ani langa un partener abuziv, ca ai oferit copiilor tai traume de care isi vor amintii in fiecare noapte cand pun capul pe perna, ca nici nu mai stii cate vanatai si injuraturi ai incasat pe gratis, asculta-ma bine: NU EXISTA STATUI PENTRU MARTIRI CA TINE!  Daca nu-ti poti purta nici macar tie de grija, sa nu crezi vreodata ca ii vei putea purta de grija partenerului tau, copiilor, sotiei .  Ai puterea sa pui in balanta deciziile tale, sa te razgandesti chiar daca ai promis in fata preotului ca vei fi alaturi pana cand moartea va v-a despartii. Nu era specificat moartea carui partener batut sau sugrumat pana la moarte. Exista o moarte a spritului care asista la aceste violente si abuzuri, care uneori dureaza ani de-alungul lasand in urma rani nevindecabile, rani care inca sangereaza si tu te prefaci ca ele nu sunt acolo.

Fie ca ai o relatie de o luna, fie ca ai o casnicie de 5 ani si un copil mic, fie ca ai trait 30 de ani in teroare, fie ca esti barbat sau femeie, adolescent sau copil..ai dreptul la o viata sanatoasa fizic si moral. Iar secretul este ca TU o poti construii alegand ce anume sa intre in viata ta , ce anume sa pastrezi si ce anume sa arunci si nu-ti mai foloseste la nimic. Ai puterea sa ceri ajutor, sa analizezi aspecte din TRECUT-PREZENT pentru a-ti construii un VIITOR. Ai curajul sa inveti din greseli si sa oferi  din inima ta bunatate si iertare – balsam pentru sufletul tau, pentru ranile care le-ai suferit! Nu permite ca alte lucruri/persoane/evenimente sa intre in viata ta si sa-si cladeasca o rapa/prapastie de amaraciuni !

 

Va trimit tutoror celor care sunteti in suferinta, orice fel de suferinta emotionala si fizica…ganduri bune, incurajari si iubire. Chiar daca nu ati contat niciodata pentru nimeni, chiar daca v-ati simtit NIMIC si ati fost/sunteti abuzati si jigniti, toate aceste lucruri NU SUNT ADEVARATE, pentru mine CONTATI, pentru mine SUNTETI niste FIINTE DEOSEBITE care meritati tot ce-i mai bun pe aceasta lume. Va doresc doar sa aveti curajul si intelepciunea sa luati ceea ce va apartine dintr-o lume plina de resurse si iubire !

 

Cu prietenie,

Lorra

 

Visul unei relatii trecute. Cum iti influenteaza trecutul relatiile tale actuale ?

rainy day

Astazi e o zi ploioasa. Fiecare strop e o amintire a unui sentiment bine sadit in trecut, iar prezentul este cel care are de suferit. Subconstientul ne transmite in vis diferite informatii pretioase despre temerile noastre, despre modul cum percepem actiunile de zi cu zi si mai ales despre suferintele care ne fac sa ne comportam dupa un anumit tipar sau mai bine zis un cerc vicios. De multe ori mi se intampla sa visez ca si cum cineva ar face ” cut-paste ” din gandurile si emotiile mele. Daca intr-o zi am vazut o piscina frumoasa pe site-ul unui hotel, am discutat despre minciuna cu un prieten si apoi mi-a trecut prin cap sa-i caut in telefon partenerului meu, seara supriza visului: visez ca merg cu partenerul meu intr-un living superb care are o piscina ultra-moderna incorporata in podea , ajungem sa ne certam si sa-l banuiesc ca ma minte si apoi sa-i descopar in telefon o minciuna despre fostele lui relatii. Prima impresie e de mind-fuck !

De unde subconstientul le-a legat si le-a pus in forma aceasta?

Ce vrea el sa-mi comunice despre mine si trairile mele?

Ce inseamna pentru mine minciuna si ce fel de experiente trecute s-au impregnat in subconstientul meu?

Ce-mi transmite dorinta de a-l verifica pe partenerul meu?

Ce ma impiedica sa accept fostele lui relatii ?

 

…si lista de intrebari poate continua in functie de visul pe care l-ai avut. Fii atent la visele tale, ele iti comunica intotdeauna ceea ce tu inmagazinezi in subconstientul tau. Ca sa revin la visul meu, am realizat ca am luat cu mine o serie de emotii si sentimente toxice: furie, ura,  respingere, dileme si sacrificiu, durere, tristete, razbunare,  lupta interioara, suspiciune, minciuna , amenintari, cearta , mandrie, orgoliu etc. Ele au fost candva active, acum sunt doar picaturi de ploaie cand apa cea linistita si lina devine tulbure din cauza lor. Problema e cand tot income-ul e constituit din sentimente toxice iar tu le traduci ca fiind „iubire inca nedezvaluita „.  Cand speri ca prin tine celalalt se va schimba si o sa vada adevarul pe care tot incerci sa i-l explici de atata timp.

Una din greselile pe care si eu le-am facut in relatiile mele este dorinta inimaginabil de pregnanta de a-l schimba pe celalalt intr-o varianta mai buna a lui. Alteori ma chinuiam cateva luni, alteori rezitam eroic 1an-2 si pana la urma ceea ce reuseam defapt e sa ma schimb pe mine. De la o persoana vesela si activa, zambitoare si atenta la mine  … la o persoana obosita, incapatanata si criticanta care site tot ce-i mai bine pentru ceilalti si nu se da batatuta pana cand nu obtine ceea ce EA vrea nu au NEVOIE ceilalti.

O alta greseala pe care am facut-o este sa pun NEVOIA MEA mai presus decat Nevoile celor din jurul meu. Si aici as vrea sa fac diferenta intre a-ti cunoaste nevoile si a te proteja pe tine ( la modul cel mai sanatos ) si  a-ti impune nevoia de a te simti valoros/a , apreciat, util si iubit cu forta in calea dezvoltarii celuilalt.  Tuturor ni se pare ca problemele noastre sunt cele mai importante, cele mai grave si cele mai greu de rezolvat. Tocmai aceasta perceptie ne face sa devenim egoisti si incapatanati, alteori ne impinge sa dam vina pe cei din jurul nostru, fiind o piedica in calea rezolvarii noastre.

 

Se zice ca o relatie este functionala atunci cand ambii parteneri se dezvolta, iar cand acest proces se incheie nu mai exista nimic functional ca sa-i tina impreuna pe acestia.

Cum este in cazul relatiilor toxice?

Ce se-ntampla cu asteptarile partenerilor?

Cine  greseste mai mult?

Cine e mai responsabil sa restabileasca echilibrul?

Cine face primul pas?

Am putea afla multe despre dinamica unei relatii toxice, insa as vrea in acest articol sa ma asez in special pe influenta care o poate avea in prezent. Daca in trecut in relatiile tale ai facut ca si mine, cel putin una din greselile de mai sus si nu ti-ai invatat lectia evolutiei probabil  acesta este unul din factorii care te-a facut sa iesi din aceea relatie.

Dar ce faci in continuare?

Cum sunt relatiile tale astazi?

Iti mai doresti sa  faci mici ajustari partenerului tau?

Iti mai scapa o vorba lipsita de compasiune ?

Ce sentimente toxice aduci acum in relatia ta ?

Ecoul unui esec este ecoul unei relatii din care nu intelegi nimic. E ca si cum ai viziona un film petrecut in anii ‘ 80 si nimeni nu-ti spune care este personajul principal, care este actiunea, cine sunt personajele, care este tema principala a filmului, de ce se termina intr-un anume mod si ce vrea defapt regizorul sa transmita publicului prin acel film. Daca ar fi sa vezi relatia ta trecuta ca pe un film iti trebuie indicii care sa te conduca la  descifrarea tuturor necunoscutelor de mai sus.  Consider psihoterapia ca fiind deosebit de utila in analiza acestui proces . Psihoterapeutul te poate ajuta sa folosesti o telecomanda pentru vizionarea ” filmului trecutului „. Te poti axa pe momente cheie pe care sa le analizezi si sa le dai o forma integrativa. Ai butoanele STOP-PLAY- FORWARD-PAUSE pe care le poti folosi in timpul terapiei.

 

Mi-au trebuit ani de zile sa imi analizez sentimentele ingropate de frica, mi-au trebuit ani de zile de citit si studiat , am facut o gramada de experimente cu mine si cu ceilalti in goana dupa raspunsuri…si trebuie sa recunosc ca acest proces nu se incheie aici. Defapt, nici nu as vrea sa se incheie fiindca asa ma simt vie, ma simt o creatie in plina desfasurare care asemeni nisipului niciodata nu are o forma stabila. Au fost furtuni in viata mea care m-au  sfaramitat in mii si mii de particule de nisip , insa intotdeauna m-am adunat si am construit o duna de nisip imensa si urcandu-ma in varf am reusit sa vad sus si sa privesc cu recunostiinta la ce a ramas jos si nu imi mai este util. Cineva zicea ca suferinta te inobileaza, eu zic ca nobil este cel care alege intotdeauna constient.  Relatiile noastre cu cei din jur sunt indeosebi subiecte delicate. Ne deschidem in fata prietenilor, familiei apoi incercam sa ne apropiem cu pasi micuti de cineva care inspira incredere. Ne dezvaluim, ne indragostim  si il descoperim pe celalalt… apoi apare un val negru din trecut. Un val de comportamente, un cerc vicios de temeri care nu te lasa sa fii tu insuti..care-ti dicteaza ca nu meriti, ca nu esti bun de nimic, ca nu ai sa-i faci fata acestei noi sanse, ca celalalt te minte, te inseala , te uraste si apoi iti dai seama ca oglinda partenerului este defapt ceea ce tu ai sadit atatia ani in tine si  acum cand ai ocazia sa le analizezi si sa vezi daca nu cumva ele sunt FALSE..fugi si accepti melodia cu aceleasi versuri. Nu pentru ca-ti place aceea melodie ci pentru ca te-ai obisnuit sa o auzi , e ca o placa stricata de la pick-up.

Si psihologii sunt oameni.. se indragostesc, dau gres, plang, sufera si au asteptari de la cei din jurul lor.  Ceea ce dobandesc voit este capacitatea de a fi constienti si a gestiona emotiile omenesti pe care le traiesc. Cand iti dai seama  de ce faci ceea ce faci, de ce simti ceea ce simti, de unde vine un anumit comportament devi mai puternic , devi propriul tau conducator de locomotiva. Tu poti decide ce iti este util sa  cari cu tine in fiecare compartiment, ce inseamna iertatarea si defapt cine are nevoie mai mult de ea (tu sau ceilalti ), inveti sa te accepti pe tine si sa te iubesti…apoi descoperi ca exista ceva mai mult decat nevoile egotice, exista daruinta, pasiunea si empatie pentru ceilalti. Inveti sa te iubesti apoi sa reversi iubirea in bratele celorlalti fara un motiv anume. Accepti cand cazi si inveti CUM sa te ridici, inveti sa accepti suisurile si coborasurile si inveti ca exista limite sanatoase pe care le poti creea in relatie cu ceilalti. Inveti sa-ti explorezi granitele si sa devii flexibil. Inveti sa devii OBSERVATOR mai degraba decat un motiv de schimbare. Inveti ca mintea are nevoie de ganduri sanatoase si ca nu toate gandurile care-ti trec prin cap au o valoare negativa.  Cea mai importanta lectie este sa continui sa-ti dezvolti un proces de evolutie in toate aspectele vietii tale. Uneori ai nevoie de un mentor, o persoana care sa te ajute sa analizezi, alteori te poti incredere in fortele proprii care-ti trimit impulsuri despre CUM, CE, CAT, UNDE, CINE, DE UNDE etc , iar cu aceste informatii inveti sa creezi un castel, defapt inveti sa te creezi pe tine ca o opera de arta.  De cele mai multe orirecunoastem persoanele ( opere de arta) : sunt calme, sunt zambitoare si in primul rand te asculta , pun intrebari relevante si intotdeauna incep propozitia formuland aspectele pozitive , fac remarci asupra comportamentului nu asupra persoanei, definesc clar ceea ce au  nevoie si exprima pe intelesul celorlalti, vorbesc atunci cand e necesar in rest exprima prin limbajul non-verbal… (etc ).

 

Chiar daca iti doresti sa ingropi ranile trecutului ele iti vor influenta relatiile tale actuale atata timp cand nu ai curajul sa le infrunti, sa le analizezi si sa le dai o valoare din care pot extrage concluzii utile spre evolutia ta in procesul devenirii unei persoane mai bune. Daca ai nevoie de timp , daca ai nevoie sa informatii sau orice nevoie pe care o identifici si e deosebit de utila..atunci fa ce-ti sta in putinta pentru a merge mai departe. Rupe cercul vicios al comportamentului, sparge convingerile false care ti-au condus viata, integreaza calitatile pe care le ai si dezvolta-ti obiceiuri noi. Ingrijeste-te de sufletul tau, de corpul tau si de mintea ta.  Fa din tine o OPERA DE ARTA! Folosesti culori din trecut , foloseste unelte din prezent si pune pasiune cu gandul la un viitor mai bun !

 

PS: Daca ti-a placut articolul de astazi, daca ai intrebari sau iti doresti sa afli mai multe despre un aspect specific al relatiilor din trecut si influentelor lor in viata de zi cu zi, lasa-mi un commentariu iar eu iti voi raspunde . Nu uita sa sharuiesti informatia cu prietenii tai !

 

Cu prietenie,

Lorra

 

Relatia de cuplu la locul de munca – emisiune TV

Să ai o relație de cuplu la job nu este nici avantaj, nici risc, ci … opțiune. Dacă unele firme interzic astfel de relații, altele recrutează parteneri de viață, atunci când vine vorba de locuri de muncă în străinătate.

Unul dintre avantajele relației de cuplu la serviciu este că partenerii petrec mult timp împreună, lucrează în același domeniu și pot empatiza mai bine, înțelegând problemele celuilalt. Competiția între parteneri poate fi una pozitivă, cei doi putând astfel crește profesional. Relația cu un coleg poate deveni însă un dezavantaj atunci când compania nu acceptă relațiile între angajați.

”Se poate întâmpla să fii atent la ceea ce faci, iar când vine partenerul, să îți aduci aminte de o problemă de acasă, iar asta să îi deranjeze și pe colegi”, a spus Loredana Lazăr, psihoterapeut în formare. Potrivit acesteia, rutina poate interveni oricând într-o relație, ține numai de parteneri să își gestioneze relația cât mai bine. Să îți cunoști responsabilitățile, să răspunzi în fața partenerului care îți este superior în ierarhia companiei ca un subaltern, și nu ca un soț, să te delimitezi de problemele de acasă, să-ți faci timp pentru propriile hobby-uri, să crești relațiile cu ceilalți colegi. Sunt doar o parte dintre sfaturile date celor aflați într-o relație cu un coleg. Continuarea, într-o nouă ediție de ”Recrutat în Timișoara”.

lorra relatia de cuplu la locul de munca

Puteti viziona emisiunea accesand link-ul de mai jos : http://bit.ly/1cyJxbC

Daca ti-a placut emisiunea lasa-mi un commentariu in care sa-mi povestesti parerea ta si experienta cand vine vorba de acest subiect din ce in ce mai modern.

Cu prietenie,

Lorra

Cu iubita/ul in vacanta. Sfaturi pentru o vacanta perfecta

DSC_3894

 

Pentru ca a venit vara  si deja vacantele sunt in toi ,am sa abordez in acest articol cateva sfaturi utile pentru cupluri atunci cand merg in vacanta. Fie ca te-ai decis anul acesta sa mergi la munte sau la mare, iata cateva lucruri de care sa ti cont atunci cand pregatesti o vacanta in doi.

1. Inainte sa plecati in vacanta:  daca nu reusiti sa fiti de-acord cu locatia ( ori la mare ori la munte), faceti o lista cu argumente pro si contra fiecarei decizii. Lista cu cele mai multe argumente pro castiga, iar cealalta locatie necastigatoare poate fi norocoasa la anu’ !

2. Stabiliti un buget de calatorie. Nu vreti sa ajungeti in concediu cu iubita/ul si sa va certati ca unul dintre voi cheltuie banii pe toate prostiile. Propunerea mea e sa aveti un buget comun de calatorie ( cazare/masa/transport ) si unul separat pentru micile distractii. Asa nu va veti supara cand partenera/ul decide sa faca parasailing/parasutism sau inchiriaza un jet-sky pentru toata ziua. Atentie daca unul din parteneri nu e angajat/a deci nu poate contribui egal la cheltuieli, recomandabil ar fi sa se discute ce alte responsabilitati poate prelua ca sa se simta echitabil.

3. Stabileste-ti de la inceput ca vei avea o vacanta extraordinara! Exista  stres de relaxare. Adica inainte de a ajunge in concediu faci bagaje/lucrezi ore suplimentare la servici/te interesezi de trasee si atractii turistice, iar cand ajungi la fata locului pur si simplu nu mai ai nimic de facut din toate astea. Doar sa stai si sa te bucuri de soare. E cam greu sa treci de la a fi activ la a nu face nimic toata ziua.

4. Fa lucruri diferite fata de partenerul tau. Daca e vacanta/concediu fiecare dintre voi are nevoie de liniste si mai ales de timp si intimitate personala. Nu incerca sa fi non-stop cu partenerul tau. Daca el decide sa joace fotbal/sah  sau chiar sa faca sport in hotelul la care stati, poti sa citesti cartea ta preferata singura intr-un hamac comfortabil.  Fiecare dintre voi o sa apreciati si timpul petrecut diferit si asa veti avea ce sa povestiti nou unul celuilalt.

5. Pregateste momente romantice/seducatoare. Chiar daca mergi la munte cu cortul asta nu inseamna ca nu iti poti lua o lenjerie sexy cu tine. Daca mergi la mare, sunt convinsa ca o cina cu lumanarele este inceputul unei seri frumoase impreuna.

6. Transportul: din proprie experienta si nu numai ,  joaca un rol important inainte de a ajunge  in vacanta ia in considerare optiunile disponibile. Daca calatoresti cu trenul  orele sunt obositoare iar varianta de calatorie noaptea la cuseta poate fi potrivita doar atunci cand v-ati decis sa mergeti impreuna cu prietenii. Altfel puteti avea surprize neplacute si stres legat de bagaje sau familii cu copii mici care nu va permit sa va odihniti suficient. Daca decideti sa mergeti cu masina intr-o locatie mai indepartata , asigurati-va ca revizia masinii este facuta recent si ca amandoi puteti sa conduceti pe rand o buna parte din drum. Nu excludeti din calcul varianta unei nopti dormite intr-o pensiune pe la jumatea calatoriei.  Decat sa ajungeti nedormiti , stresati si dupa o cearta zdravana ca ati gresit drumul si „cineva ” n-a citit bine harta  (ori ca gps-ul v-a bagat pe un drum forestier  noaptea vre-o 4 ore prin munti – AM patit-o !! ), ma bine ganditi „la rece” dupa o noapte de odihna intr-un pat si un dus rece dimineata.

7. Bagajele: nu lua cu tine decat strictul necesar ( probabil n-o sa porti pantofi cu toc de 13 daca stati doar 3 zile si scopul este sa stati la plaja si sa faceti baie in mare). Nu incerca sa fi bine-voitoare si sa-i faci tu bagajele in locul lui.  In acest  fel eviti sa-ti reproseze ca ai uitat X lucru fara de care vacanta lui este sortita esecului. Lucrurile comune de care amandoi aveti nevoie in vacanta, le puteti scrie pe un post-it si pe masura ce vi le amintiti puteti completa lista INAINTE de a pleca in vacanta. Astfel cand veti face bagajele va asigurati ca fiecare e responsabil sa contribuie cu cate ceva. Daca cumva se-ntampla sa uitati ceva acasa ( important sau doar util ), pregatiti-va o suma de bani pentru situatii neprevazute ca sa puteti cumpara de la fata locului.

8. Nu-ti lua cu tine pastile ! ( foloseste concluzile pe care le-ai tras din experientele trecute in vacantele tale , nu pleca cu gandul ca te vei imbolnavi ca totul v-a merge rau, ca herpesul n-o sa-ti dea pace din cauza apei sarate etc ). Gandeste pozitiv iar daca lucrurile totusi excaladeaza asigura doar esentialul „trusa de vacanta „). Insa nu uita crema de protectie solara. In afara faptul ca e sexy sa iti ungi partenerul/a de 2-3 ori pe zi  cu ulei/crema, ea are un rol foarte important. Nu vreti sa aveti o vacanta ratata din cauza arsurilor solare. Ce sa mai zic de intimitate..cand abea puteti sa stati in pat din cauza arsurilor/insolatiei (doamne’ fereste ! )

9. Ai grija la alimentatie si pastreaza-te hidratat/a. Desi nu e vre-un sfat psihologic, alimentatia si felurile de mancare noi pe care vrei sa le incerci intr-o statiune exotica pot si un factor in a-ti strica vacanta cu stari de voma sau chiar indigestii. Nu te hazarda spre fast-food-uri  si daca simti nevoia cere informatii suplimentare despre modul de gatire si ingrediente. Chiar daca suna interesanta denumirea unui fel de mancare dar nu intelegi nimic din ingrediente  posibilitatea sa contina fix la ceea ce esti alergic/a este foarte mare. Daca preturile sunt prea mari poti cumpara un bax de apa inainte de a pleca in vacanta ( daca pleci cu masina ).

10. Nu insista cu pozele. Desi pentru fete pozele sunt foarte importante mai ales  ca ele vor servi drept dovada pe facebook ca vacanta a fost cat-se-poate-de-reala si extraordinara, s-ar putea la un moment dat sa devi stresanta cand iubitul tau de voie de nevoie devine fotograful tau personal. O vacanta e mai frumoasa daca pozele sunt spontane ( nu un pictorial intr-o locatie exotica ).Bucura-te de momentele linistite dintre voi, iar daca simti nevoia poti tine un jurnal de calatorie unde scri gandurile si emotile tale. In acest fel nu vei uita cum a fost in vacanta si nici nu vei sari peste prezent doar pentru like-urile de dupa vacanta.

11. Nu uita de cei de-acasa. Desi tuturor ne place sa „disparem” o saptamana din peisaj ( nu si de pe facebook), cel putin familia isi pot face griji daca ati ajuns cu bine, cand va-ntoarceti , cum va distrati etc. Poti trimite o vedere prin posta, sau mai modern poti trimite o poza pe e-mail celor dragi. Nu uita sa-ti activezi roamingul daca pleci intr-o alta tara si sa ai suficient credit/baterie ca sa poti telefona in caz de urgenta. Cu totii stim ca bagajele la aeroport se mai pierd asa ca e nevoie sa poti anunta la timp.

 

O vacanta inseamna un timp de relaxare, o aventura sau chiar o experienta de neuitat. Transforma-ti timpul tau in ceea ce-ti doresti cu adevarat si fi precaut/a in pregatirea pasilor de calatorie. Fii prezent si bucura-te de oportunitatea creata! Imparte cu cineva drag aceasta experienta si nu uita ca in unele cazuri lucrezi poate un an de zile pentru o saptamana/doua de vacanta. Nu lasa gandurile si emotiile negative sa-ti strice experienta. Daca si tu ai cateva experiente din care ai invatat ceva util despre vacanta in doi, lasa-mi un comment mai jos iar eu le voi citi cu atentie si voi adauga in acest articol cele mai de top sfaturi venite din partea voastra!

 

Cu prietenie,

Lorra

Relatia de cuplu si aparitia primului copil.Efecte si idei de imbunatatire

couple with baby

” Buna ziua,
Am citit articolul dumneavaostra si postarile celor cu probleme de pe blogul dvs..
Din pacate sunt intr-o situatie destul de stresanta si tensionata. De aceea imi permit sa va rog daca aveti timp sa imi cititi povestea si sa imi raspundeti la cateva intrebari incat sa reusesc sa ma verific.
Am 34 de ani,sunt casatorit din 2008 si impreuna cu sotia din 2006. In 2010 s-a nascut fetita noastra pe care o iubim ff mult.In anul 2009 am ramas fara serviciu si de atunci incerc sa imi caut un loc de munca printre cunoscuti , prieteni , site-urile de specialitate, targuri de joburi etc. Am aplicat de sute de ori si poate chiar mai mult.
Avem cateva probleme in cuplu la modul ca intre noi exista destule diferente privind atitudinea, tipul si felul comunicarii. Sotia este genul mai agitata cand se enerveaza spune multe lucruri chir jigniri care pe mine ma supara, le inmagazinez in mine si nici nu este genulsa isi ceara iertare, sa repare ceea ce a facut. Am fost jignit si in fata parintilor ei , atunci iesind chiar o situatie foarte nasoala cu tatal ei care zicea ca i-am nenorocit fata etc. Eu sunt un tip analitic, tipicar chiar poate prea perfectionist. Sunt linistit, vreau liniste, nu tip , nu ridic tonul si din pacate sotia afost singura persoana care a reusit sa ma faca sa iei din starea mea. Doar ea a reusit sa ma faca sa devin nervos, sa mai tip. Niciodata nu mi-a placut scandalul, penibilul. Si cand eram pe la liceu , apoi la facultate cand exista un conflict eu ma retrageam, uram scandalul.
Cu sotia am urmatoarele probleme:
– este lipsita de voina(eu mereu sunt cel care o imping de la spate),
– nu are initiativa(tot eu sunt acela care initiez plecarile in concediu, comunicarea intre noi, momentele intime, pana si copilul sa nascut pentru ca eu am zis ca vreau un copil, etc),
– nu comunica(de cand am cunoscut-o imi zicea ca daca vrem sa vb sa o facem repede si la obiect ptr ca ea nu are timp),
– lucrurile feminine care tin de igiena unei femei nu se intampla din initiativa ei(imi permit sa dau un exemplu mai ales pentru ca inainte de orice sunteti femeie si vedeti cu siguranta lucrurile altfel – eu trebuie sa ii zic sa se epileze si numai spun ca e suficient acest lucru mai trebuie sa vin si cu argumente de genul ca este inestetic, neigienic, fiind barbat apreciez acest lucru, ca asa este firesc, feminin etc. ea tot timpul gaseste motive, ba ca este dureros, ba ca nu a avut timp etc. I-am spus ca in relatiile mele trecute nu a fost odata nevoie sa atrag cuiva atentia acestui lucru , totul era firesc, era o chestiune feminin,
– din punct de vedere intim ce sa mai zic……initiativa 99,99 % eu pana acum ceva vreme, acum datorita multor refuzuri am ajuns sa nu mai am deloc initiativa, nu spun ca nu avem o viata intima , ci doar ca totul se intampla cand vrea ea, cand are dispozitie, cand are chef etc. practic ea stie ca trebuie sa se intample acest lucru saptamanal si in weekend se intampla, dar ca si o obligatie, ca atunci cand speli hainele ptr ca trebuie sa le speli. Nu ma mai simt dorit, nu face nimic ptr acest lucru, simt ca avem viata intima ptr ca trebuie sa bifeze acest lucru saptamanal.
– tot timpul cand ii spun nemultumirile mele (ptr ca le stie,niciodata nu i-am ascuns nimic , am fost sincer, corect, direct) ea in loc sa se gandeasca , sa vb sa comunicam sa vedem unde am gresit ea da vina pe cei din jur. Spune ca ma gandesc la asta ptr ca un prieten de al meu a divortat recent si ma influenteaza, ptr ca matusa ei mi-a zis ca ea este mai recalcitranta si m-a influentat, ptr ca x sau y m-au influentat dar niciodata …niciodata nu aud si eu ….da stiu ca am gresit, imi cer scuze si sa vad atitudinea ei ca se schimba, sa vad ca discutia pe care o avem a dat roade.
Eu in acest moment am ajuns in situatia sa ma gandesc serios la despartire ptr ca numai sunt fericit, multumit. Vreau liniste, sa am cu cine sa vorbesc mai ales ptr ca eu acum cautand un job sunt suparat, stresat , simt nevoia sa vorbesc cu cineva sa imi impartasesc temerile, parerile etc, iar ea nu are timp. Este adevarat ca lucreaza pana la 6-7 seara dar…..de ce ne mai numim cuplu?
Este foarte adevarat ca ma gandesc la copil, ma gandesc daca nu cumva ma grabesc, daca nu cumva este o perioada mai grea prin care trecem cu totii prin casnicie etc.
Daca puteti sa imi ziceti in cateva cuvinte ce parere aveti si ce sfaturi credeti ca ne puteti da, va raman recunsocator.”

 

Pornind de la acest mesaj primit intr-un commentariu pe blogul meu, astazi voi incerca sa conturez cateva aspecte ale aparitiei copilului intr-o tanara familie si mai ales efectele rutinei si obisnuintei bine-instalate in cuplu.  Asa cum spunea si barbatul  in commentul de mai sus, de multe ori ajungem sa fim coplesiti de situatiile din viata noastra si nu mai stim ce decizii sa luam si ce e mai potrivit atat pentru noi cat si pentru partenerul nostru. Acolo unde ar trebui sa fie  comunicare si negociere exista de cele mai multe ori doar frustrare si neputinta exprimarii unor nevoi autentice.  Dar sa ne uitam la cazul de mai sus si cu ocazia asta sa oferim cateva sugestii de imbunatire concrete:

„Dragul meu cititor, in primul rand iti multumesc pentru deschiderea ta. Ne-ai demonstrat tuturor ca un barbat ascunde o mare de sentimente acolo unde  femeile il calca in picioare, iar eu iti multumesc pentru felul in care ti-ai exprimat sincer constientizarile privind relatia ta. Nu-i usor sa fi in pozitia ta: sot, tata si mai ales barbat care nu se mai simte util in exprimarea profesiei lui. Unde mai pui si o sotie neglijenta ( care presupun ca isi focuseaza atentia pe noul-membru venit in familia voastra- fetita – ). Pornind de la pierderea serviciului tau, cred ca acest eveniment a influentat considerabil atat faptul ca ti-a scazut increderea in capacitatile tale fizice si intelectuale cat si a determinat-o pe sotia ta sa lucreze mai mult ( pana pe la 6-7 ) . Pana aici, sistemul vostru mi se a fi functionabil intr-ucat ati reusit sa va adaptati unor schimbari ( majore ). Nu stiu exact daca acest eveniment a coincis cu venirea fetitei ( 2009 ai pierdut job-ul si in 2010 a venit fetita voastra pe lume ), interesant aspect mai ales daca ne gandim ca ” pana si copilul sa nascut pentru ca eu am zis ca vreau un copil, etc)” . Sunt curioasa daca tot tu ai fost cel care ai ramas acasa sa ai grija de fetita, fiindca asta e posibil sa o faca pe sotia ta sa devina mai autoritata, mai „barbatoasa” implicit in aspectele fizice ( lipsa epilatului poate fi un indiciu a masculinitatii ). La un moment dat spuneai in commentul tau ca  ea se plange ca nu are timp, ceea ce este si logic avand in vedere faptul ca trebuie sa intretina oarecum familia si sa jongleze cu rolul ei de sotie/mama si profesionista. As vrea sa-ti aduci aminte de perioada cand tu erai angajat, cum priveai atunci sexul? Cat timp aveai pentru tine personal ( ingrijire personala, hobby si iesiri cu prietenii )? Insa toate acestea tine cont ca erau pe vremea cand niciunul dintre voi nu aveati rolul de parinte pentru copilul vostru.

As vrea sa insistam putin pe comunicare, care de cele mai multe ori este problematica atat cand vine vorba de cuplu de sine statator cat si atunci cand apare un copil in ecuatie. Patternurile ( obiceiurile ) de comunicare sunt cam aceleasi in fiecare cuplu , ele nu se schimba odata cu venirea copilului, ci mai degraba reliefeaza acolo unde si inainte au fost goluri de comunicare ( neintelegeri sau mesaje cu dublu sens ). Aici as vrea sa amintesc felul cum iti doresti ca ea sa-si ceara iertare pentru ca te jigneste sau pentru ca are un orgoliu marit si nu are timp de comunicare , concedii sau sex de calitate. Dincolo de ceea ce te astepti ca ea sa faca, eu cred ca exista dorinta ta de a ii cere EI iertare ca ai decazut din rolul de Barbat in familie. Un indiciu bun este ( sexul comparat cu spalatul hainelor- de nevoie ). Daca vrei sa oferi spatiu de deschidere partenerei tale, atunci fa tu primul pas. Deschide-te si comunica-i lucrurile intr-un moment prielnic. De multe ori imi place sa dau exemplul cinei in familie in care unul din parteneri isi aduce aminte de o problema si initiaza o cearta fara ca sa-i pese de dispozitia celuilalt.  Asta numesc eu egoism. Sa ne dorim sa primim de la celalalt tot iar noi sa dam doar o scanteie de scandal. Exista oameni care isi exprima usor furia, care jignesc, se cearta iar apoi se calmeaza. Exista oameni calmi, ca si tine, care aduna fiecare scanteie si pornesc un foc interior care de cele mai multe ori ii duc cu gandul la despartire. De parca celalalt a fost cel care a pus lemnele pe foc; in loc sa observe comportamentul auto-sabotant de a strange fiecare motiv/repros/cuvant pentru a intretine ideea ca nu merita sa fie fericit. Nici macar sa observe eforturile sustinute ale partenerului.

Atunci cand iti cunosti nevoile, sti ce ai de facut si unde poti sa imbunatatesti. Cred ca faptul ca ai participat la evenimente si ai depus Cv-uri este o experienta din care trebuie sa fi invatat macar ce anume ti s-ar potrivi din punct de vedere profesional, iar daca inca nu sti aceste lucruri clare iti recomand un MBTI  plus alte teste de aptitudini si personalitate. Poate totusi in aceasta perioada in care ai avut timp sa dezvolti probleme mai vechi ingropate intre voi doi, ai folosit-o  ca o perioada in care sa-ti pui oridine in prioritatile tale si pentru a strange o doza minima de motivatie pentru a iesii din situatia aceasta. Sa nu te mire jignirile sotiei, tensiunea si nervozitatea ei, pentru ca ele au un fundament puternic pe care asa cum bine ai intuit nu il poate exprima pentru ca la nivel mental te-ar castra cu adevarat.  Ar ucide si ultima urma de barbat din tine daca ti-ar zice ca te considera josnic, ca te lamentezi ca o femeie si ca ea are nevoie de timp sa se acomodeze atat la statutul de mama cat si cel de sotie.  Ai mare dreptate si trebuie sa recunosc ca pasiunea intr-o relatie este cea care „adoarme” odata cu toate suisurile si coborasurile prin care trec cei doi. O lenjerie sexy, un concediu ca doi tineri indragostiti, o cina romantica sau pur si simplu o baie in cada relaxanta sunt doar  niste incercari pentru a va apropia ( insa masca falsitatii nu este cu adevarat data jos de niciunul dintre parteneri, ei doar se prefac ca joaca intr-un film in care isi salveaza casnicia), cand defapt adevarata aventura este cea a construirii unei noi dimensiuni ale intimitatii.

Sinceritatea fara actiune nu are decat un efect advers. Vrei ca partenerul tau sa te cunoasca, sa-ti stie gandurile si trairile iar daca esti sincer nu faci decat sa-i arunci in fata neputintele ( imposibilitatea de a schimba ceva in acel moment ), exact asa cum fac eu in acest moment cu analiza. Ceea ce lipseste dupa constientizare este actiunea indreptata intr-o directie clara, cu un scop bine-definit si cu eforturi sustinute. Nu esti singurul in situatia acesta, am intalnit cel putin o duzina de barbati care au intampinat acelasi gen de situatii si cred ca atunci cand au reusit sa stabileasca echilibrul cu ei insisi si cu rolul pe care-l exercitau in societate si in familia lor, au reusit sa se simta din noi capabili , inteligenti si mai ales utili. Un exemplu de urmat pentru copii lor. Ceea ce am impresia ca vrei sa fi si tu pentru fetita ta si in ochii sotiei tale.

Ziceai ca nu iti place scandalul, crede-ma cand iti spun ca nimanui nu-i place , insa este rezultatul unor sentimente adanc ingropate, unor vorbe ne-spuse si mai ales unor actiuni ne-nascute. Cand invatam sa ne asumam consecintele ne dam seama ca un scandal este o oportunitate de a evolua si de a invata din greselile noastre. Ce-i drept, nu trebuie sa devina un obicei si bineinteles cuvintele pot fi exprimate si intr-un mod constructiv, dar asta se invata intr-un sedinta de terapie si devine o deprindere pe care oricine o poate invata, exersand.

 

Mesajul meu pentru toti barbatii si femeile in situatia voastra este:

„Fiti barbati ca sa aveti o femeie langa voi! „

 

Iar tu esti norocos ca ai doua langa tine, atat sotia cat si fetita ta. Pretuieste-le dar nu inainte sa te pretuiesti pe tine, ofera-le sensibilitatea ta si comunica cu ele insa nu uita de actiune si pasiunea pentru a face ceva util si considerabil din munca ta. Socializeaza si cunoaste lume, schimba idei, imbogateste-le pe cele vechi cu noi experiente si nu-ti uita valorile familiale. Construieste un castel bazat pe incredere, decoreaza-l cu experiente frumoase impreuna si mai apoi lumineaza-l cu credinta si speranta. Scrie un obiectiv pe o piatra si cu fiecare pietricica formeaza o gradina. Umple-o cu flori in momentul in care ai rezultate!

Iti doresc ca peste ani de zile , fetita ta sa iti multumeasca pentru actiunile tale, pentru constientizarile tale si mai ales pentru ca ai avut rabdare sa-i dezlegi sotiei feminitatea, asumandu-ti masculinitatea ta.

 

Cu prietenie,

Lorra

 

Libertatea in relatia de cuplu si BONUS un exercitiu SIMPLU

 

couple

                                                                                                                                                                                                                                     A trecut ceva vreme de cand nu am mai scris nici un articol si astazi in urma discutiei cu o prietena am avut inspiratia, ca sa zic asa, sa dezbat din punctul meu de vedere  ce-nseamna libertatea in relatia de cuplu si formele ei mai subtile care de multe ori nu seconcretizeaza.

Cred ca odata cu experienta in relatii sunt doi mari factori de care cu totii ne lovim: dorinta de implinire si fuga de un angajament serios.   Iata si explicatia:

– primele relatii sunt cele in care experiementam atat in cunoasterea celuilalt partener cat si in dezvoltarea noastra. Invatam, in cel mai bun caz: care sunt nevoile noastre in relatie, cum anume putem sa exprimam acest lucru, care sunt limitele si cat de dispusi suntem sa facem sacrificii ca sa fim fericiti. Desigur,  este important si felul cum „il facem fericit pe partener”, de parca fericirea celuilalt ar depinde cu adevarat de ceea ce facem sau nu facem noi.

– exista anumite activitati ( hobby, iesirea cu prietenii etc ) care deranjeaza pana la scene de gelozie pe partener. Decat sa oferim explicatia necesara , e mai simplu sa facem sacrificii si de aici se ajunge la reprosuri  care mai tarziu vor deveni un motiv bun de despartire.

 

– ne dorim ca partenerul nostru sa ne ofere totul: starea de calm si intelegere, sex de calitate, atentie, flori, ciocolata si jucarii de plus.  Dincolo de asta, suntem atat de deficitari in a ne oferi noua toate aceste „cadouri” . Avem pretenti insa ar trebui sa le avem de la noi insine.

–  uitam sa fim atragatori, evitam sa facem eforturi majore pentru a  ne simtii cu adevarat sexy. Imbracam aceleasi haine si acelasi comportament incat devenim al naibii de previzibili. Un citat zicea ceva de genul: „Fa azi ce ai facut si ieri si vei obtine acelasi rezultat” , pacat ca pe parcus ce timpul trece ajungem defapt sa facem un obicei din certurile zilnice. Macar asa obtinem atentia (doza necesara zilnica ) insa ea devine un soi de atentie negativa , un schimb de ganduri vorbe si atitudine de aparare a sinelui.

 

Daca ar fi sa fie necesar inainte de casatorie un anumit pas in cunoasterea celor doi parteneri, eu as propune negocierea libertatii. Degeaba ne ascundem dupa deget ca defapt fiecare e liber intr-o relatie, cand defapt realitatea e diferita rau de tot. Barbatii se dau rotunzi ca sunt liberi, ca pot sa faca orice oricand oricum si cu oricine insa vin ca niste mielusei acasa la prietena/nevasta si se aseaza in pat cu urechile blegite si cu coada intre picioare cerand parca mila si iertare. Desigur florile si comportamentul umil ce vor urma sunt doar cireasa de pe tort ca „sa-si spele pacatele”. Femeile sunt libere sa faca orice, oricand si cu oricine si defapt petrec ani de zile langa acelasi barbat visand  la ziua cand vor avea curaj sa fie senzuale si sa-l agate pe colegul de servici apetisant. Desigur , nu vor face sex niciodata cu un alt barbat ( pentru ca sunt prea obisnuite sa il cicaleasca pe cel de-acasa si sa-l critice ).

Ne vrem parteneri liberi si cu toate drepturile, insa fugim de obligatiile aferente acestui statut. Si ce se-ntampla cand fugim de responsabilitate? In principal , suferim. Dar daca suferinta asta ne facem sa ne simtim vii? Daca asa ne „traducem ” noi implicarea intr-o conexiune cu celalalt?

„Se spune ca atat ura cat si iubirea te lega de cineva. ” In ambele trairi emotionale investesti o groaza de energie directionata spre un altcineva. Un izovor nesecat de atentie, ganduri, griji si mai ales asteptari false.  Vrem defapt sa fim liberi, insa cautam motive sa ne agatam de ceilalti. Poate asa ne dispare si noua frica de a fi singuri pe lume, singuri si suferinzi incat sa ajungem mari poeti intr-ale dragostei.

Pana nu cunosti cu adevarat ce anume te motiveaza sa intri intr-o relatie, pana nu iti recunosti punctele slabe si nu reusesti sa fi sincer atat cu tine cat si cu celalalt, toata ideea de libertate este o cacealma. O mare minciuna de care te agati ca sa poti sa iti tarasti existenta spre implinirea nevoilor de baza ( in principal ).

Nu te poti numi un partener liber daca dupa ce pleci de la servici timp de un an de zile dai un telefon iubitei acasa: „-Alo, mai este paine? „. E o intrebare de rutina, candva necesara apoi devenita un precedent, o rutina, mai apoi ceea care te conduce si iti taie libertatea de a face altceva . Asa e si cu relatia de cuplu. Mai intai este necesar un anumit comportament, apoi ajungi defapt sa-l practici pentru ca el corespunde unor reactii mult-asteptate si pe parcus devine obicei. Bine-ar fi daca toate acestea ar avea doar efecte pozitive. Ce ne facem cand obiceiurile ajung sa ne ingenuncheze? In mod normal ar trebui sa ne ofere evolutie si sa invatam din greselile noastre, dar oare se-ntampla cel mai des in felul acesta?

 

Sa fi liber intr-o relatie de cuplu, este din punctul meu de vedere o utopie.  Poti sa inveti sa te exprimi, poti sa inveti sa-ti negociezi cu adevarat nevoile si mai ales sa obtii ceea ce ai nevoie intr-un mod placut, usor si natural.  Poti sa inveti sa te pliezi pe nevoile celuilalt, poti sa inveti sa te adaptezi comportamentului si sa-ti creezi noi obiceiuri care sa se potriveasca perfect cu activitatea de zi cu zi, insa sa fi cu adevarat liber in doi este mai mult decat un ideal. A depinde de celalalt de multe ori are o multime de forme subtile in viata normala de cuplu. In primul rand ca  interactiunile dintre cei doi sunt mai degraba o incercare de adaptare a programului si dorintelor, ca apoi sa devina un neaparat necesar pentru ca cei doi sa interactioneze intr-un mod sanatos. Daca am transpune acestea in viata sexuala de cuplu ar fi cam asa:

– daca partenerul meu vrea sa facem sex, atunci el imi va da de inteles acest lucru

– daca vreau sa  creez intimitate in relatia cu partenerul nu trebuie decat sa gasesc momentul potrivit pentru amandoi

 

Cand defapt acestea sunt doar niste scuze pentru a nu ne asuma responsabilitatea de a actiona.  E ca si cum ai lasa intotdeauna toata munca grea sa vina de la celalalt , iar celalalt sa se astepte ca totul sa vina natural.   Daca ne-am asuma cei 50% din relatie, am avea satisfactia ca putem sa schimbam cursul reactiilor primite si oferite partenerului.

 

As vrea sa-ti ofer o TEHNICA care iti aduce rezultate uimitoare. Defapt, iti lansez o provocare in acest moment la care tare as vrea sa-mi lasi un comment cu feedback-ul tau si sa le spui si celorlalti daca functioneaza:

TIMP DE 10 ZILE OFERA PARTENERULUI TAU  ZILNIC INTRE 3-5 COMPLIMENTE !

Asa cum ai citit, e foarte simplu. Vreau sa te gandesti la aspectul fizic, la cel comportamental si la cel emotional. Iata si exemplu:

– FIZIC: „Imi place culoarea parului tau; Ce frumoasa piele ai! ; Ce bine iti sta barbierit !” Woaw, camasa/rochia arata foarte bine pe  corpul tau! ” etc

– COMPORTAMENTAL: ” Imi place cum te-ai comportat azi-dimineata cu mine! ; Ma ajuta enorm sa speli vasele !; Imi place ca sti intotdeauna cum sa te comporti cu mine cand sunt nervos/a ! ” etc

– EMOTIONAL: ” Ce sensibil si dragut/a esti ! ; Multumesc ca esti atat de atent/a! ; Ma faci sa ma simt mai deschisa atunci cand ma privesti cu intensitate si blandete! ” etc

 

Apoi TIMP DE ALTE 10 ZILE OFERA-TI INTRE 3-5 COMPLIMENTE !

Aici probabil o sa ti se pare mai greu mai ales daca nu te cunosti si ti se pare ca ai numai defecte. La fel, gandeste-te la aspectul tau fizic ( sigur ai sa gasesti si ceva caracteristici frumoase si simetrice ale corpului tau ), la aspectele comportamentale ( poate  exista ceva anume care-l faci atunci cand vrei sa ii faci pe ceilalti sa se simta bine si sa zambeasca ) si nu in ultimul rand la emotiile tale.

-FIZIC: ” Am un corp sanatos ! ; „Imi place parul meu si pielea mea este fina! ; „Am brate puternice – ptr barbati – „;  etc

-COMPORTAMENTAL: ” Am incredere in mine si pot sa ma comport rational atunci cand cineva ma jigneste sau ma provoaca „;  ” Cand sunt fericit/a imbratisez persoana de langa mine!” etc

-EMOTIONAL: ” Imi aleg cu atentie reactiile emotionale atunci cand sunt in situatii de criza!” ; „Imi exprim emotiile intr-un mod pozitiv ! ” etc.

 

Poate la prima vedere nu ti se pare mare lucru acest exercitiu, insa iti garantez ca in maxim 20 de zile vei avea rezultate exceptionale. In primul rand vei incepe sa constientizezi si sa lucrezi la modul cum percepi persoanele de langa tine, in special partenerul. Apoi  iti vei da seama ca actiunea este cheia rezultatelor pe care le ai si vei incepe sa iti exprimi mai usor ceea ce simti atat in legatura cu tine cat si in legatura cu ceilalti. Un lucru mic facut zilnic iti aduce  o serie de constientizari si contribuie la imbunatarirea relatiilor cu ceilalti cat si cu tine.

Astept sa-mi scri rezultatele tale, iar daca ai fost creativ/a cu exercitiu anunta-ne si pe noi sa incercam varianta ta.

 

 

Cu prietenie,

Lorra

Infidelitatea- cauză sau efect al unui complex de inadaptare?

 

Infidelitatea- cauză sau efect al unui complex de inadaptare?

646x404
Chiar dacă din perspectiva partenerului trădat infidelitatea celuilalt apare în
primul rând ca o cauză a neînţelegerilor şi conflictelor din cadrul cuplului, o analiză mai
profundă relevă faptul că acesta este în primul rând un efect al complexului dual de
inadaptare maritală. Infidelitatea apare de cele mai multe ori ca reacţie de apărare, sau de
căutare a unei “soluţii compensatorii “, pentru o relaţie maritală nesatisfăcătoare sau
disfuncţională. Adulterul unuia dintre soţi sau al ambilor este un simptom cert al unui
deficit interacţional marial, a cărui cauzalitate nu o constituie neapărat incompatibilităţile
psihosomatice reale, dar, mai ales, erori relaţionale, determinate de o pluralitate de
factori: psihologici, educaţionali, interpersonali şi socio-culturali.

Infidelitatea aduce în cuplul conjugal o serie întreagă de distorsiuni de rol, perturbând grav climatul socio-afectiv conjugal, exacerbând reacţiile de gelozie, ostilitate şi ranchiună.

Partenerul abandonat fie dezvoltă stări depresive, care îl împiedică să îşi îndeplinească în mod corespunzător celelalte sarcini de rol familial, fie trăieşte într-o stare de stres continuu, care îi alimentează agresivitatea .
Ce anume declanşează aventura ?
Aventurile nu apar din senin. Cele mai multe au în spate anumite evenimente
care le generează. Multe cupluri nu îşi dau seama de aceste circumstanţe, considerând
evenimentele în cauză lipsite de importanţă. Iată câteva elemente care declanşează
frecvent aventura:
– pierderea unei fiinţe dragi din familie
– atingerea vârstei mijlocii
– problemele materiale
– schimbarea modului de viaţă
– diversificarea şi îmbogăţirea reţelei de relaţii interpersonale.
– alinierea la “standardele “sociale
– probleme de relaţie

Insatisfacţiile şi infidelitatea

Infidelul consideră că partenerul său nu îi satisface nevoile legitime, aşa că, după
o aşteptare în van caută în altă parte ceea ce nu a găsit acasă. Există un decalaj important
între aşteptările unuia şi ceea ce îi oferă celălalt, un decalaj neobservat la începutul
relaţiei.
– lipsa de satisfacere a nevoilor afective poate fi generată de faptul că există
indivizi cu nevoi imense, insaţiabile.
– lipsa de satisfacere a nevoilor sexuale
– lipsa de satisfacere a nevoilor de comunicare
– lipsa de satisfacere a nevoilor energetice
– lipsa de satisfacere a nevoilor de evoluţie

 

 Cele mai întâlnite tipuri de aventuri, potrivit Juliei Cole (2005) sunt:

1. Aventura „celui care deschide uşa”
Noua relaţie este ca o uşă deschisă spre o viaţă nouă. Uneori, partenerul înşelat
este, la rândul lui, uşurat că relaţia s-a încheiat. Alteori, consideră că totul funcţiona
normal şi este şocat de faptul că celălalt vrea să rupă relaţia.
2. Aventura „scaunului cu trei picioare ”
Este o aventură de lungă durată, cu implicaţii profunde asupra relaţiei. Când
povara unui cuplu devine prea mare, fie din cauza problemelor din afara cuplului ( un
copil are probleme cu poliţia, boala unui părinte,etc), sau din interiorul său (dificultăţi
financiare, scandaluri frecvente ), unul dintre parteneri poate căuta un sprijin din afară.
Aventura acţionează ca un al treilea picior al scaunului care se clatină, care echilibrează
situaţia. De aceea acest tip de aventură poate dura ani de zile.

3. Aventura „răzbunării ”
Deşi este în general de scurtă durată, poate fi o problemă reală pentru un cuplu.
Apare atunci când unul dintre parteneri se simte rănit şi decide să îşi „pedepsească”
partenerul în acelaşi mod în care a fost şi el rănit.
4. Aventura „observă-mă”
Este o aventură de scurtă durată, de o noapte, sau, se poate întâmpla chiar să nu
implice sexul. Apare în relaţiile în care partenerii nu reuşesc să atragă atenţia unul altuia.
Este o ameninţare emoţională, care poate fi utilizată pentru implicarea cuplului în
rezolvarea unor probleme ignorate.
5. Aventura „evitării”
De fapt, termenul se referă la aventuri repetate. Partenerul care are acest gen de
aventură evită intimitatea cu celălalt şi se teme să nu fie vulnerabil emoţional
6. Aventura „experimentală”
Este aventura cea mai legată de sex ( „ a fost doar sex” – obişnuiesc să spună cei
implicaţi) şi are loc în cuplurile în care experienţa sexuală este redusă, fie pentru că
partenerii cuplului au făcut sex până atunci doar unul cu celălalt, fie au dificultăţi de a
discuta pe acest subiect.

Consecinţele infidelităţii pentru relaţia de cuplu


Urmările infidelităţii sunt tot atât de diverse pe cât sunt de diverse situaţiile şi
persoanele. Ele pornesc de la dezorganizări grave şi chiar definitive ale familiei, până la reînnodări spectaculoase ale cuplului disfuncţional, redând forţa de regenerare a
interacţiunii maritale.

Consecinţele infidelităţii pot fi sintetizate astfel:
a)pentru persoana infidelă
Efecte benefice: a te îndrăgosti din nou înseamnă a retrăi acea revoluţie a bucuriei
pe care o presupune starea de îndrăgostit. Îndrăgostire înseamnă simţuri exaltate, spirit
luminat şi trăirea impresiei că te-ai născut încă o dată. Un nou partener ne aduce şi alte
modalităţi de a gândi, de a simţi şi de a acţiona, adică : de A TRĂI. De a simţi, din nou,
fericirea.
Efecte negative : sunt legate tocmai de reversul celor descrise mai sus : tristeţe şi
frustrare legate de lipsa amantului sau amantei, agravate de dificultatea de a-I putea
contacta, anxietatea legată de o situaţie adeseori inconfortabilă , epuizarea legată de stres
şi cheltuielle de energie pe care le presupune o viaţă dublă. Lor li se adaugă complicaţiile
sau chiar dramele legate de unul dintre protagonişti : partenerul(a), amantul(a),
partenerul(a) amantului(ei). Suferinţa unora şi a altora umbreşte bucuria trăirii, iar
culpabilitatea tulbură exaltarea.
b)pentru partenerul sau partenera persoanei infidele
Efecte benefice:
-“Resuscitarea” sentimentelor de iubire
– Ameliorarea dispoziţiei partenerului infidel
– Persoana infidelă poate trăi o reîntoarcere a iubirii pentru partenerul său. El sau
ea pot simţi, la un moment dat că, orice ar fi, “tot mai bine este acasă “

– Infidelul aduce în cuplu conjugal experienţa sa “îmbogăţită “.
Efecte negative :
Suferinţa şi cortegiul ei : sentimentul de abandon, de deposedare, de devalorizare,
trădarea…
Redeschiderea rănilor mai vechi
a) sentimentul de abandon – sentiment pe care copilul din interior nu l-a uitat.
Oricât de iubitoare era mama, ea era nevoită să ne părăsească uneori. 

b) sentimentul de deposedare- este cel responsabil de impresia că rivalul nostru ne
ia obiectul afecţiunii şi ne exclude din iubire. Această situaţie este cunoscută încă din
vremea iubirii oedipiene, perioadă în care cunoaştem triunghiul infernal şi gelozia.
c) sentimentul de devalorizare. Infidelitatea partenerului este trăită ca un act care
ne pune în discuţie valoarea. Astfel, suferinţa are şi o rană narcisică la origine.
Toate aceste sentimente au un numitor comun: FRICA, sub toate formele sale :
frica de a nu mai fi iubit, frica de a nu mai fi demn de iubire sau de dorinţă, frica de a fi
singur.

 

Lasa-mi un comment la acest articol si spune-mi parerea ta despre infidelitate. Daca mai sunt si alte teme pe care vrei sa le abordez in articolele mele viitoare, poti mentiona asta in commentul tau iar eu promit ca te rasplatesc cu cele mai valoroase informatii in domeniul familial si al cuplului.

Cu prietenie,

Lorra

Pentru femeile care sufera (articol raspuns la Jignirile in cuplu)

cearta

„Foarte interesanta postarea ta. Pe mine, abuzul verbal din cuplu m-a distrus psihic. Stii cum e, ii auzi pe ceilalti din jur cum te considera o inadaptata, o persoana rea, care nu este in stare sa faca nimic, incat chiar ajungi sa crezi ca nu meriti mai mult.
Povestea mea… am avut o relatie de 4 ani. El, un tip frustrat, lipsit de neincredere in sine, fara job, dar, culmea stabil financiar. Pe parcursul relatiei mi-a adus toate jignirile din lume, adormeam si ma trezeam plangand. Jignirile nu imi erau aduse doar mie ci si membrilor familiei mele. Bineinteles, ca dupa abuzul psihic a urmat si cel fizic. Tot ce imi amintesc este ca ma rugam sa nu mai simt nimic, ajunsesem la limita suferintei psihice si fizice. Ne-am despartit in urma cu ceva timp/ a trebuit sa il pacalesc ca sa il fac sa plece. M-a tot sunat cand avea stari proaste, eu- ca o fata buna il incurajam si il ascultam. Nu i-am dat niciodata sperante ca putem relua relatia. Acum cateva zile, m-a sunat sa ma ceara in casatorie, practic un sfert de ora a trebuit sa il ascult spunand – te rog sa ne impacam, reinvie-ma! De ce ma simt ca o nenorocita fara suflet? Eu chiar nu cred ca oamenii se schimba. Il accepti asa cum este sau nu asa cum nu poti sa posezi oameni, doar bunuri materiale. Eu chiar nu pot sa trec peste durerea pe care mi-a provocat-o si relatia noastra ar fi plina de resentimente. Pana la urma, o viata avem, de ce sa ne-o ingreunam singuri? Tot ma intreb, de ce ma simt atat de rea si daca ar merita sa ii mai dau o sansa? Uite, nu cred in ghicitoare si in previziuni asupra viitorului, dar tare as vrea acum sa stiu ce consecinte vor avea actiunile mele.” Manuela 

           Am scris in urma cu mult timp un articol despre Jignirile in cuplu   https://lazarloredana.wordpress.com/2012/12/10/jignirile-in-relatia-de-cuplu-cauze-efecte-si-atitudinea-solutie/, mare fiindu-mi mirarea cand am primit o serie de e-mailuri in care femeile imi scriu ca au fost jignite, batute sau chiar au suferit ani de zile in tacere in relatiile lor ( primind o serie de jigniri si critici), care le-au facut sa se simta „nenorocite fara suflet”.  Imi aduc aminte ca in vacantele de la sat , stateam cam 2 luni printre rude, familii si vecini care mi-au oferit o imagine detaliata a ceea ce inseamna abuzul, violenta si consumul excesiv de alcool. Un barbat „frustrat” este un produs al mai multor factori: interni si externi . Educatia lui (familia, lipsa unei familii, principii preluate prin exemplu dar si prin contra-exemplu din familie/rude), profesia (sau lipsa unui job) si peste toate presiunea sociala ca un barbat trebuie sa fie puternic, stabil si echilibrat/muncitor. Pe de alta partea, avem femeile ( care s-au lasat conduse <de voie , de nevoie> , cele care si-au crescut copii punandu-le mana la ochi/urechi atunci cand barbatul casei venea cu „chef de cearta” .  Am luat parte la tot soiul de abuzuri ( din pozita de observator, copil inocent care nu-ntelegea de ce trebuie sa fiu acolo si sa aud/vad certurile altor familii ). Ce-l poate face pe un tata sa-si bata copii, sa-i injure si sa-si inchida nevasta in casa ? Alcoolul? Stresul? Bolile? Nebunia? 
Orice agresor are un istoric si cred ca ar trebuii sa vorbim si de agresorii de zi cu zi care sunt in relatiile astea „aparent” perfecte . Din exterior e usor sa vezi cum  se potrivesc cei doi ( de-altfel exista o masca sociala pe care cuplul o poarta cu atata deminitate , iar ce se-ascunde sub ea… Dumnezeu cu mila! ) .
 
Daca esti un suflet de femeie, sensibil si protectiv… e posibil sa ajungi intr-o relatie in care vrei sa-l salvezi pe partenerul tau ( fie ca are probleme cu drogurile, alcool si alte dependente… fie ca are probleme financiare sau cu familia ). Dar oare ce se-ascunde in spatele dorinte de a salva pe cineva ? Sa luam cazul unui pompier ce reuseste sa salveze un copil dintr-un incendiu. Ce primeste el? Recunosiinta, laude  si numai vorbe bune. Poate chiar sa fie avansat in functie. In relatiie, ne dorim aceleasi lucruri de la partener. Sa fim valorificati, sa ne dam sufletul si sa primim in schimb un alt suflet caruia sa-i alinam suferintele si durerile. Singura diferenta e ca intr-un incendiu un copil e fara ajutor , un adult are capacitatea de a-si gestiona suferintele, de a trece cu iertare peste ranile din trecut din cauza familiei sau chiar proprile rani creeate prin prisma perceptiei.  O persoana agresiva de multe ori inspira furie combinata cu mila si mai apoi iti lasa un gust amar de tristete. O victima iti inspira mila dar si frustrarea ca are multe optiuni si ea totusi vrea sa „para” bine in ochii celorlalti sau poate chiar a agresorului.
 
Mi-au scris multe femei si cred ca voi mai primi  marturiile lor. Cu unele am stat de vorba, altele mi-au scris doar ca un fel de „jurnal de calatorie, de ganduri si regrete”. Dragele mele, decizia e a voastra. Nu exista  agresor fara victima! Nu exista victima care se respecta cu adevarat, care intelege care sunt consecintele actiunilor ei/lui.  Din moment ce constientizezi in ce situatie esti si care sunt resursele tale, e nevoie de actiune propriu-zisa. Suntem buni la teorie, insa cred ca ce face diferenta este modul in care actionam. 
 
„Iubiti-va  , protejati-va , salvati-va! ” 
 
Cred din tot sufletul ca daca am invata sa fim parinti pentru noi, nu pentru partenerul nostru…am avea o viata mai libera si ne-am elibera partenerul sa decida ce e bine si ce e rau. Exista aceasta capacitate de discernamant si trebuie sa alegi daca vrei sa fi alaturi de partenerul tau in acest proces sau pur si simplu cauti sa te protejezi pe tine in primul rand. 
 
„iti multumesc pentru articol! eu am fost jignita de fostul meu sot verbal si fizic.imi pare rau ca am stat 11 ani in aceasta relatie.nu am putut discuta calm cu acea persoana niciodata…nu am fost adepta violentelor de niciun fel…era mai mare decit mine cu 11 ani…eu cred ca in subconstientul meu era bagata educatia de-acasa.am avut o bunica care tot imi povestea ca iubirea rabda toate…am avut un tata autoritar…si asa am crescut in frica…frica de dumnezeu….de fapt frica de viata…acum insa ma autoeduc.sper sa nu mai gresesc intr-o alta relatie…sa fac compromisuri…si sa ma las sa fiu facuta proasta…” Marina 
 
Diferentele dintre parteneri, educatia si momentele in care vietile lor se intalnesc. Sentimentele fiecaruia si reprosurile pe care si le aduc. Aceste strigate vizibile si invizibile in care doi oameni incearca sa razbata in situatiile in  le intalnesc ( sau le atrag prin deciziile lor).
A cui e vina?
Cine poate rezolva?
Ce sa faca unul?
Ce sa faca celalalt?
 
As vrea sa detin aceasta solutie general valabila, insa imi dau seama ca fiecare om e unic si ceea ce pot face e sa-i fiu alaturi in acest proces de descoperire proprie a solutiilor. E ca si cum ai incerca sa inozi niste ate atat de tare si de complicat si apoi sa mergi cu ele la cineva strain  sa te ajute sa te deznozi. Asteptarea e ca acel cineva sa iti ia toate nodurile ( sa te elibereze de povara lor) si apoi in timp ce le deznoata sa-ti explice ce trebuia sa faci, asa e? Ei bine, eu cred ca  in realitate munca cea mai efectiva ar fi ca sa iti asumi nodurile pe care le-ai facut in viata si impreuna cu cineva specializat sa  iti amintesti unde?cand?cum? ai facut fiecare nod ca apoi sa gasesti o cale creativa de a le deznota in prezent. Nimeni si nimic nu mai poate schimba trecuta, insa prezentul si perceptia asupra lui se poate modela intr-un mod constructiv, protectiv si constient.  Cand atatea noduri ai facut la ata vietii de nici nu mai sti  unde e capatul si de unde sa te apuci, atunci nu ezita sa ceri ajutorul. Daca e nevoie sa colorezi bucati din ata ca apoi sa le vezi mai clar, o vei face! Daca e nevoie sa tai si sa renunti la alte bucati ca sa poti sa vezi exact nodurile, o vei face! Nimic nu iti sta in cale sa devi ceea ce vrei! 
 
” Eu am o relatie cu sotul meu de aproape trei ani suntem casatoriti de aproape un an.eu am 21 de ani si el 29.de circa un an de zile eu lucrezi in italia trei luni in romania trei luni in italia dupa ce neam casatorit lucrurile sau schimbat intre noi ca sa nu zic ca inainte de a ne cununa ne certam zilnic ne jicneam in ultimul hal.dupa ce in sfarsit neam cununat mai mult mam tinut eu de capul lui sa facem acest pas el nu a fost asa de acord chiar daca imi spunea ca ma iubeste ca pe viata lui.in fine…dupa ce am facut acest pas sa schimbat nu mai primeam miciile atentii de iubire din partea lui chiar si relatia sexuala sa schimbat intre noi…dupa ce mam intors in italia o zi e bine doua nu ne certam de la nimica toate conversatiile sunt construite din injuraturi din partea lui amandoi.suferim amandoi si am vrea ca totul sa mearga mult mai bine intre noi eu imi doresc o familie cu el da cum pot eu sa imi doresc sa fac un copilas cu el cand noi doi suntem in situatia asta?sa nu mai spun de gelozia care e intre noi.increderea e 50% din partea lui amandoi…il iubesc si nu vreau sa il pierd daca as putea primi cateva sfaturi va multumesc ” Alina 
 
 
Atunci cand e vorba de schimbari intr-o relatie de cuplu, cred ca factorii stresori pot defini directia unui cuplu, mai ales daca ei nu sunt gestionati  eficient, iar Sacrificiul nu este singura modalitatea de a razbate intr-o problema…NEGOCIEREA este poate una dintre cele mai eficiente solutii care poate ajuta cuplul atunci cand diferentele dintre prioritatile lor si nevoile lor sunt foarte mari. Cand pierderea este mai mica decat suferinta de a pastra ceva disfunctional, atunci e cazul sa iei o decizie. Tind sa cred ca este o placere ciudata la unii oameni de a-si complica existenta, cand defapt  lucrurile simple sunt cele care te aduc in legatura cu Sinele tau. Gelozie, sex, injuraturi, certuri…sunt pe lista ta de dorinte atunci cand incepi o relatie? Ce oare din comportamentul tau  il determina pe celalalt sa reactioneze? Ce aduci tu in relatia ta si ai pretentia ca celalalt sa-ti ofere „din iubire”? 
 
Daca ai nevoie de cineva care sa poarte rolul de oglinda in care sa te privesti cu adevarat asa cum esti fara prejudecati si critici, daca ai nevoie sa te simti ascultat(a) si  crezi ca e timpul sa iti asumi mai multa responsabilitate pentru relatiile tale, daca vrei sa intelegi mai bine procesul prin care  treci si efectele unor relatii disfunctionale, astept sa-mi scri un e-mail pe adresa: loredana_lazar89@yahoo.com
 
 
PS: Te poti abona la newsletterul din partea dreapta, introducandu-ti adresa ta de e-mail. Vei primi o instiintare defiecare data cand un articol nou este postat. De-asemenea daca ai un subiect interesant si vrei sa afli mai multe despre el, scrie-mi iar eu il voi transforma intr-un articol care poate fi util pentru mai multa lume.
 
Cu prietenie,
Lorra