Cuplul Fashion, ce secrete ascunde?

    508ee7eb94472a6cbbfdbe5ea4c65f43
    Photo: pinterest.com

    Ma gandeam astazi la cuplurile dragute pe care inca avem ocazia sa ii admiram pe strada. Cei care se tin de mana, isi potrivesc outfit-ul, cumpara de la acelasi brand-uri si isi beau cafeaua la Starbucks.

    Insa v-ati gandit care e povestea lor?

    1 Superficialitatea. Este o caracteristica a oamenilor care nu se arata pe ei insisi de teama ca vor fi judecati. Reactia de aparare? Un aer de superioritate si cat mai multe avutii personale care sa mascheze aceasta nesiguranta si lipsa unei personalitati armonioase.
    Cea mai mare suferinta a celor care sunt superficiali este ca nu reusesc sa stabileasca conexiuni calitative in relatiile cu cei din jurul lor.

    2. Snobismul. Desigur, cui nu-i plac lucrurile de calitate si luxul? Insa, ce se-ntampla cand te definesti pe tine doar prin prisma acestor preferinte? Cand rujul tau chanel, masina ta bmw si hainele de la zara sunt cele cu care te indentifici insa goala in fata partenerului, te vezi nevoita sa stingi becul-n dormitor. Daca e „la moda” nu inseamna ca te face o persoana mai buna. Din contra, clientul perfect.

    3. Egoismul. Masina mea, masina ta. Banii mei, banii tai. Timpul meu liber, hobby-urile mele..in care tu nu ai ce cauta. Cerinta exacerbata de libertate insa cererea ridicola ca partenerul sa fie disponibil „la comanda”. Sa iti doresti totul doar pentru tine, insa sa nu oferi nimic celuilalt.

    4. Critica. Autocritica si critica celorlati, incepand cu partenerul. Nu faci bine X lucru, nu gandesti bine Y lucru. Se ascunde imaginea in oglinda a ta. Exact ceea ce vezi la ceilalti, critici defapt la tine. Cand nu te accepti pe tine asa cum esti, faci eforturi imense sa te ascunzi in spatele machiajului, in spatele muschilor sau a hainelor largi pentru ca ai probleme cu greutatea si nu te poti abtine de la mancatul pe baza de stres. Sau -> sport excesiv/cure de slabire; teama ca ceilalti sa nu te judece.

    4. Nevoia de atentie. Cand nu ai nimic de spus, compensezi cu limbajul non-verbal. O fusta prea scurta, o camasa descheiata sau poate un telefon mai scump (in cazul baietilor), care sa atraga atentia celor din jurul tau fara ca tu sa spui ceva in cuvinte. Sa petreci o ora in baie ptr machiaj, sa schimbi 2-3 tinute pana sa te hotarasti si cand iesi pe usa primul gand sa fie : oare ce vor zice ceilalti despre mine?
    Nici in extrema cealalta nu e functional. Sa uiti de tine pana la a avea un aspect neingrijit/lipsit de feminitate.

    Oare e „la moda” sa dai check-in la Starbucks cu iubitul tau, fara sa comunicati realmente unul cu celalalt?
    Oare e „la moda” sa te poarte haina pe tine, nu tu pe ea?
    Ce-i drept o haina aleasa cu grija conform constitutiei tale te poate face mai atragator pentru partener, dar te poate invata sa fii mai cu bun-simt?
    Te poate face sa il/o iubesti mai mult?
    Alege autenticitatea in cuplul tau, fiindca mai devreme sau mai tarziu vei fii nevoit sa iti dai arama pe fata, iar partenerul nu ramane alaturi de tine. Cu cat construiesti un zid mai mare dupa care sa te ascunzi, cu atat vei ramane mai singur/a cand zidul se va prabusi.

    Inca mai exista cupluri care au invatat sa se accepte si sa se sprijine in provocarile lor. Inca mai exista apus dincolo de postarile de pe facebook sau instagram. Trebuie doar sa deschizi ochii si sa le cauti acolo unde au fost intotdeauna ( in primul rand in inima ta) apoi in natura minunata.

    Cu prietenie,
    Lorra

    PS: comenteaza acest articol si poti castiga o sedinta de consiliere gratuita via skype. Cel mai bun commentariu il voi alege in 10iulie ora 00, il voi anunta in acest post.

Relatie la distanta?

„Ochii care nu se vad, se uita!”, dar tin legatura pe Facebook/ Skype sau Messenger :))

De mult timp ma gandesc sa scriu un articol despre relatiie la distanta. In jurul meu vad tot mai des ca fiind o solutie de compromis sa ramai intr-o relatie chiar daca distanta e de mii de km. Oamenii leaga conexiuni pe internet cu ajutorul site-urilor de dating online sau pur si simplu site-uri de socializare. Cand era febra hi5-ului, iti formai un profil atragator si uite asa aveai vizualizari zilnice si puteai foarte simplu sa intri in legatura cu oamenii respectivi. Cunosc cupluri care s-au casatorit cu ajutorul site-urilor de socializare si din proprie experienta am avut 2 relatii care au inceput pe chat 🙂

Partea interesanta e atunci cand te folosesti de internet, ajungi sa cunosti pe cineva, comunici ore intregi la telefon si ajungi sa te cunosti si  live. Ce se-ntampla in cazul asta? Momente superbe, experiente interesante si clipe de neuitat. Asteptari versus realitate, mirosul celuilalt, voce, miscari, gesturi si o prezenta fizica 3D .

De ce oare ajungem sa avem relatii la distanta? De ce le incepem si de ce le continuam?

Din punct de vedere psihologic cred ca este vorba de neasumarea unei responsabilitati legate de interactiunea in cuplu. Poate e mai avantajos sa ai  pe cineva „Acolo” , „disponibil cand intra online”, care te asculta si care iti impartaseste ideile, insa frustrarea majora vine din dorinta de a fi cu celalalt si fizic. La un moment dat aveam o relatie in care 3 sapamani eram in orase diferite (10 ore distanta condusa cu masina), si o saptamana eram impreuna zilnic aproape 24 din 24. O luna de miere continua, spunea un prieten. Cei frumos incepe si se termina, asa ca celalalte 3 saptamani erau ok dar treceau greu. Prima saptamana re-capitulam cat de faine fusesera clipele impreuna, a doua saptamana ne vedeam de activitatile noastre profesionale si ultima saptamana ne reprosam lipsa celuilalt. Toata experienta a tinut 7 luni, in care am avut ceva de invatat atat despre mine cat si despre celalalt.

Ce-i face pe oameni sa se implice in anumita perioada a vietii lor intr-o relatie la distanta? Ce e atractiv la ideea de a „sta si-a astepta venirea lui Fat-Frumos?”

Mie mi se parea ca daca reusesc sa duc o relatie la distanta, atunci o relatie „normala” zi de zi o sa fie floare la ureche. N-a fost chiar asa. Ascundeam adevaratul motiv pentru care preferam o „bataie de cap mai mica, decat tot rahatul la usa”. Nu ma simteam pregatita sa imi asum responsabilitatea pentru atitudinile mele si mai ales pentru a da explicatii : ce fac, unde sunt,am chef , n-am chef. Daca nu vroiam sa vorbesc cu celalalt pur si simplu nu raspundeam la tel sau nu eram online. Cand stai cu cineva zi de zi, daca te intorci cu spatele inainte de culcare e motiv de discutii serioase: „Ce-ai de esti bosumflata?” , si de aici o serie de alte discutii. Keep it simple! , avantajul de a avea o relatie la distanta este ca aparent iti pastrezi libertatea de a face ce vrei, culmea e ca devii sclavul relatiei difunctionale.

In unele situatii unul din parteneri trebuie sa plece intr-o delegatie de servici (3luni, sau 6 luni formare profesionala in alta tara), asta e probabil unul din testele de rezistenta a relatiilor. Daca mai pui ca au si-un copil, sa te tii atunci plansetele la telefon dupa tati care lucreaza tarziu sa faca o cariera si sa aduca bani acasa, sotie frustrata sexuala care nu reuseste sa-si tempereze gandurile de a-si insela sotul macar pentru o aventura cu vecinul, barfe legate de distanta si infidelitatea lui, etc . Flexibilitatea intr-un cuplu tine de cat spatiu are nevoie celalalt si mai ales cat de mult se respecta atat in timpul petrecut impreuna cat si in spatiul personal. Cand impui niste reguli, defapt esti nemultumit de propriul set de reguli care te limiteaza. Partenerul tau nu este proprietatea ta, nu-i poti controla agenda, nu-i poti controla vorbele sau actiunile. Si totusi, intr-o relatie la distanta… parca e singurul lucru care pare provocator. „-Daca reusesc sa-l fac pe celalalt sa-mi ofere din atentia lui vorbind 3 ore la telefon, inseamna ca eu sunt importanta pentru el, inseamna ca „petrecem timp impreuna” ca imi acopera o parte din nevoile mele „. Iluzia unei interactiuni cu adevarat valoroasa este promovata in relatiile la distanta. E adevarat ca poti sa fi zilnic langa cineva si sa te simti ca si cum intre voi sa existe o distanta imensa, dpdv relational si al comuncarii. Insa atunci cand exista si o distanta fizica pe care n-o poti parcurge cat ai zice „peste!”, trebuie sa intelegi ce anume din tine rezoneaza in momentul respectiv cu ceea ce ai in viata ta.  Poti afla o gramada de lucruri despre celalalt vorbind: preferinte, tabieturi, fixuri si reguli, limitati si experiente anterioare, covingeri si sugestii cum ar vrea sa petreceti timp impreuna, dar astea raman ipotetice fiindca in realitate ai doar niste informatii, insa trebuie sa astepti pana cand veti avea timp fizic in care sa le experimentati.

De la fete de 15 ani, care au o „relatie la distanta” de 3 ani cu un baiat din alt oras, la cunostiinte casatorite cu 2 copii in care el a plecat sa munceasca in strainatate fiindca aveau rate la banca, la  casatorii dupa ce s-au cunoscut pe FB, pana la propriile experiente in relatii la distanta, provocarea e aceasi: CUM sa mentii o iluzie care sa functioneze pentru amandoi?
Poti alege sa iti faci un program special de a comunica (seara dupa job, in weekenduri etc), poti sa faci vizite cat mai dese cu randul ,poti sa comunici si sa pregatesti fiecare intalnire viitoare, sex virtual, si multe alte idei cretive, insa nimic nu se compara cu puterea de a-ti intelege constient nevoile. Poate parea un subiect interesant de roman, sau chiar o poveste buna de spus nepotiilor despre cum s-au cunoscut bunicii, insa o relatie la distanta implica multa suferinta, telefoane inchise in nas, reprosuri si gelozii. Atunci cand faci o alegere de a avea o relatie la distanta, fa-o constient/a ! Intelege motivele pentru care faci lucru asta, nevoile tale prioritare, nevoile celuilalt si perioada de timp in care esti dispus/a sa faci acest gen de alegere. Stiu un caz in care o tipa casatorita care avea deja 2 copii, a cunoscut un tip pe internet si a ales sa-si paraseasca familia pentru a o lua de la inceput intr-o relatie care parea ca promite multe. Ceea ce vinzi pe un profil de Facebook nu e neaparat ceea ce si primesti intr-o relatie. E de condamnat alegerea ei? Nevoile ei primau ? Sau casnicia si copii? Cat de tare trebuie sa te afunzi intr-o relatie pe care nu ti-o doresti ca sa apelezi apoi la artificii de genul asta? Exista fel si fel de oamenii pe lumea asta, si partea faina ca e ca suntem cu totii diferiti. Partea extraordinara e ca nevoile sunt acelasi. Si unul din Africa si unul din Romania vor cauta sex cu o femeie. Si o femeie din India si una din Serbia vor cauta siguranta si comunicare in relatiile cu barbatii. Exista diferente culturale, iar acest lucru se poate vedea destul de clar in formarea cuplurilor. Provocarea e sa le intelegi si sa le adaptezi. La inceputul unei relatii, e mai interesant sa ai un partener din alta tara, alta mentalitate, maniere si pozitie sociala, pana cand descoperi ca toate astea faceau parte dintr-un joc de seductie si impresionarea a unui mascul cand are de cucerit o femela. Pare prea basic? Astept contr-argumente intr-un comment mai jos.

Si daca totusi natura ne-a facut asa de animalici si sexul conteaza, oare cum stau lucrurile intr-o relatie la distanta? Oare se inseala ei? Stiu un cuplu care isi trimiteau saptamanal un tabel de cate ori s-au masturbat. O evidenta a libidoului. Si mai zicem ca oamenii nu sunt creativi , huh?! N-o sa-ti ridice nimeni o statuie fiindca ai reusit 3 ani sa rezisti fara sotul sau sotia plecata la munca in strainatate, insa vecinii o sa numere cate ocazii ai avut sa-l/sa-o inseli ! Ne place sa ne stim fiinte sociale, ne place sa avem variante in ceea ce priveste relatiile., ne place sa suferim si  apoi cheltuim o caruta de bani la psiholog ca sa ne vaicarim.  Daca ar fi sa vad un scop al terapiei de cuplu si familie pe care o practic, e ca omul care vine si cauta ceva, sa-si gaseasca unelte necesare sa-si faca viata mai frumoasa si sa devina constient de cine e, ce vrea de la el si care-i scopul lui in viata. Daca fiecare din noi ar intelege si ar recunoaste cateva lucruri esentiale..viata n-ar mai fi asa plina de can-can. Suntem amatori de senzatii, de experiente… eu ma intreb: Oare suntem in stare sa ni le asumam? Poate din exterior sa para frumos cum doi oamenii s-au gasit ca-n filme in tari diferite si cum s-au mutat impreuna si au facut copii si au trait fericiti pana la adanci batraneti. Dar oare in filmul asta arata cate certuri si provocari au fost pana la urma? Si hai sa fim seriosi, chiar mai credem in Bau-Bau si filme cu Happy Ending? Cati dintre cei care au avut macar odata in viata o relatie la distanta, pot recunoaste ca despartirea a fost un „happy ending” minunat?!

Emotia intalnirii in realitate, dormitul impreuna pentru prima data, locatie noua, persoane noi, obiceiuri noi…exotic si interesant, dar oare de ce anume fugim de cautam fericirea pe alte continente? S-au vazut, s-au placut…si a ramas o aventura de-o vara, suna cunoscut? Ai trait si tu experienta asta? Esti mandru ca ai cu ce sa te lauzi prietenilor cand vii din vacanta? Ca sa fiu sincera cu tine, nimeni nu da doi lei pe experienta ta. Poate parea interesant, laudabil cum ai cucerit-o pe tipa aia in Grecia sau pe plaja la Costinesti, dar nimeni n-o sa afle cum te-ai ales cu candida fiindca ai facut pe Zmeul si n-ai purtat prezervativ : pentru senzatii tari !

In fiecare relatie exista si puncte forte si puncte slabe care de multe ori sunt marunte dar ajung sa conteze. Distanta n-a omorat pe nimeni. Asa cum inainte sa-l cunosti pe el/ea ti-ai trait viata, asa poti traii si cand celalalt are viata lui in alt oras. Poti invata lucruri noi, poti sa-l intelegi in mediul lui, poti sa vizitezi locuri noi si poti sa ai parte de sex intr-o aventura. Poti sa iti sprijini sotul aflat la munca in strainatate, sa ii duci dorul si sa il astepti ca o eroina, poti sa cunosti pe cineva pe internet si sa-ti dai intalnire cu el/ea si sa simti ca e „the one”, insa poti la fel de bine sa intelegi ce se-ntampla cu hormonii tai in acel moment. Poti la fel de bine sa fi singur si sa mergi in fiecare zi la servici, fara sa observi gramada de posibili parteneri. A cui e atitudinea asta? De ce ai o astfel de atitudine? Ti-e frica sa-ti deschizi inima? Atunci de ce mai respiri? Poti sa iei un virus si sa mori…sunt la fel de multe sanse sa fi ranit in dragoste ca si cum ai putea lua o raceala in tramvai.

„Deschide-ti inima, oricand se poate inchide la loc” – asa scria pe briosa mea de Revelion.

Se pare ca a fi vulnerabil e doar un exercitiu, si ca fiecare experienta te poate aduce cu un pas mai aproape de obiectivele tale. Oh, stai! Am uitat! S-ar putea sa n-ai obiective, s-ar putea sa traiesti clipa. Si-atunci : Ce anume din prezentul tau iti creeaza un discomfort fizic si emotional?

Intelege-te pe tine, asculta-ti nevoile si doreste-ti mai mult de la tine. Daca consideri ca o relatie la distanta e ceea ce ai nevoie, asigura-te ca si celalalt are disponibilitatea de a intelege si con-lucra la obicetivul tau. Poti folosii momentele de separare ca sa faci lucruri interesante pe alte planuri, sau poti sa suferi ca un caine nestiind ce sa faci cu atata timp liber dupa ce te-ai „dezlipit” efectiv de jumatatea ta. Poti sa-l incurajezi pe celalalt sa-si traiasca viata si fara tine in orice colt din viata lui, sau poti sa te plangi ca numai primesti atata atentie si iubire in relatie. Poti sa alegi in orice moment. Iar asta atrage cu sine o responsabilitate pentru propria viata, pentru propria fericire.

Te admir ca ai ajuns pana aici. Te felicit pentru lucrurile minunate pe care le-ai facut in viata ta, as fi vrut sa-ti fiu alaturi in fiecare reusita si fiecare proiect pe care l-ai dus la bun sfarsit de-alungul anilor. Acum am o invitatie pentru tine, ce parere ai? Ce vei alege?

 

Te invit,

intr-un spatiu unde nu exista rau sau bine, intr-o calatorie cu multe peripetii si fetze cunoscute. Te invit sa intelegi DE CE, CUM , UNDE si CU CE SCOP. Te invit sa pasesti dincolo de linia alba pe care ti-ai trasat-o inainte de a ajunge pe pista de alergare. Te invit sa te cunosti pe tine, stand de vorba cu cel mai bun prieten al tau. Te invit sa te uiti in oglinda si sa ai curajul sa privesti intregul din tine.

Cand?   ACUM

                                                                                                                                                                                                                                   Unde?  AICI

                                                                                                                                                                                                                                       Cine participa? TU CU TINE

 
Cu prietenie,

Lorra

 

PS: Daca-ti plac articolele de pe blog si vrei sa fi la curent atunci cand apar unele noi, te invit sa introduci adresa de e-mail in casuta din dreapta. Asa vom putea fi in legatura directa. Parerea ta conteaza pentru mine, asa ca te incurajez dupa ce citesti articolul sa oferi din timpul tau pentru a lasa un commentariu mai jos. Ajuta-ma sa te ajut!

Ce tematici ai vrea sa abordez in articolele viitoare?

Care e principala povocare din viata ta si nu gasesti o solutie?

Ai avut o relatie la distanta? Impartaseste cu ceilalti experienta ta si primeste opinii care te pot ajuta in procesul de autocunoastere.

 

Am creeat un grup de facebook, acceseaza link-ul urmator si vei putea afla informatii utile, donwloada carti pdf GRATUIT si interactiona cu persoane interesate de „Relatii de cuplu:

http://www.facebook.com/groups/211126372280362/ 

De asemenea pentru programari si consiliere, poti folosii adresa de e-mail pe care o gasesti la sectiunea „Consiliere de cuplu” de pe pagina principala a blogului. Astept un e-mail cu descrierea sumara a problemei tale si impreuna vom stabilii care sunt obiective in consiliere.
Orice problema are o solutie !