Despre cum formezi un caracter in primii ani de viata

Five-Things-You-want-to-Teach-Your-Children

Putina lume stie ca pe vremea cand aveam 19 ani, am lucrat intr-o gradinita particulara, timp de 2 ani. Da, am fost educatoare!
Terminasem liceu pedagogic si mi-am dorit sa practic o meserie despre care invatasem ca este mai mult decat un job/cariera.
Am avut norocul sa ma formez alaturi de pedagogi cu vocatie. Uneori exigenti, alteori vulnerabili, insa intotdeauna oameni! M-au invatat sa pun suflet in tot ceea ce fac si sa trasez limite de profesionalism.
Mai tarziu, in munca mea cu copii, am invatat sa le dau singurul lucru pe care il aveam in acel moment: pasiunea pentru viata!

N-a fost o perioada usoara din viata mea, printre cursurile facultatii de psihologie si nopti nedormite in care citeam cate-o carte pdf despre analiza tranzactionala, mi-am exersat rabdarea si stapanirea de sine intr-un haos. Desigur, mi-a luat putin timp sa descopar ca defapt haosul ce parea din exterior, era o oaza de liniste si iubire pura. Copilasi de 3-4 anisori care ma confundau cu partenerii lor de joaca si parinti care in goana lor dupa bani, sperau sa-si lase pruncii pe mana unei persoane responsabile.

Nu sunt mama, insa am fost pe rand mama a 30 de copii minunati. Asiatici, arabi, romani, sarbi, tigani sau nemti.
Toti au nevoie de iubire! Aceasta e cheia spre sufletul lor, spre energia din interior care iti da putere sa ii inveti ce inseamna speranta.
Cele mai importante lectii despre viata le-am invatat alaturi de ei. Erau ca niste mici oglinzi care imi aratau cand sclipirea din mine cand tunetele si fulgerele de pe cerul meu.
Desi am cautat ani de zile o reteta cum sa formezi caractere, mi-am dat seama ca ei m-au format pe mine. M-au invatat sa simt iubirea intr-o singura imbratisare, sa impart cu cel nevoias, sa plang sau sa rad fara sa imi pese de ce zic ceilalti si sa ma bucur de viata prin lucrurile simple.

Cred cu tarie ca unui bun pedagog, (in orice domeniu) nu ii e teama sa fie autentic, chiar daca asta inseamna uneori sa fie vulnerabil si sa greseasca. Cele mai importante lectii de viata le-am invatat din greselile facute.
Cred ca oricine te poate invata o lectie, atata timp cat il asculti cu adevarat.
Cred ca primii ani din viata sunt cei in care avem cel mai mult nevoie de iubire si suport. Nu avem nevoie de parinti perfecti sau profesori-idoli. Avem nevoie de spatiu pentru explorare. De greseli, daca e nevoie.

Un caracter se formeaza dupa experiente, dupa valori. Uneori vrem sa le insuflam copiilor valori pe care nici noi nu le-am insusit cu adevarat. Atunci ne simtim vinovati si incepem sa gafam.
De ce sa nu-i lasam sa isi creeze propiul set de valori?
Pana la urma cine stabileste ce e bine si ce e rau?
De ce am incetat sa ne mai ascultam instinctele? De teama unei pedepse ale societatii?

Nu totul este doar recompensa-pedeapsa. Exista si zona de gri, intre Iad si Rai, acolo unde doare mai tare fiindca trebuie sa stai fata in fata cu tine. Sa te accepti.

Un copil se cunoaste pe el si nici nu apuca sa se accepte fiindca un adult vine si-i spune: „nu-i voie, nu e bine, ai grija!”.

Poate daca am inceta sa ne straduim sa controlam viata, ea s-ar dezvalui asa cum este: simpla.

Formam caractere, nu doar predam lectii!

Cu prietenie,

fosta domnisoara educatoare,

Lole

Anunțuri