Cuplul Fashion, ce secrete ascunde?

    508ee7eb94472a6cbbfdbe5ea4c65f43
    Photo: pinterest.com

    Ma gandeam astazi la cuplurile dragute pe care inca avem ocazia sa ii admiram pe strada. Cei care se tin de mana, isi potrivesc outfit-ul, cumpara de la acelasi brand-uri si isi beau cafeaua la Starbucks.

    Insa v-ati gandit care e povestea lor?

    1 Superficialitatea. Este o caracteristica a oamenilor care nu se arata pe ei insisi de teama ca vor fi judecati. Reactia de aparare? Un aer de superioritate si cat mai multe avutii personale care sa mascheze aceasta nesiguranta si lipsa unei personalitati armonioase.
    Cea mai mare suferinta a celor care sunt superficiali este ca nu reusesc sa stabileasca conexiuni calitative in relatiile cu cei din jurul lor.

    2. Snobismul. Desigur, cui nu-i plac lucrurile de calitate si luxul? Insa, ce se-ntampla cand te definesti pe tine doar prin prisma acestor preferinte? Cand rujul tau chanel, masina ta bmw si hainele de la zara sunt cele cu care te indentifici insa goala in fata partenerului, te vezi nevoita sa stingi becul-n dormitor. Daca e „la moda” nu inseamna ca te face o persoana mai buna. Din contra, clientul perfect.

    3. Egoismul. Masina mea, masina ta. Banii mei, banii tai. Timpul meu liber, hobby-urile mele..in care tu nu ai ce cauta. Cerinta exacerbata de libertate insa cererea ridicola ca partenerul sa fie disponibil „la comanda”. Sa iti doresti totul doar pentru tine, insa sa nu oferi nimic celuilalt.

    4. Critica. Autocritica si critica celorlati, incepand cu partenerul. Nu faci bine X lucru, nu gandesti bine Y lucru. Se ascunde imaginea in oglinda a ta. Exact ceea ce vezi la ceilalti, critici defapt la tine. Cand nu te accepti pe tine asa cum esti, faci eforturi imense sa te ascunzi in spatele machiajului, in spatele muschilor sau a hainelor largi pentru ca ai probleme cu greutatea si nu te poti abtine de la mancatul pe baza de stres. Sau -> sport excesiv/cure de slabire; teama ca ceilalti sa nu te judece.

    4. Nevoia de atentie. Cand nu ai nimic de spus, compensezi cu limbajul non-verbal. O fusta prea scurta, o camasa descheiata sau poate un telefon mai scump (in cazul baietilor), care sa atraga atentia celor din jurul tau fara ca tu sa spui ceva in cuvinte. Sa petreci o ora in baie ptr machiaj, sa schimbi 2-3 tinute pana sa te hotarasti si cand iesi pe usa primul gand sa fie : oare ce vor zice ceilalti despre mine?
    Nici in extrema cealalta nu e functional. Sa uiti de tine pana la a avea un aspect neingrijit/lipsit de feminitate.

    Oare e „la moda” sa dai check-in la Starbucks cu iubitul tau, fara sa comunicati realmente unul cu celalalt?
    Oare e „la moda” sa te poarte haina pe tine, nu tu pe ea?
    Ce-i drept o haina aleasa cu grija conform constitutiei tale te poate face mai atragator pentru partener, dar te poate invata sa fii mai cu bun-simt?
    Te poate face sa il/o iubesti mai mult?
    Alege autenticitatea in cuplul tau, fiindca mai devreme sau mai tarziu vei fii nevoit sa iti dai arama pe fata, iar partenerul nu ramane alaturi de tine. Cu cat construiesti un zid mai mare dupa care sa te ascunzi, cu atat vei ramane mai singur/a cand zidul se va prabusi.

    Inca mai exista cupluri care au invatat sa se accepte si sa se sprijine in provocarile lor. Inca mai exista apus dincolo de postarile de pe facebook sau instagram. Trebuie doar sa deschizi ochii si sa le cauti acolo unde au fost intotdeauna ( in primul rand in inima ta) apoi in natura minunata.

    Cu prietenie,
    Lorra

    PS: comenteaza acest articol si poti castiga o sedinta de consiliere gratuita via skype. Cel mai bun commentariu il voi alege in 10iulie ora 00, il voi anunta in acest post.

Cum sa esuezi in relatiile tale

787b9fb7291906137be13be7ee3324dc

Atunci cand ai o relatie si suferi foarte tare ca el/ea te-a inselat sau ai incercat ani la rand sa joci rolul salvatorului crezand ca partenerul tau se schimba, convingerile tale fata de relatie se schimba. Iti doresti sa intelegi ce ai gresit de nu meriti sa fii iubit/fericit alaturi de persoana draga.

Daca relatiile tale au fost un lung sir de incercari esuate, probabil ca ajungi sa sufli si-n iaurt rasturnand pe toate fetele situatia prezenta ca sa eviti suferinta dar si singuratatea.
In primul rand problemele pornesc de „acasa „. Ceea ce noi numim acasa insa ne-a creeat o poveste prin exemplu clar al parintilor. Daca parintii tai au construit o familie cu principii sanatoase( nu ma refer doar la cele biblice) ci mai degraba la siguranta/protectie/afectivitate/comunicare, tu vei incerca sa le construiesti copiind ceea ce ai vazut si experimentat in modelul tau familial.

Daca ai avut un tata absent, alcoolic, infidel s.a.m.d , care a fost ideea cu care ai crescut despre barbati?

Care au fost mesajele pe care ti le-a transmis mama ta cand vorbea despre el?

Ce faceai tu, copil fiind cand ei se certau/violenta?
Ce faci acum cand partenerul tau zbiara la tine?

Nici o reactie nu e intamplatoare, iar daca faci efortul sa iti intelegi reactiile, vei invata mai usor sa le gestionezi si sa le sortezi pe cele care sunt disfunctionale si nu iti aduc rezultatele dorite. Aici se aplica ” schimbarea vine din interior”! Daca te regasesti intr-un anumit moment din viata reactionand ca unul din parintii tai, opreste-te si observa ce anume a declansat reactia ta.

Daca identifici „stimulul” declansator, poti pe viitor sa iti modifici reactiile in asa fel incat sa produci rezultate diferite.
Ex:
Marian si Alina mancau in bucatarie. Alina scoate o farfurie din dulap si alunecandu-i din mana o scapa pe jos si se sparge. Marian se enerveaza si o jigneste: „- Proasto, nu vezi ce neindemanatica esti? Nimic nu sti sa faci!”
Modul lui Marian de a reactiona e determinat de o multime de factori cat si de tatal lui care obisnuia sa ii reproseze mamei lui ca nu e ” buna de nimic”.
Cum ar fi putut Marian sa reactioneze „altfel” incat sa nu o devalorizeze pe partenera lui?
„-Alina, esti ok? Pot sa te ajut sa strangi cioburile?”
Daca reactia lui ar fi fost indreptata spre siguranta Alinei, ea s-ar fi simtit protejata (asa cum tatal ei o proteja cand era mica), apoi parteneriatul dintre cei doi ar fi fost reliefat prin ” Pot sa te ajut sa strangi cioburile?”.
Stimulul declansator e posibil sa fie chiar sunetul unei farfurii sparte.

O relatie fara respect este un chin pentru parteneri, de aici si „focul”, care nu este pasiune, asa cum multi au invatat sa il identifice, ci este necunoastere. Nici reciproca dar nici a nevoilori individuale. Cearta, ca si o ploaie de vara, are rolul de a spala praful. Se racoresc lucrurile si parca fiecare stie incotro sa mearga. Nu intotdeauna drumurile sunt separate. Poti alege sa continui acelasi drum, insa de data aceasta cu un scop mai clar, cu responsabilitati impartite si asumate.
O alta problema care intervine, este impartirea gresita a responsabilitatilor. Daca unul dintre parteneri nu se pricepe
la comunicare si negociere, nu are eficienta sa fie cel din cuplu care sa se ocupe de aceasta parte. Desigur, el se poate dezvolta insa mult timp aceasta noua responsabilitate va fi ne-naturala si stangace.
Daca o persoana e facuta sa conduca, permite-i sa conduca. Nu il pune sa faca curatenie in birourile celor care nu isi fac treaba.

O relatie fara incredere este mai grea decat orice pedeapsa. Te tine in suspans, te face sa gandesti gresit despre partenerul tau si mai ales iti distruge si ultima urma de incredere in tine.
Cum poti sa iesi neafectat dintr-o asa experienta?
Cum poti sa continui sa incerci sa fii fericit daca nu ai incredere si respect?

Exploreaza povestea ta de viata alaturi de mine si te voi ajuta sa gasesti raspunsurile potrivite pentru ceea ce traiesti tu acum sau din trecut si te-a facut sa suferi.
Nu esti sortit la esec nesfarsit, meriti sa inveti cum sa iti construiesti fericirea!
Nu esti singura persoana in situatia aceasta si de multe ori suferinta nu este singura care te poate invata sa evoluezi.
Cere ajutorul unui specialist care are uneltele necesare pentru a cauta acolo unde iti e teama sa explorezi singur/a.
Ce rost are sa pierzi luni sau ani de zile invartindu-te in acelasi cerc vicios in care te minti singur ca iti este bine, cand defapt suferi si nu gasesti calea sa razbati in viata ta.

Lasa-mi un mesaj si vom evalua situatia ta personala incepand sa lucram impreuna.
Cu prietenie,
Lorra

Libertatea in relatia de cuplu si BONUS un exercitiu SIMPLU

 

couple

                                                                                                                                                                                                                                     A trecut ceva vreme de cand nu am mai scris nici un articol si astazi in urma discutiei cu o prietena am avut inspiratia, ca sa zic asa, sa dezbat din punctul meu de vedere  ce-nseamna libertatea in relatia de cuplu si formele ei mai subtile care de multe ori nu seconcretizeaza.

Cred ca odata cu experienta in relatii sunt doi mari factori de care cu totii ne lovim: dorinta de implinire si fuga de un angajament serios.   Iata si explicatia:

– primele relatii sunt cele in care experiementam atat in cunoasterea celuilalt partener cat si in dezvoltarea noastra. Invatam, in cel mai bun caz: care sunt nevoile noastre in relatie, cum anume putem sa exprimam acest lucru, care sunt limitele si cat de dispusi suntem sa facem sacrificii ca sa fim fericiti. Desigur,  este important si felul cum „il facem fericit pe partener”, de parca fericirea celuilalt ar depinde cu adevarat de ceea ce facem sau nu facem noi.

– exista anumite activitati ( hobby, iesirea cu prietenii etc ) care deranjeaza pana la scene de gelozie pe partener. Decat sa oferim explicatia necesara , e mai simplu sa facem sacrificii si de aici se ajunge la reprosuri  care mai tarziu vor deveni un motiv bun de despartire.

 

– ne dorim ca partenerul nostru sa ne ofere totul: starea de calm si intelegere, sex de calitate, atentie, flori, ciocolata si jucarii de plus.  Dincolo de asta, suntem atat de deficitari in a ne oferi noua toate aceste „cadouri” . Avem pretenti insa ar trebui sa le avem de la noi insine.

–  uitam sa fim atragatori, evitam sa facem eforturi majore pentru a  ne simtii cu adevarat sexy. Imbracam aceleasi haine si acelasi comportament incat devenim al naibii de previzibili. Un citat zicea ceva de genul: „Fa azi ce ai facut si ieri si vei obtine acelasi rezultat” , pacat ca pe parcus ce timpul trece ajungem defapt sa facem un obicei din certurile zilnice. Macar asa obtinem atentia (doza necesara zilnica ) insa ea devine un soi de atentie negativa , un schimb de ganduri vorbe si atitudine de aparare a sinelui.

 

Daca ar fi sa fie necesar inainte de casatorie un anumit pas in cunoasterea celor doi parteneri, eu as propune negocierea libertatii. Degeaba ne ascundem dupa deget ca defapt fiecare e liber intr-o relatie, cand defapt realitatea e diferita rau de tot. Barbatii se dau rotunzi ca sunt liberi, ca pot sa faca orice oricand oricum si cu oricine insa vin ca niste mielusei acasa la prietena/nevasta si se aseaza in pat cu urechile blegite si cu coada intre picioare cerand parca mila si iertare. Desigur florile si comportamentul umil ce vor urma sunt doar cireasa de pe tort ca „sa-si spele pacatele”. Femeile sunt libere sa faca orice, oricand si cu oricine si defapt petrec ani de zile langa acelasi barbat visand  la ziua cand vor avea curaj sa fie senzuale si sa-l agate pe colegul de servici apetisant. Desigur , nu vor face sex niciodata cu un alt barbat ( pentru ca sunt prea obisnuite sa il cicaleasca pe cel de-acasa si sa-l critice ).

Ne vrem parteneri liberi si cu toate drepturile, insa fugim de obligatiile aferente acestui statut. Si ce se-ntampla cand fugim de responsabilitate? In principal , suferim. Dar daca suferinta asta ne facem sa ne simtim vii? Daca asa ne „traducem ” noi implicarea intr-o conexiune cu celalalt?

„Se spune ca atat ura cat si iubirea te lega de cineva. ” In ambele trairi emotionale investesti o groaza de energie directionata spre un altcineva. Un izovor nesecat de atentie, ganduri, griji si mai ales asteptari false.  Vrem defapt sa fim liberi, insa cautam motive sa ne agatam de ceilalti. Poate asa ne dispare si noua frica de a fi singuri pe lume, singuri si suferinzi incat sa ajungem mari poeti intr-ale dragostei.

Pana nu cunosti cu adevarat ce anume te motiveaza sa intri intr-o relatie, pana nu iti recunosti punctele slabe si nu reusesti sa fi sincer atat cu tine cat si cu celalalt, toata ideea de libertate este o cacealma. O mare minciuna de care te agati ca sa poti sa iti tarasti existenta spre implinirea nevoilor de baza ( in principal ).

Nu te poti numi un partener liber daca dupa ce pleci de la servici timp de un an de zile dai un telefon iubitei acasa: „-Alo, mai este paine? „. E o intrebare de rutina, candva necesara apoi devenita un precedent, o rutina, mai apoi ceea care te conduce si iti taie libertatea de a face altceva . Asa e si cu relatia de cuplu. Mai intai este necesar un anumit comportament, apoi ajungi defapt sa-l practici pentru ca el corespunde unor reactii mult-asteptate si pe parcus devine obicei. Bine-ar fi daca toate acestea ar avea doar efecte pozitive. Ce ne facem cand obiceiurile ajung sa ne ingenuncheze? In mod normal ar trebui sa ne ofere evolutie si sa invatam din greselile noastre, dar oare se-ntampla cel mai des in felul acesta?

 

Sa fi liber intr-o relatie de cuplu, este din punctul meu de vedere o utopie.  Poti sa inveti sa te exprimi, poti sa inveti sa-ti negociezi cu adevarat nevoile si mai ales sa obtii ceea ce ai nevoie intr-un mod placut, usor si natural.  Poti sa inveti sa te pliezi pe nevoile celuilalt, poti sa inveti sa te adaptezi comportamentului si sa-ti creezi noi obiceiuri care sa se potriveasca perfect cu activitatea de zi cu zi, insa sa fi cu adevarat liber in doi este mai mult decat un ideal. A depinde de celalalt de multe ori are o multime de forme subtile in viata normala de cuplu. In primul rand ca  interactiunile dintre cei doi sunt mai degraba o incercare de adaptare a programului si dorintelor, ca apoi sa devina un neaparat necesar pentru ca cei doi sa interactioneze intr-un mod sanatos. Daca am transpune acestea in viata sexuala de cuplu ar fi cam asa:

– daca partenerul meu vrea sa facem sex, atunci el imi va da de inteles acest lucru

– daca vreau sa  creez intimitate in relatia cu partenerul nu trebuie decat sa gasesc momentul potrivit pentru amandoi

 

Cand defapt acestea sunt doar niste scuze pentru a nu ne asuma responsabilitatea de a actiona.  E ca si cum ai lasa intotdeauna toata munca grea sa vina de la celalalt , iar celalalt sa se astepte ca totul sa vina natural.   Daca ne-am asuma cei 50% din relatie, am avea satisfactia ca putem sa schimbam cursul reactiilor primite si oferite partenerului.

 

As vrea sa-ti ofer o TEHNICA care iti aduce rezultate uimitoare. Defapt, iti lansez o provocare in acest moment la care tare as vrea sa-mi lasi un comment cu feedback-ul tau si sa le spui si celorlalti daca functioneaza:

TIMP DE 10 ZILE OFERA PARTENERULUI TAU  ZILNIC INTRE 3-5 COMPLIMENTE !

Asa cum ai citit, e foarte simplu. Vreau sa te gandesti la aspectul fizic, la cel comportamental si la cel emotional. Iata si exemplu:

– FIZIC: „Imi place culoarea parului tau; Ce frumoasa piele ai! ; Ce bine iti sta barbierit !” Woaw, camasa/rochia arata foarte bine pe  corpul tau! ” etc

– COMPORTAMENTAL: ” Imi place cum te-ai comportat azi-dimineata cu mine! ; Ma ajuta enorm sa speli vasele !; Imi place ca sti intotdeauna cum sa te comporti cu mine cand sunt nervos/a ! ” etc

– EMOTIONAL: ” Ce sensibil si dragut/a esti ! ; Multumesc ca esti atat de atent/a! ; Ma faci sa ma simt mai deschisa atunci cand ma privesti cu intensitate si blandete! ” etc

 

Apoi TIMP DE ALTE 10 ZILE OFERA-TI INTRE 3-5 COMPLIMENTE !

Aici probabil o sa ti se pare mai greu mai ales daca nu te cunosti si ti se pare ca ai numai defecte. La fel, gandeste-te la aspectul tau fizic ( sigur ai sa gasesti si ceva caracteristici frumoase si simetrice ale corpului tau ), la aspectele comportamentale ( poate  exista ceva anume care-l faci atunci cand vrei sa ii faci pe ceilalti sa se simta bine si sa zambeasca ) si nu in ultimul rand la emotiile tale.

-FIZIC: ” Am un corp sanatos ! ; „Imi place parul meu si pielea mea este fina! ; „Am brate puternice – ptr barbati – „;  etc

-COMPORTAMENTAL: ” Am incredere in mine si pot sa ma comport rational atunci cand cineva ma jigneste sau ma provoaca „;  ” Cand sunt fericit/a imbratisez persoana de langa mine!” etc

-EMOTIONAL: ” Imi aleg cu atentie reactiile emotionale atunci cand sunt in situatii de criza!” ; „Imi exprim emotiile intr-un mod pozitiv ! ” etc.

 

Poate la prima vedere nu ti se pare mare lucru acest exercitiu, insa iti garantez ca in maxim 20 de zile vei avea rezultate exceptionale. In primul rand vei incepe sa constientizezi si sa lucrezi la modul cum percepi persoanele de langa tine, in special partenerul. Apoi  iti vei da seama ca actiunea este cheia rezultatelor pe care le ai si vei incepe sa iti exprimi mai usor ceea ce simti atat in legatura cu tine cat si in legatura cu ceilalti. Un lucru mic facut zilnic iti aduce  o serie de constientizari si contribuie la imbunatarirea relatiilor cu ceilalti cat si cu tine.

Astept sa-mi scri rezultatele tale, iar daca ai fost creativ/a cu exercitiu anunta-ne si pe noi sa incercam varianta ta.

 

 

Cu prietenie,

Lorra

Infidelitatea- cauză sau efect al unui complex de inadaptare?

 

Infidelitatea- cauză sau efect al unui complex de inadaptare?

646x404
Chiar dacă din perspectiva partenerului trădat infidelitatea celuilalt apare în
primul rând ca o cauză a neînţelegerilor şi conflictelor din cadrul cuplului, o analiză mai
profundă relevă faptul că acesta este în primul rând un efect al complexului dual de
inadaptare maritală. Infidelitatea apare de cele mai multe ori ca reacţie de apărare, sau de
căutare a unei “soluţii compensatorii “, pentru o relaţie maritală nesatisfăcătoare sau
disfuncţională. Adulterul unuia dintre soţi sau al ambilor este un simptom cert al unui
deficit interacţional marial, a cărui cauzalitate nu o constituie neapărat incompatibilităţile
psihosomatice reale, dar, mai ales, erori relaţionale, determinate de o pluralitate de
factori: psihologici, educaţionali, interpersonali şi socio-culturali.

Infidelitatea aduce în cuplul conjugal o serie întreagă de distorsiuni de rol, perturbând grav climatul socio-afectiv conjugal, exacerbând reacţiile de gelozie, ostilitate şi ranchiună.

Partenerul abandonat fie dezvoltă stări depresive, care îl împiedică să îşi îndeplinească în mod corespunzător celelalte sarcini de rol familial, fie trăieşte într-o stare de stres continuu, care îi alimentează agresivitatea .
Ce anume declanşează aventura ?
Aventurile nu apar din senin. Cele mai multe au în spate anumite evenimente
care le generează. Multe cupluri nu îşi dau seama de aceste circumstanţe, considerând
evenimentele în cauză lipsite de importanţă. Iată câteva elemente care declanşează
frecvent aventura:
– pierderea unei fiinţe dragi din familie
– atingerea vârstei mijlocii
– problemele materiale
– schimbarea modului de viaţă
– diversificarea şi îmbogăţirea reţelei de relaţii interpersonale.
– alinierea la “standardele “sociale
– probleme de relaţie

Insatisfacţiile şi infidelitatea

Infidelul consideră că partenerul său nu îi satisface nevoile legitime, aşa că, după
o aşteptare în van caută în altă parte ceea ce nu a găsit acasă. Există un decalaj important
între aşteptările unuia şi ceea ce îi oferă celălalt, un decalaj neobservat la începutul
relaţiei.
– lipsa de satisfacere a nevoilor afective poate fi generată de faptul că există
indivizi cu nevoi imense, insaţiabile.
– lipsa de satisfacere a nevoilor sexuale
– lipsa de satisfacere a nevoilor de comunicare
– lipsa de satisfacere a nevoilor energetice
– lipsa de satisfacere a nevoilor de evoluţie

 

 Cele mai întâlnite tipuri de aventuri, potrivit Juliei Cole (2005) sunt:

1. Aventura „celui care deschide uşa”
Noua relaţie este ca o uşă deschisă spre o viaţă nouă. Uneori, partenerul înşelat
este, la rândul lui, uşurat că relaţia s-a încheiat. Alteori, consideră că totul funcţiona
normal şi este şocat de faptul că celălalt vrea să rupă relaţia.
2. Aventura „scaunului cu trei picioare ”
Este o aventură de lungă durată, cu implicaţii profunde asupra relaţiei. Când
povara unui cuplu devine prea mare, fie din cauza problemelor din afara cuplului ( un
copil are probleme cu poliţia, boala unui părinte,etc), sau din interiorul său (dificultăţi
financiare, scandaluri frecvente ), unul dintre parteneri poate căuta un sprijin din afară.
Aventura acţionează ca un al treilea picior al scaunului care se clatină, care echilibrează
situaţia. De aceea acest tip de aventură poate dura ani de zile.

3. Aventura „răzbunării ”
Deşi este în general de scurtă durată, poate fi o problemă reală pentru un cuplu.
Apare atunci când unul dintre parteneri se simte rănit şi decide să îşi „pedepsească”
partenerul în acelaşi mod în care a fost şi el rănit.
4. Aventura „observă-mă”
Este o aventură de scurtă durată, de o noapte, sau, se poate întâmpla chiar să nu
implice sexul. Apare în relaţiile în care partenerii nu reuşesc să atragă atenţia unul altuia.
Este o ameninţare emoţională, care poate fi utilizată pentru implicarea cuplului în
rezolvarea unor probleme ignorate.
5. Aventura „evitării”
De fapt, termenul se referă la aventuri repetate. Partenerul care are acest gen de
aventură evită intimitatea cu celălalt şi se teme să nu fie vulnerabil emoţional
6. Aventura „experimentală”
Este aventura cea mai legată de sex ( „ a fost doar sex” – obişnuiesc să spună cei
implicaţi) şi are loc în cuplurile în care experienţa sexuală este redusă, fie pentru că
partenerii cuplului au făcut sex până atunci doar unul cu celălalt, fie au dificultăţi de a
discuta pe acest subiect.

Consecinţele infidelităţii pentru relaţia de cuplu


Urmările infidelităţii sunt tot atât de diverse pe cât sunt de diverse situaţiile şi
persoanele. Ele pornesc de la dezorganizări grave şi chiar definitive ale familiei, până la reînnodări spectaculoase ale cuplului disfuncţional, redând forţa de regenerare a
interacţiunii maritale.

Consecinţele infidelităţii pot fi sintetizate astfel:
a)pentru persoana infidelă
Efecte benefice: a te îndrăgosti din nou înseamnă a retrăi acea revoluţie a bucuriei
pe care o presupune starea de îndrăgostit. Îndrăgostire înseamnă simţuri exaltate, spirit
luminat şi trăirea impresiei că te-ai născut încă o dată. Un nou partener ne aduce şi alte
modalităţi de a gândi, de a simţi şi de a acţiona, adică : de A TRĂI. De a simţi, din nou,
fericirea.
Efecte negative : sunt legate tocmai de reversul celor descrise mai sus : tristeţe şi
frustrare legate de lipsa amantului sau amantei, agravate de dificultatea de a-I putea
contacta, anxietatea legată de o situaţie adeseori inconfortabilă , epuizarea legată de stres
şi cheltuielle de energie pe care le presupune o viaţă dublă. Lor li se adaugă complicaţiile
sau chiar dramele legate de unul dintre protagonişti : partenerul(a), amantul(a),
partenerul(a) amantului(ei). Suferinţa unora şi a altora umbreşte bucuria trăirii, iar
culpabilitatea tulbură exaltarea.
b)pentru partenerul sau partenera persoanei infidele
Efecte benefice:
-“Resuscitarea” sentimentelor de iubire
– Ameliorarea dispoziţiei partenerului infidel
– Persoana infidelă poate trăi o reîntoarcere a iubirii pentru partenerul său. El sau
ea pot simţi, la un moment dat că, orice ar fi, “tot mai bine este acasă “

– Infidelul aduce în cuplu conjugal experienţa sa “îmbogăţită “.
Efecte negative :
Suferinţa şi cortegiul ei : sentimentul de abandon, de deposedare, de devalorizare,
trădarea…
Redeschiderea rănilor mai vechi
a) sentimentul de abandon – sentiment pe care copilul din interior nu l-a uitat.
Oricât de iubitoare era mama, ea era nevoită să ne părăsească uneori. 

b) sentimentul de deposedare- este cel responsabil de impresia că rivalul nostru ne
ia obiectul afecţiunii şi ne exclude din iubire. Această situaţie este cunoscută încă din
vremea iubirii oedipiene, perioadă în care cunoaştem triunghiul infernal şi gelozia.
c) sentimentul de devalorizare. Infidelitatea partenerului este trăită ca un act care
ne pune în discuţie valoarea. Astfel, suferinţa are şi o rană narcisică la origine.
Toate aceste sentimente au un numitor comun: FRICA, sub toate formele sale :
frica de a nu mai fi iubit, frica de a nu mai fi demn de iubire sau de dorinţă, frica de a fi
singur.

 

Lasa-mi un comment la acest articol si spune-mi parerea ta despre infidelitate. Daca mai sunt si alte teme pe care vrei sa le abordez in articolele mele viitoare, poti mentiona asta in commentul tau iar eu promit ca te rasplatesc cu cele mai valoroase informatii in domeniul familial si al cuplului.

Cu prietenie,

Lorra

Pentru femeile care sufera (articol raspuns la Jignirile in cuplu)

cearta

„Foarte interesanta postarea ta. Pe mine, abuzul verbal din cuplu m-a distrus psihic. Stii cum e, ii auzi pe ceilalti din jur cum te considera o inadaptata, o persoana rea, care nu este in stare sa faca nimic, incat chiar ajungi sa crezi ca nu meriti mai mult.
Povestea mea… am avut o relatie de 4 ani. El, un tip frustrat, lipsit de neincredere in sine, fara job, dar, culmea stabil financiar. Pe parcursul relatiei mi-a adus toate jignirile din lume, adormeam si ma trezeam plangand. Jignirile nu imi erau aduse doar mie ci si membrilor familiei mele. Bineinteles, ca dupa abuzul psihic a urmat si cel fizic. Tot ce imi amintesc este ca ma rugam sa nu mai simt nimic, ajunsesem la limita suferintei psihice si fizice. Ne-am despartit in urma cu ceva timp/ a trebuit sa il pacalesc ca sa il fac sa plece. M-a tot sunat cand avea stari proaste, eu- ca o fata buna il incurajam si il ascultam. Nu i-am dat niciodata sperante ca putem relua relatia. Acum cateva zile, m-a sunat sa ma ceara in casatorie, practic un sfert de ora a trebuit sa il ascult spunand – te rog sa ne impacam, reinvie-ma! De ce ma simt ca o nenorocita fara suflet? Eu chiar nu cred ca oamenii se schimba. Il accepti asa cum este sau nu asa cum nu poti sa posezi oameni, doar bunuri materiale. Eu chiar nu pot sa trec peste durerea pe care mi-a provocat-o si relatia noastra ar fi plina de resentimente. Pana la urma, o viata avem, de ce sa ne-o ingreunam singuri? Tot ma intreb, de ce ma simt atat de rea si daca ar merita sa ii mai dau o sansa? Uite, nu cred in ghicitoare si in previziuni asupra viitorului, dar tare as vrea acum sa stiu ce consecinte vor avea actiunile mele.” Manuela 

           Am scris in urma cu mult timp un articol despre Jignirile in cuplu   https://lazarloredana.wordpress.com/2012/12/10/jignirile-in-relatia-de-cuplu-cauze-efecte-si-atitudinea-solutie/, mare fiindu-mi mirarea cand am primit o serie de e-mailuri in care femeile imi scriu ca au fost jignite, batute sau chiar au suferit ani de zile in tacere in relatiile lor ( primind o serie de jigniri si critici), care le-au facut sa se simta „nenorocite fara suflet”.  Imi aduc aminte ca in vacantele de la sat , stateam cam 2 luni printre rude, familii si vecini care mi-au oferit o imagine detaliata a ceea ce inseamna abuzul, violenta si consumul excesiv de alcool. Un barbat „frustrat” este un produs al mai multor factori: interni si externi . Educatia lui (familia, lipsa unei familii, principii preluate prin exemplu dar si prin contra-exemplu din familie/rude), profesia (sau lipsa unui job) si peste toate presiunea sociala ca un barbat trebuie sa fie puternic, stabil si echilibrat/muncitor. Pe de alta partea, avem femeile ( care s-au lasat conduse <de voie , de nevoie> , cele care si-au crescut copii punandu-le mana la ochi/urechi atunci cand barbatul casei venea cu „chef de cearta” .  Am luat parte la tot soiul de abuzuri ( din pozita de observator, copil inocent care nu-ntelegea de ce trebuie sa fiu acolo si sa aud/vad certurile altor familii ). Ce-l poate face pe un tata sa-si bata copii, sa-i injure si sa-si inchida nevasta in casa ? Alcoolul? Stresul? Bolile? Nebunia? 
Orice agresor are un istoric si cred ca ar trebuii sa vorbim si de agresorii de zi cu zi care sunt in relatiile astea „aparent” perfecte . Din exterior e usor sa vezi cum  se potrivesc cei doi ( de-altfel exista o masca sociala pe care cuplul o poarta cu atata deminitate , iar ce se-ascunde sub ea… Dumnezeu cu mila! ) .
 
Daca esti un suflet de femeie, sensibil si protectiv… e posibil sa ajungi intr-o relatie in care vrei sa-l salvezi pe partenerul tau ( fie ca are probleme cu drogurile, alcool si alte dependente… fie ca are probleme financiare sau cu familia ). Dar oare ce se-ascunde in spatele dorinte de a salva pe cineva ? Sa luam cazul unui pompier ce reuseste sa salveze un copil dintr-un incendiu. Ce primeste el? Recunosiinta, laude  si numai vorbe bune. Poate chiar sa fie avansat in functie. In relatiie, ne dorim aceleasi lucruri de la partener. Sa fim valorificati, sa ne dam sufletul si sa primim in schimb un alt suflet caruia sa-i alinam suferintele si durerile. Singura diferenta e ca intr-un incendiu un copil e fara ajutor , un adult are capacitatea de a-si gestiona suferintele, de a trece cu iertare peste ranile din trecut din cauza familiei sau chiar proprile rani creeate prin prisma perceptiei.  O persoana agresiva de multe ori inspira furie combinata cu mila si mai apoi iti lasa un gust amar de tristete. O victima iti inspira mila dar si frustrarea ca are multe optiuni si ea totusi vrea sa „para” bine in ochii celorlalti sau poate chiar a agresorului.
 
Mi-au scris multe femei si cred ca voi mai primi  marturiile lor. Cu unele am stat de vorba, altele mi-au scris doar ca un fel de „jurnal de calatorie, de ganduri si regrete”. Dragele mele, decizia e a voastra. Nu exista  agresor fara victima! Nu exista victima care se respecta cu adevarat, care intelege care sunt consecintele actiunilor ei/lui.  Din moment ce constientizezi in ce situatie esti si care sunt resursele tale, e nevoie de actiune propriu-zisa. Suntem buni la teorie, insa cred ca ce face diferenta este modul in care actionam. 
 
„Iubiti-va  , protejati-va , salvati-va! ” 
 
Cred din tot sufletul ca daca am invata sa fim parinti pentru noi, nu pentru partenerul nostru…am avea o viata mai libera si ne-am elibera partenerul sa decida ce e bine si ce e rau. Exista aceasta capacitate de discernamant si trebuie sa alegi daca vrei sa fi alaturi de partenerul tau in acest proces sau pur si simplu cauti sa te protejezi pe tine in primul rand. 
 
„iti multumesc pentru articol! eu am fost jignita de fostul meu sot verbal si fizic.imi pare rau ca am stat 11 ani in aceasta relatie.nu am putut discuta calm cu acea persoana niciodata…nu am fost adepta violentelor de niciun fel…era mai mare decit mine cu 11 ani…eu cred ca in subconstientul meu era bagata educatia de-acasa.am avut o bunica care tot imi povestea ca iubirea rabda toate…am avut un tata autoritar…si asa am crescut in frica…frica de dumnezeu….de fapt frica de viata…acum insa ma autoeduc.sper sa nu mai gresesc intr-o alta relatie…sa fac compromisuri…si sa ma las sa fiu facuta proasta…” Marina 
 
Diferentele dintre parteneri, educatia si momentele in care vietile lor se intalnesc. Sentimentele fiecaruia si reprosurile pe care si le aduc. Aceste strigate vizibile si invizibile in care doi oameni incearca sa razbata in situatiile in  le intalnesc ( sau le atrag prin deciziile lor).
A cui e vina?
Cine poate rezolva?
Ce sa faca unul?
Ce sa faca celalalt?
 
As vrea sa detin aceasta solutie general valabila, insa imi dau seama ca fiecare om e unic si ceea ce pot face e sa-i fiu alaturi in acest proces de descoperire proprie a solutiilor. E ca si cum ai incerca sa inozi niste ate atat de tare si de complicat si apoi sa mergi cu ele la cineva strain  sa te ajute sa te deznozi. Asteptarea e ca acel cineva sa iti ia toate nodurile ( sa te elibereze de povara lor) si apoi in timp ce le deznoata sa-ti explice ce trebuia sa faci, asa e? Ei bine, eu cred ca  in realitate munca cea mai efectiva ar fi ca sa iti asumi nodurile pe care le-ai facut in viata si impreuna cu cineva specializat sa  iti amintesti unde?cand?cum? ai facut fiecare nod ca apoi sa gasesti o cale creativa de a le deznota in prezent. Nimeni si nimic nu mai poate schimba trecuta, insa prezentul si perceptia asupra lui se poate modela intr-un mod constructiv, protectiv si constient.  Cand atatea noduri ai facut la ata vietii de nici nu mai sti  unde e capatul si de unde sa te apuci, atunci nu ezita sa ceri ajutorul. Daca e nevoie sa colorezi bucati din ata ca apoi sa le vezi mai clar, o vei face! Daca e nevoie sa tai si sa renunti la alte bucati ca sa poti sa vezi exact nodurile, o vei face! Nimic nu iti sta in cale sa devi ceea ce vrei! 
 
” Eu am o relatie cu sotul meu de aproape trei ani suntem casatoriti de aproape un an.eu am 21 de ani si el 29.de circa un an de zile eu lucrezi in italia trei luni in romania trei luni in italia dupa ce neam casatorit lucrurile sau schimbat intre noi ca sa nu zic ca inainte de a ne cununa ne certam zilnic ne jicneam in ultimul hal.dupa ce in sfarsit neam cununat mai mult mam tinut eu de capul lui sa facem acest pas el nu a fost asa de acord chiar daca imi spunea ca ma iubeste ca pe viata lui.in fine…dupa ce am facut acest pas sa schimbat nu mai primeam miciile atentii de iubire din partea lui chiar si relatia sexuala sa schimbat intre noi…dupa ce mam intors in italia o zi e bine doua nu ne certam de la nimica toate conversatiile sunt construite din injuraturi din partea lui amandoi.suferim amandoi si am vrea ca totul sa mearga mult mai bine intre noi eu imi doresc o familie cu el da cum pot eu sa imi doresc sa fac un copilas cu el cand noi doi suntem in situatia asta?sa nu mai spun de gelozia care e intre noi.increderea e 50% din partea lui amandoi…il iubesc si nu vreau sa il pierd daca as putea primi cateva sfaturi va multumesc ” Alina 
 
 
Atunci cand e vorba de schimbari intr-o relatie de cuplu, cred ca factorii stresori pot defini directia unui cuplu, mai ales daca ei nu sunt gestionati  eficient, iar Sacrificiul nu este singura modalitatea de a razbate intr-o problema…NEGOCIEREA este poate una dintre cele mai eficiente solutii care poate ajuta cuplul atunci cand diferentele dintre prioritatile lor si nevoile lor sunt foarte mari. Cand pierderea este mai mica decat suferinta de a pastra ceva disfunctional, atunci e cazul sa iei o decizie. Tind sa cred ca este o placere ciudata la unii oameni de a-si complica existenta, cand defapt  lucrurile simple sunt cele care te aduc in legatura cu Sinele tau. Gelozie, sex, injuraturi, certuri…sunt pe lista ta de dorinte atunci cand incepi o relatie? Ce oare din comportamentul tau  il determina pe celalalt sa reactioneze? Ce aduci tu in relatia ta si ai pretentia ca celalalt sa-ti ofere „din iubire”? 
 
Daca ai nevoie de cineva care sa poarte rolul de oglinda in care sa te privesti cu adevarat asa cum esti fara prejudecati si critici, daca ai nevoie sa te simti ascultat(a) si  crezi ca e timpul sa iti asumi mai multa responsabilitate pentru relatiile tale, daca vrei sa intelegi mai bine procesul prin care  treci si efectele unor relatii disfunctionale, astept sa-mi scri un e-mail pe adresa: loredana_lazar89@yahoo.com
 
 
PS: Te poti abona la newsletterul din partea dreapta, introducandu-ti adresa ta de e-mail. Vei primi o instiintare defiecare data cand un articol nou este postat. De-asemenea daca ai un subiect interesant si vrei sa afli mai multe despre el, scrie-mi iar eu il voi transforma intr-un articol care poate fi util pentru mai multa lume.
 
Cu prietenie,
Lorra